Dor de DBE
Da. Recunosc. Mi e dor de DBE. Mi-e dor de acele zambete. Mi-e dor de acea atmosfera unica, probabil nu numai pentru mine. Mi-e dor de trupele care urcau pe scena, aratand ca un tot, urmand imediat sa se coaguleze senin, printre toti participantii. Mi-e dor de cam de orice tine de DBE. Mi-e dor sa pronunt DBE. Am ajuns doar sa scriu DBE.
Da, sunt subiectiv. Dar cum as putea fi altfel cand nu exista zi fara sa ma gandesc la el…
L-am pregatit oaches, cu un line-up mai mult decat incitant, cu o amprenta underground si mai pronuntata.
L-am gandit sa inceapa noaptea, exact cand e luna plina, pentru ca la ultimul ritual se intamplase ceva nedeslusit pe cer. De fapt a fost o timida bucurie sa descopar ca fazarea lunii coincide cu perioada la care ma gandisem pentru noua editie. Si cum e tentant sa fim atenti la semne, mi-am permis sa insailez ceva discret, dar cu sens.
Am gandit un melanj de trupe care sa surprinda, chiar sa incante pana si pe cei mai carcotasi dintre noi. Stiti ca nu m-au deranjat niciodata carcotelile, pentru ca cei prezenti erau tot timpul chll-out. Si daca voiau sa fie altfel, realizau ca la DBE e intotdeauna altceva. Si ne conformam cu totii. Sau, ma rog, majoritatea. Nu avem dreptul noi sa le luam dreptul celorlalti de la sportul national pe care il practica continuu. Acolo e clar ca hidratarea interioara este diferita.
Chiar daca suna putin exclusivist (nu ma bucura dar nici nu ma deranjeaza) stim cu totii ca DBE este acea evadare din cotidian de care avem nevoie, pe care o asteptam ritualic, cu nerabdare, curiozitate si placere.
Legat de semnificatia ritualului 10, anuntat pe 10.10, la 10:10, cu o luna plina si alb negru in afis, provoca cumva si incerca sa alinieze necunoscute, multe intangibile.
Am avut multe retorice legate de resetul pe care ar trebui sa ni-l dam, fiecare dintre noi, daca e sa ne raportam la numerologie, la acest 10. Daca a venit timpul sau ar trebui sa mai asteptam.
Este vorba de eliberarea de trecut, de o regandire, de optimism, de curaj, de alinieri de energii pentru noi traiectorii si inceputuri, de dorinta de libertate, de creativitate… este numarul destinului, un numar karmic, special.
Este un 10 al naibii de provocator, nu doar o alaturare simpla de 2 cifre.
Presupune resimtirea energiei liderului, dar amplificata, de aici si semantica “the ascending of verve”.
Am sovait mult la decizia de a continua cu DBE, dupa o alta intrerupere de un an. La fel cum am facut simbolicul altar de lumanari la 9, pentru mine noul ritual devenise obsesiv in semnificatii numerologice. Aveam senzatia ca ma joc inconstient cu focul, dar venise timpul sa decid. Si am ales sa continui. Insa trebuia sa fiu nu doar pregatit mental, dar si antrenat pentru asta.
Pe langa bucuria tuturor ca se va intampla un nou DBE, piticul interior ma tragea de maneca si-mi spunea continuu sa fiu atent, prudent, sa procedez corect fata de mine, sa nu creez asteptari celorlalti si eu sa nu cred total in ceea ce starnesc. Mai ales ca anumite directii imi sunt cumva antamate pentru o perioada de timp. Si piticul imi tot repeta: nu te folosi de DBE pentru a-ti ascunde anumite frici sau temeri de ceea ce va urma sa se intample, candva. Il auzeam dar ma amageam ca el stie ca nu am timp sa-l aud.
Nu stiu de ce am ajuns in aceasta etapa gri a cotidianului, dar e clar ca mai am de lucru cu mine, pentru a fi pregatit sa gestionez cel de-al zecelea ritual exact cum am aflat ca trebuie. Universul lucreaza si ajuta, insa nu este suficient, daca doresc coabitare.
Probabil ca fiecare din noi va trebui, mai devreme sau mai tarziu, sa ne dam un reset, sa acceptam ca sistemul de valori se va schimba, radical pe alocuri. Ceva se intampla deja in Univers, suntem mai degraba ingrijorati, unii chiar panicati, insa nu toate obstacolele pot fi ocolite. In cazul de fata, sunten nevoiti sa il infruntam, sa trecem peste el.
Cu alte cuvinte, distantarea sociala ne va ajuta sa stam mai mult cu noi, pentru a reinnoi comunicarea cu noi.
In cele din urma, totul graviteaza in jurul acelui termen uzitat sau ignorat constient, dar care ne-a aratat intotdeauna calea: iubirea. Chiar cred in ea, in forta ei, in terapia ei. De fapt, asa s-a nascut DBE.
Va fi bine, sigur ne vom revedea. De data asta nu mai depinde de noi. Dar ar putea incepe cu fiecare dintre noi.
Imbratisari doar virtuale,
Doru
PS. Pana acum m am tinut de cuvant, versus ce am promis in urma cu jumatate de an. Se dovedeste insa ca nu e suficient:
https://www.darkbombasticevening.com/ro/cateva-detalii
28 martie 2020.