Ori asa, ori altfel…
S-au facut 2 luni de cand nu am mai scris nimic. Eram deja setat sa termin de anuntat trupele la DBE si tot ritualul al carui sclav de placere devenisem. Auzisem de problemele din China, dar erau de pe alt continent, nu din fortareata mea, vechea si puternica Europa. Toate bune si frumoase, am anuntat trupele, urma sa postez afisul final, de care eram tare mandru. Doar ca a venit nebunia si incertitudinea. Nesiguranta, lipsa de predictibilitate si necunoasterea fac ca panica sa devina aliatul de care nu avem nevoie, dar care defileaza nestingherit prin mintile multora dintre noi. Se tot vorbeste de schimbarea constiintei, ca nimic nu va mai fi la fel pana acum, ca ne vom schimba nu numai in comportament, ci si in gandire. Pana atunci, printre cei mai vehementi si rasunatori par sa fie tot acei influenceri sau parerologi care scot din ei si din informatiile cotidiene tot ceea ce nu este bun.
Nu stim cum este mai bine pe termen scurt, sa gandim fiecare pentru propria-i fortareata sau sa ne asumam o contaminare colectiva. Pe termen mediu si lung, inclin sa cred ca toate vor fi randuite in asa fel incat specia asta sa se transforme, chiar sa evolueze. Daca unii vor rezona cu spiritualitatea, va fi foarte bine. Daca altii vor considera ca fara repere nevazute pot sa traiasca si sa se dezvolte, la fel de bine. Frumos va fi cand nu vor mai exista noi si ei, unii si altii, cei mai tineri si cei mai batrani, etc. De aici si pana la rasism, xenofobie, ura si violenta nu sunt prea multi pasi de parcurs. De ani de zile ne-am radicalizat in asa fel, incat astazi, cand traim, de voie, de nevoie, vremuri istorice, continuam sa ne clusterizam in hashtag stati acasa. Anul trecut era invers. Politicul ne-a dezbinat, ura ne-a dezumanizat, lacomia ne-a depersonalizat, confortul ne-a amagit ca avem controlul la tot. Am uitat de natura, dar si de natura umana. Empatia e la nivel doar declarativ, respectul a cazut in derizoriu iar decenta a disparut in totalitate!
Imi vine greu sa emit pareri, pentru ca stiu ca nu stiu nimic. Chiar asa, trupa asta a scos un nou album de curand:
Inca nu a venit greul, pentru ca inca speram ca poate noi scapam, ca poate noua nu nu se va intampla, ca fortareata va rezista, ca gasim noi o solutie si ne orientam, ne descurcam. Privind in istorie, nu a existat nicio fortareata care sa reziste la nesfarsit. Nici macar religiile! Asa ca ar fi poate mai bine sa lasam complet mistocareala ieftina, sa cautam in permanenta vinovati reali sau imaginari, sa ne dam cu parerea doar de dragul de a vorbi, ca si-asa in izolarea asta nu prea ai ce face. Eu cred ca e timpul sa apara adevaratii lideri, sa apara cei curajosi si rationali, cei care sa ne inspire, sa ne lumineze, sa ne mobilizeze, cei care vor fi capabili sa se accepte intre ei, sa se aseze la masa si sa gandeasca solutii comune, cu implementare in functie de nevoi.
Cu cat aceasta perioada va fi mai lunga (din pacate), cu atat neghina se va separa mai mult de grau, astfel ca, in cele din urma, cei ce vor ramane, oricati vor fi, vor constientiza ca singura solutie de a merge inainte este intelegerea reciproca. Evident ca acesti lideri sunt perceputi astazi diferit, unii dintre noi avand nevoie urgent de disciplina, totalitarism, masuri abuzive, dar aparent justificate.
Nu trebuie sa uitam ca nu exista 2 persoane la fel, ce sa mai spun de cele cateva miliarde care populeaza acest Pamant. Nu avem dreptul sa fim judecatori, sa decidem pentru altii, doar ca sa supravietuim noi. Suntem cu totii intr-o singura arca, dar diferiti, cu puncte de vedere si culturi diferite, cu asteptari mari si cu din ce in ce mai putina rabdare. Stam acasa, avem caldura, internet, TV, alimente la magazine, bani mai mult sau mai putin, ingrijorati de cat de tare se va amplifica pandemia, cat de mult va dura ea si cat de impactati vom fi fiecare dintre noi. Cumva, nu am iesit inca din zona de confort.
Mai mult ca sigur vom ajunge sa acceptam ca este o situatie tranzitorie, cu care ne obisnuim deja, insa noi tot egoisti ne incapatanam sa fim in gandire. Inteleg ca ideea de supravietuire ne va aduce in momente si cu reactii critice, deplasate, cumva explicabile si firesti. Bine ar fi sa intelegem ca ar putea sa ne fie si mai rau, altii sunt in situatii mult mai grave, iar cei mai multi dintre ei au inceput deja sa se comporte exact cum ar trebui sa ne comportam cu totii: responsabil, cu mult curaj, deschisi sa ne ajutam intre noi, cunoscuti sau necunoscuti. Este un proces care va dura mai mult decat vrem sau speram noi sa credem, pentru ca cel ce nu se va schimba va ramane tot timpul cu asteptarea ca se va termina aceasta nebunie si va reveni la normal. Nu va mai exista aceasta normalitate cotidiana, pentru ca pe masura ce vom accepta ca solutia este sa ne schimbam, fiecare dintre noi, vom realiza ca nu este alta cale de supravietuire. Unii vor fi rapusi, altii nu vor rezista psihic, altii vor continua in acelasi mod si se vor izola, insa viata va continua, cu sau fara noi. E doar un nou proces, o noua provocare, un nou obstacol peste care vom putea trece privindu-l ca pe o oportunitate. Stiu ca poate suna tampit sau defensiv, dar sunt convins ca doar asa ne vom ridica la nivelul la care vom putea convietui de acum incolo.
