BLUT AUS NORD (FRA)-“Hallucinogen” CD 2019 (DEBEMUR MORTI PRODUCTIONS)

Timpul trece si iaca s-au facut 25 ani de la infiintare. In 1995, “Ultima Thulee” mi s-a parut un album iscusit pentru acea vreme, pentru un BM francez inca timid (pe vremea aia lumea murea dupa curentul nordic, eventual cel elen, una dintre putinele exceptii fiind avangarda ELEND) si a contat. Recunosc ca nu am fost foarte incantat de urmatoarele albume, desi nu aveam ce sa le reprosez: executie impecabila, sunet complex, structura elaborata, voci pe masura. Albume foarte bune si atat.

Stiu ca exista multi fani ai trupei, insa asta nu ma face sa-mi schimb parerea despre trecut. A venit noul material, care am inteles ca deja s-a leakuit, desi mai sunt cateva saptamani pana la aparitie. Stiti ca nu scriu decat despre albume care imi plac foarte mult sau despre cele de la care aveam mari asteptari si ma dezamagesc. In cazul de fata am ales prima varianta. Piesa promovata in urma cu 2 saptamani ne dezvaluia o orientare putin diferita, in sensul ca partea industrializata a sunetului a fost schimbata cu cea melodica, cu elemente corale, atingeri progressive si mult mai putin psych. Este adevarat ca “Nomos Nebuleam” socheaza prin forta si prin explozie, dar aceasta este directia intregului album: mult mai fresh, mai atmosferic, cu insertii catchy, cu chitari clean si extraordinar de multa melodie. Si tobele sunt acum organice, vocile sunt diferite, cele mixate pe fundal, clean, corale, sa le spun, imi amintesc putin de primul IN THE WOODS… Si da, totul este masiv, intens, complex, energic. Cu toate astea, intreaga structura este mult mai respirabila, nu chiar atat de dark ca in trecut (e singurul element negativ), hai sa-i spun mai cursiva si mai respirabila. Avem riffuri mult mai Rock, mai ritmate, chiar si interludii Post-Rock, si, din pacate prea putine umbre de Psychedelic. Ma asteptam sa descopar ceva mult mai hipnotic, daca e sa ma raportez la coperta sau la titlu. Ma duceam deja cu gandul spre orientarea celor ce dezvolta in genul ORANSSI.

Nu este asa, dar in nicun caz nu dezamageste albumul, din contra. Mi se pare ca cei patru francezi (cred au miscat corect transformand de ceva vreme duetul cu care ne obisnuisera) suna ca o trupa pregatita de a canta live, chiar sunt o trupa reala, nu doar un proiect de studio, unde amprenta sintetica tot timpul dezvolta o aura limitata, dar perfecta pentru acel BM underground. Faptul ca nu dau interviuri mi se pare fain, la fel cum sper sa nu se apuce sa bage live, sa ramana misterul construit cu atat de multa grija. La naiba, e BM, chiar daca astazi aceasta cultura s-a redus doar la muzica. Dar, pe de alta parte, chiar mi-as dori sa-i vad pe scena, eventual pe una unde toate luminile sunt stinse, heh.

Una peste alta, discutam de cca 50 minute care te tin in priza continuu, 7 piese prelucrate iscusit, un BM nu neaparat nou, dar care va atrage multi mai multi fani, datorita orientarii atmosferice. Avem un nou capitol in istoria trupei, e bine ca au explorat si alte noi teritorii, unele ce tin de exprimarea moderna, altele ce pastreaza linia veche, cu siguranta ca va fi unul dintre cele mai bune albume din acest an. Ca element de forta consider a fi tot riffurile chitarilor, in tandem inspirat cu inflexiunile vocilor. Ca perceptie, probabil ca exprimarea Progressive BM va fi cea care va face diferenta in urechile ascultatorului. Misto auditie!

Comenteaza