Syven „Corpus Christi”

SYVEN continua sa fie o terapie! Asta am scris cand am ascultat albumul lor de debut: o terapie venita dintr-o alta lume spre o alta lume.

Curios este ca acelasi lucru il simt si astazi, cand mi-am facut curaj sa scriu despre „”Corpus Christi””, noul album ce se va lansa la KRUNA Neios. De fapt, data oficiala este 6 decembrie, insa ei il vor prezenta live, in premiera, la Brasov. Este prima lor aparitie scenica cu acest proiect si cei prezenti vor descoperi cu adevarat dimensiunea SYVEN. Kantele, acel instrument magic, alaturi de o voce senzationala, fac tot ceea ce exista si se numeste SYVEN.

Nu stiu cum sa scriu despre aceste 35 de minute, pentru ca as face-o foarte subiectiv, mai ales ca elemente personale ma leaga pe viata de aceasta realizare. Exista acolo, in acea muzica, ceva ce mi-a redat speranta si increderea in terapie (n-am gasit alt termen potrivit), in existenta unor entitati situate departe de palpabilul meu constient, sau de logica mea circumspecta, flamanda de a-si gasi raspunsuri sau sensuri in aproape orice, entitati care pot rezona cu gandurile, sperantele sau dorintele mele. Sau asa vreau eu sa cred, chiar nu ma grabesc in a-mi gasi un raspuns, o explicatie… dar am simtit acel ceva, ajutat poate si de faptul ca auditia materialului a fost facuta in premiera undeva, departe de lume, in singuratate, la peste 2000 m altitudine.

Stiu insa ca cei doi muzicieni au facut tot ce-au putut omeneste si nu numai pentru ca bijuteria lor muzicala sa transmita si o raza „”vindecatoare”” in care eu continui sa cred.
Fata de debut, noul album este de fapt doar o singura piesa, structurata in 4 parti (I: Ploratio; II: Corpus Christi; III: Renascentia; IV: Crucem Sanctam Subiit), fiecare cu propria-i poveste, candoare si expresivitate. Cu siguranta ca este una dintre cele mai Dark realizari pe care le-am ascultat vreodata si, daca nu ai starea necesara, este foarte usor sa te „”sperii”” de sacralitatea albumului, sa ti se para prea rece, intunecat, distant. Poate ca pentru unii chiar si monoton.

Sobrietatea si solemnitatea intalnita aici este coplesitoare, dominanta, cu trimiteri spre ritualuri religioase, incantantii samanice, arome ambientale, trairi introspective meditative. Si totul nu este creat decat printr-o impletire inspirata intre acordurile kantelelor lui Aslak si inflexiunile vocii lui Andy! Si ce voce!
Ma deranjeaza putin sunetul sintetic al percutiilor insa asta conteaza prea putin in algoritmul rezultat, un concept unic, ce aminteste putin de NEST ca instrumentatie si atmosfera, insa care contureaza o traire intensa datorita si impresionantei voci. Da, recunosc, este un album dens, concentrat si plin de atomosfera sumbra, dar, ascultat cu atentie, poate dezvalui o aura ospitaliera, calda, plina de optimism si impacare interioara, in special pe „”Renascentia””. DVD-ul are si el partea lui savuroasa, imaginile (ne)clare mixate acolo captand perfect dinamica si mesajul muzical SYVEN. Este un album al (ne)culorilor alb si negru, bun de ascultat atunci cand simti nevoia de a sta doar cu tine, in nopti tarzii si interminabile.

„I am a walker Between worlds, My song is endless, Endless and formless…”

Comenteaza