Ascult acum cele 2 piese noi MANES si imi dau seama ca se potrivesc cu starea de fapt. Ascultati-le si poate ca o sa-mi dati dreptate. E bine sa avem hobbiuri, mai ales ca in aceasta perioada avem multa nevoie de ele. Ne va fi din ce in ce mai greu sa ne suportam intre noi, izolati sau nu. A venit timpul sa ne acordam timpul pentru noi dar si pentru piticul din noi. Am tot invocat lipsa timpului, ceea ce ne-a facut sa fugim de noi. Si da, ne-a placut. Ne-a fost mai comod, mai confortabil, mai usor. A venit timpul sa stam de vorba cu noi, sa vedem unde suntem, daca inca mai facem echipa cu noi. E clar ca nu putem fugi de noi, chiar daca unii cred ca pot inca pacali umbra noastra. E doar o iluzie, alimentata si amplificata de consumerism, de puterea exemplului, de succesele obtinute de fiecare dintre noi, ignorand caile prin care le-am obtinut. Pentru noi este mai important sa ajungem acolo unde ne propunem, decat sa realizam ca modul prin care iti propui sa ajungi undeva este esenta. Fuga de noi ne-a facut sa intram in competitie cu celalalt de langa noi, pentru ca pare mai usor de doborat. Pana acum ne-a iesit. Si am ajuns intr-un moment in care, oricat de tari si mari ne-am crede, nu mai avem controlul. Si asta ne panicheaza, ne enerveaza, chiar ne resemneaza. Am vrea sa platim prin orice fel, doar sa ajungem sa ne salvam. Dar este doar o fuga de noi. Si ne-am achizitionat cele mai performante accesorii cotidiene pentru a fugi cat mai tare. Pe la 250 km/h am ajuns eu, prin puterile mele de razes viking nemuritor… si am realizat ca nu asta e solutia. Piticul era tot langa mine, deloc obosit, astepand sa-l bag in seama, sa vorbesc cu el. El dozat cu toata rabdarea din lume. Din lumea mea, desigur. Evident ca mai am de lucru cu mine, pentru a ma aseza la masa, negrabit, asumat si pregatit de o discutie lunga, aparent interminabila, cu piticul meu. Pff, de cand ma astepta el! Iar eu nu am avut timp de el. Doar ca el m-a asteptat! Si da, suna cumva confortabil acum, de-abia acum, sa stiu ca am un partener de dialog, sa nu ma duc cu capul in propria-mi izolare.
Aceasta noua provocare ne va alinia undeva, candva, cumva. Si ar fi bine sa acceptam asta. Am invatat la istorie ca rusilor li s-a pus o arma in mana si au fost aruncati in lupta frontala cu inamicul, fara protectie, fara prea multe sanse de supravietuire, as putea spune inconstienta. Destinul lor a fost controlat de randul din spatele frontului, care ii impusca pe loc daca evitau lupta cu dusmanul, daca voiau sa dezerteze. Doar asa au ajuns la concluzia ca mai este o sansa sa supravietuiesti, si asta doar in lupta cu inamicul.
Si uite ca inamic in acel moment, de razboi, a devenit prieten sau convietuitor, dupa.
Asadar, sa nu ne mai radicalizam, sa nu mai fim egoisti, sa nu mai cautam vinovati. Totul pleaca de la noi, pentru ca nu vom putea supravietui privind doar intre noi si ei, acei ceilalti.
Suna poate ca dracu’, dar asta cred. Sistemul de valori se va schimba, inflatiile materiale si interioare vor suci toate reperele in care credem azi, cele mai multe construite pe structuri incorecte fata de natura, dar si de natura umana. Suntem de milioane de ani si probabil vom continua sa existam, doar ca e timpul sa ne dam acel reset interior. De data asta de nevoie. Si sunt convins ca o vom face, constransi sau nu de piticul din noi.
Sa ascultam muzica, sa citim carti si cat mai multe articole care sa ne inspire, sa intelegem care este realitatea de zi cu zi si sa ne revedem la concerte! DBE va asteapta, doar ca si piticul din DBE este intr-un proces de reincarcare, care naiba stie cat va dura.
Pana atunci, sa ne straduim sa oferim bucurie, pentru ca doar din bucurie se vor intampla lucruri frumoase, chiar marete. Si, gandind putin egoist, dar la limita decentei, heh, vom vedea totul mai putin doom. Bine, trebuie sa fie dark, ca asta ne e calea, dar acel dark jucaus, inspirational, misterios, impaciuitor si atragator. Momentam cu restrictii, ca nu e altfel cum.
La mine merge in perioada asta debutul celor de la PLANETARIET, care baga un Post-Rock foarte dragut. Si astept noul ORANSSI PAZUZU. La voi ce merge acum?
Imbratisari,
Doru
24 martie 2020.