OPETH „Damnation”

Apogeu. dementza. splendoare. perfectiune! Este de departe albumul anului! Mike s-a decis in sfarsit sa renunte complet la vocea guturala si astfel avem parte de o bijuterie muzicala de exceptie! La limita intre Metal si Rock, pe un fundal Progressiv ametitor insotit de umbre Dark, cu un puternic efect nostalgic, chiar melancolic, cu trimiteri serioase spre Blues, OPETH ne dezvaluie o noua fata a muzicii sale, acorduri halucinante, atmosfera meditativa, sobra, totul intr-o nota Classic Rock, cu influente ale anilor ’70, dar aranjate intr-un mod original.


Desi inregistrat in acelasi timp cu „Deliverance”, „Damnation” este mai degraba un album Non-Metal, ce nu are nici cea mai mica legatura cu fratele geaman, dovedindu-ne ca maturitatea OPETH a fost pusa in valoare de abia acum. Vocea clara a lui Mike face ravagii printre acordurile line si relaxante ale chitarilor iar bateria impreuna cu keyboard-ul contureaza exact ritmul stilistic. Este unul dintre putinele albume care m-a lasat fara cuvinte in ultima vreme si nota lui este, fara nici o indoiala, maxima! Felicitari Mike! Se pare ca influentele lui Steven Wilson (PORCUPINE TREE) si-au pus amprenta serios asupra inspiratiei trupei! Si cand ma gandesc ca in aceasta vara Mike s-a casatorit, cu siguranta ca un nou album ar trebui sa fie in aceeasi maniera! De abia astept!

Comenteaza