Malokarpatan (SVK) – „Krupinské Ohne” LP (2020) | Invictus Productions

Malokarpatan este un proiect foarte ghidus asa ca zona de exprimare si propune tot soiul de experimente instrumentale ce iti dau relativ usor impresia ca te afli intr-un soi de confort din asta sonor. Este interesant cum te poate prinde o muzica ce, la o prima „vedere”, iti propune un subiect strain dar din care te trezesti abia la final intr-o nedumerire placuta ce te face sa dai rewind si sa mai iei o gustare scurta din acest material, „Krupinské Ohne”. O combinatie de black si heavy, cu preponderenta spre cel din urma gen, care, intr-o logica ce te plimba prin istoria metal-ului, are cat se poate de mult sens. Este un sound ce te corupe indiferent de zona spre care ai aplecare. O gaselnita, o inginerie d-asta creativa ce nu cauta sa impinga barierele ci sa caute sens, nou sau nu, intre acestea.

Acest „Krupinské Ohne” are, pe langa sound-ul propriu-zis, o serie de elemente care atrag si iti antreneaza atentia. Trebuie sa mentionez ca pentru mine este un proiect total nou, asta chiar daca oamenii de fata, intre timp, au mai scos vreo doua albume si un EP. E drept, nu ne referim chiar la un proiect cu cine stie ce istorie in spate, aparut undeva prin 2014, Malokarpatan este inca un nume lipsit de rezonanta asta universala a scenei metal, ca sa zic asa. Revenind putin, ziceam ca proiectul atrage printr-o sumedenie de chestii. Da, pai e numele asta, care, ca roman, e clar ca iti spune anumite lucruri, desi Carpatii reprezinta un lant muntos ce isi aseaza culmile si prin alte tari, inclusiv Slovacia. Avem noi o apartenenta a locului, a gliei, aparte si poate de aici. Ma rog, ar mai fi grafica ce insoteste materialul. Pai eu zic ca este o lucrare artistica in sine. Te trimite lejer atat catre povestile cu zane si fapturi neobisnuite si locuri cu spirite de tot felul, cat si catre, hmm, un soi de icoana, mai mult sau mai putin, pagana.

Treaba e ca nu pot desprinde o piesa din peisaj despre care sa spun ca mi-a oferit mai mult decat celelalte. Este o curgere cu tot felul de elemente, cand spre heavy-ul ala foarte ritmat, facut parca in galop de cai, cand spre acele zone „dramatice” cu accente de balada. Bun, ca avem si pasaje bine conturate de metal d-asta mai dark, mai greu, nu stiu cat de black, pentru mine termenul are o anumita strictete, insa, vocea, grow-ul mai exact, te duce asa cu mintea spre rautati de genu’. Este o combinatie d-asta precum actiunea unui film despre care nu ai o impresie prea stralucita la inceput, care nu evolueaza cine stie cum, dar care, cumva, reuseste sa te tina pana la final. Un final previzibil oarecum, mai ales ca, toata desfasurarea a avut o incordare de genul: oare ce mai urmeaza?!. Un feeling care, pana la urma, are tendinta sa isi piarda din intensitate daca nu il zgandari si cu altceva. Sunt convins ca si ei si-au dat seama de anumite riscuri d-astea in ale plictiselii si si-au rezumat materialul la numai 5 piese, adica vreo 50 de minute, adica suficient, chiar prea mult daca nu esti in the mood.

Nu stiu cat de tare v-am lamurit, cert este ca nici mie nu imi este foarte clar totul vis-a-vis de acest material. Se simte asa, ca o masa satioasa, chiar un pic grea, care nu s-a asezat cum trebuie dar despre care stiu ca imi prieste. Si daca tot suntem la comparatii de genul, ei bine, „Krupinské Ohne” contine tot soiul de vitamine care ajuta mintea in intelegerea muzicii, mai ales ca gasim o abundenta de fier, heh, in continutul pieselor. Consider ca o incercare pe carcera asta la domiciliu merge taman bine.

Text de Nicolae Baldovin.

 

Comenteaza