SOLSTAFIR „Svartir Sandar”

Exista trupe si trupe, concepte si concepte, exprimari muzicale si exprimari muzicale. Unele se bucura de recunoastere si poate glorie doar dupa scurt timp, altele nici dupa o intreaga si lunga cariera. Unele prefera sa urmeze linia unui stil muzical clasic, altele se aventureaza sa exploreze, sa experimenteze, sa mixeze, chiar sa imbine in structura compoziilor lor diferite insertii stilistice. SOLSTAFIR este o trupa din a doua categorie, prea lenesa in realizari de albume, daca e sa ne raportam la cei peste 15 ani de istorie si doar cele 3 albume aparute pana astazi.  Este adevarat ca fiecare album are un farmec aparte, insa “Kold” a depasit, acum cativa ani, toate asteptarile. Cei patru islandezi au lucrat din greu la un nou capitol SOLSTAFIR si iata ca zilele acestea apare un dublu CD, acest Black Sands, o bijuterie muzicala incredibila! Discutam de un album complex, variat, ce abunda in influente muzicale, fara limite sau bariere stilistice… este o exprimare universala, avangardista, ce pune pe portativ, intr-un mod ingenios, acorduri greu de acceptat ca ar putea sta (si armonios) sub acelasi concept: Rock, Metal, Psychedelic, Grunge, Americana, Country, Post Rock. Discutam de o amprenta Epica radianta ce survoleaza detasat toate cele 12 piese, adica aproximativ 80 de minute de muzica cu adevarat frumoasa! Ca e Rock’n’Roll, Heavy sau Black Metal, asta nu mai conteaza… Dimensiunea universala domina totul, piesele sunt si ele foarte diferite, fiecare cu propria poveste, fiecare cu o abordare diferita, ce da o forma clara de diversitate dar si care degaja o curiozitate de nestavilit! Acesti cowboys Metal ne arata, in 2011, ca putem discuta relaxati si de Grunge Metal, mai bine spus de o NIRVANA in varianta Metal amestecata cu un ENSLAVED cu trimiteri Alternative. Acum ca vocea lui Addi poate sa ne duca cu gandul la Kurt Cobain sau la alti mari solisti, asta chiar ramane la latitudinea fiecaruia. 

http://www.youtube.com/watch?v=BVIo2qUd5U0

As fi vrut sa va povestesc cat de bine suna riffurile de chitara (chiar pe partile de drujbe serioase)… cum tobele alea bat in nestire, de parca lava vulcanica urmeaza a-l ”inunda” pe baterist… sau cat de epic si inaltator se aud corurile de copii.. sau cum anumite pasaje de keyboard ma trimit in timp, in anii ’60-’70 cu aroma lor pacifista si plina de prietenie… dar cred ca ar fi incorect pentru un album conceptual sa-l fragmentez acum, sa-l descriu secvential, doar-doar sa ma fac mai bine inteles. Pentru mine ”Svartir Sandar” este albumul ce va da o noua directie muzicala in urmatorii ani, chiar va fi considerat unul cult si care, prin ascultarea lui, va descatusa energii si valuri de inspiratii multiple, trupele urmand sa experimenteze mult mai mult si muzicile uitate in sertarele parintilor hippioti, insa cu o pecete cotidiana proprie, raportata la acest mileniu in care traim. Universalitate si diversitate sunt singurele atribute ce-mi vin in minte acum si m-as bucura sa doriti si sa si reusiti sa iesiti din cutia sabloanelor si catalogarilor stilistice cand e vorba de SOLSTAFIR… pentru ca daca nu veti reusi asta, s-ar putea sa vi se para ori prea zgomotos sau agresiv pentru un album Rock, ori prea Rock’n’Roll si ”light”pentru un material Metal. Pentru mine este un album genial, care reuseste sa contureze inedit un ”arbore genealogic” Rock/Metal/Alternative, de la inceputurile acestor muzici si pana astazi, un astazi perceput de multi dintre noi doar prin prisma trecutului… SOLSTAFIR a pasit deja mai departe… iar ”Svartir Sandar” este puntea de legatura intre trecut, prezent si viitor, ”reconcilierea” urmand a fi facuta, de fiecare din noi, in perioada ce urmeaza, la propria intensitate si prin trairea interioara unica… Ne vedem acolo!

Comenteaza