Canaan „Contro.Luce”
Oamenilor buni, daca nu ati ascultat ceva interesant in ultima vreme, e timpul sa va pregatiti pentru cel de-al saselea album CANAAN, care apare oficial pe 15 ianuarie! Este o bijuterie muzicala de toata frumusetea! Dar haideti sa vedem cum prezint ultimele compozitii ale cvintetului italian, ca sa nu-i derutez pe unii sau pe altii… pentru cei ce stiu cu ce se mananca CANAAN categoric ca au cunostinta si despre RAS ALGETHI… si albumul lor fenomenal scos in urma cu o gramada buna de ani… Asadar, cei ce s-ar fi asteptat de la CANAAN la ceva foarte Dark s-ar putea sa fie usor dezamagiti.. dar asta ar putea fi doar pentru cei ce vor ca si dupa 20 de ani sa asculte acelasi stil muzical, acelasi timbru stampilat intre limite clasice si atat.
Era normal ca italienii sa scoata si altceva, mai ales ca proiectul lor a fost intotdeauna unul inovator si greu de asimilat cu ale altor trupe. Si cand spun ca e nu e Dark nu inseamna ca e Light… Este o alta abordare a dimensiunii Dark, una mai complexa, care ne trece prin tot felul de influente, de la Cold Wave si Ambient pana la Experimental si chiar Ethno. Este, de departe, cel mai variat material CANAAN dar si cel mai avantgardist, desi cosmopolit ar fi sunat parca mai bine. Si pentru prima data toate textele sunt in italiana, ceea ce mi se pare foarte potrivit si autentic, perfect pentru aura degajata de acest tip de muzica.
Pentru cei ce nu au mai ascultat asa ceva pana acum, inseamna ca surpriza va fi mare, deoarece nu au asteptari.. decat curiozitati… ei bine, trebuie sa se si doreasca a descoperi taramuri atipice, lipsite de orice farama de standardizare sau incadrare stilistica. Nu e un secret ca eu am fost, sunt si voi fi un fan neconditionat CANAAN… Am fost „”lovit”” de muzica lui Mauro cu mai bine de 15 ani in urma si m-am bucurat ca ceea ce a creat el cu echipa lui mi-a inserat o stare unica, de la meditatie si izolare pana la nostalgie sau rece melancolie…
Nu s-au dezmintit muzicienii nici acum, materialul realizat fiind, poate, forma cea mai clara de maturitate si inspiratie din intreaga lor istorie… Albumul are usor peste 70 de minute, 21 de piese, din care jumatate sunt eternele interludii ambientale, care acum au mai multa culoare si forma melodica, care chiar fac echipa buna cu piesele propriu-zise, al naibii de bine concepute! „”Noia”” si „”Onore”” sunt doua piese pe cat de expresive, pe atat de triste si pline de melodicitate inghetata! De fapt albumul incepe cu o piesa foarte atmosferica si prietenoasa, „”Calma””, dupa care totul ia o forma deloc ospitaliera urechilor superficiale… Albumul devine din ce in ce mai complicat, mai introvertit ca mesaj, spart pe alocuri de diverse interferente melodice conduse de un keyboard abundent si baterie aritmica. Vocea ne arata ca poate sa sune si ciudat rau, „”Terrore”” fiind un exemplu perfect pentru incalcelile pe care au vrut cei cinci sa le exprime. Respiram iar usor pe „”Ragione””, o piesa foarte atmosferica si calma, ce-mi aminteste de RAS ALGETHI, doar ca vocea normala este parca prea normala… Dupa un interludiu Ethno isi face prezenta „”Oblio””, o piesa unde toate instrumentele se aud perfect, inclusiv vocile, care acum sunt variate, multiple si spectaculoase… „”Lascivia””, „”Umiltu”” si „”Concupiscenza”” insista al naibii de tare pe combinatia intre Ambient si Experimental, cu multe trimiteri spre percutie si doar asa ne trezim ca ajungem la „”Esitazione””, o piesa shamanica ce ne arunca in alta dimensiune, la fel de ciudata si mistica. Albumul se termina cu o piesa pe cat de melancolica pe atat de romantica, unde chitarile par sa comunice perfect cu keyboard-ul folosit continuu, umbrind parca si vocile care suna fabulos!
Una peste alta, un album ce m-a facut sa uit complet de grijile cotidiene. Si vad acum ca in ultimele 3 ore s-a asternut afara si un strat de nea considerabil si inca continua sa ninga… E clar ca trebuie sa-mi reumplu paharul de Chianti si sa mai dau drumul la o ascultare CANAAN… vremea ma ajuta, atmosfera e prielnica, muzica, ca intotdeauna, sublima!
Frumos rau!
