Loell Duinn „Retrospective”
Prima data cand am auzit de aceasta trupa a fost la WGT la Leipzig, unde stiam doar ca ceva croati vor canta chiar inainte de ARCANA. Nu fusese tinta mea sa-i vad si chiar nu stiam ce canta. M-a socat, in schimb, simplitatea si aura luminoasa degajata de invitatia facuta de vocalista Olja Frolo, imediat ce a urcat pe scena: „”I hope you enjoy it and… fly with us””. A fost acel „”ceva”” pe care nu prea poti sa-l descrii, acel „”ceva”” pe care doar il simti si atat…
Destul de circumspect la inceput, imi tot spuneam ca voi mai vedea vreo clona ATARAXIA, mai ales ca cei patru muzicieni aduceau ca amplasare pe scena cu cvartetul italian… de fapt, erau multe elemente comune: o singura chitara, un keyboard si o baterie.. Si in fata, imbracata intr-o simpla dar frumoasa rochie alba, o misterioasa persoana feminina cu o voce sarmanta. Nu stiu cati din cei 600 de oameni din acea sala de teatru au auzit pana atunci de LOELL DUINN, insa dupa fiecare piesa interpretate intensitatea aplauzelor crestea incredibil! La final, toata sala s-a ridicat in picioare si i-a ovationat indelung! Da, fusese o surpriza fantastica recitalul!
Citeam intr-o revista mare de specialitate ca profilul unei recenzii profesioniste trebuie sa fie unul detaliat si cat se poate de obiectiv, cu cat mai multe repere! Daca asa o fi, atunci e clar ca n-am fost niciodata profesionist… sincer, nici nu-mi doresc a fi incadrat sau evaluat dupa repere standard. Scriu ce vad, ce aud, ce-mi place… ce simt! Iar LOELL DUINN e ceva ce trebuie sa simti… o bijuterie muzicala inca nedescoperita! Vad atat de multe trupe mai putin talentate care au norocul sau trag sforile pentru a primi contracte de la labeluri si sunt chiar apreciate de public… poate si datorita faptului ca acesta nu are cu ce contrabalansa, cu ce compara…
Ascultati si voi „”Green Fairy”” si veti descoperi un taram Ethereal pe cat de fragil pe atat de visator… simplitatea tobelor ma duce cu gandul putin la NARSILION. Fiecare piesa are alte trimiteri, alte mesaje, alte radacini… nu vreau sa spun influente ca ar suna prea standardizat… atingeri balcanice, orientale, mediteraniene… totul intr-o armonie delicata, conturata printr-un melanj unic cu iz pe cat de melancolic, pe atat de misterios si antic. Combinatia de instrumente moderne cu cele traditionale etnice (flaut, acordeon, tuba, piano, hapsichord, plus alte instrumente indiene sau arabe) confera ascultatorului un tablou virtual original iar vocea feminina chiar te imbie spre visare, plutire…Pe de alta parte, aceasta combinatie poate crea pe alocuri senzatia unui sunet „”uscat””, usor sec si poate artificial. Insa, daca te fura vocea feminina, atunci vei intra adanc intr-o „”antlantida regasita”” din frumoasa Adriatica! Exista un potential fantastic in acest grup, in care eu cred foarte tare! Pe finalul piesei „”Cantalena””, ritmul devine atat de antrenant incat te astepti sa-ati apara pe acolo „”Ultimul Mohican””. „”Desert Voice”” face trimiteri spre ATARAXIA iar vocea feminina dezvolta valente neasteptate.
Observ ca ma apuc sa povestesc despre fiecare piesa in parte si chiar nu vreau asta… fiecare piesa are candoarea proprie, poezia dar si istoria nuantata in cel mai inspirat mod. Un album de peste ora, cu texte in diferite limbi, de la croata, engleza sau suedeza pana la dialecte locale sau chiar limbi inventate. Cu un sunet pe cat de solid si organic pe atat de fragil si sensibil, LOELL DUINN ne arata prin acest promo de 13 piese ca cei patru croati sunt hotarati sa faca ceva de calitate. Acum liderul Alen Zarifovic a cooptat in trupa si o alta persoana ce canta la flaut si am inteles ca lucreaza intens la noi piese. Sunt foarte nerabdator sa aflu cum suna noile piese, mai ales ca cea cantata ultima la Leipzig, ‘Carpatia””, este una ce nu apare pe acest album.Si promitea mult! Evadarea din cotidian se poate face si prin LOELL DUINN, cu siguranta! Incercati?