Hello, cred ca in esenta conceptul de “arta” porneste din interior spre lumea de afara a fiecarui creator, dar poate ca anumite sentimente, viziuni existentiale pot avea loc doar in interiorul fiintei, un impuls de moment, un “flash” cum s-ar spune, totusi scopul poate fi extrem de divers… sinceritate?! Depinde ce intelegem prin acest lucru pentru ca trebuie sa ne raportam la arta si sa identificam nevoia, asa functionam noi in sistemul de valori creat social. Si un om care face arta pentru bani poate fi sincer in nevoile sale asa cum altul face doar pentru simplu fapt de a se exprima, e greu sa identificam acest lucru si mai mult sa judecam (desi prin natura noastra sociala sunt foarte buni la acest lucru), deprindem tot felul de sabloane prin intermediul carora sa-i vanam pe cei “nesinceri”; personal ma educ foarte mult in acest sens de a nu cadea in aceasta capcana, pot sa spun daca arta imi transmite mie ceva sau nu, dar acest lucru nu stiu daca poate corespunde conceptului de sinceritate.

-Pe drumul acesta, daca nu neaparat intortocheat, oricum dificil de manageriat, ca sa zic asa, dintre Lumina si Intuneric, unde plasezi omul actual? Mai exista Bine in lumea cladita de omul modern?

Tindem sa devenim tot mai putin empatici, suntem bombardati cu atata informatie incat devine extrem de obositor sa o filtram si astfel ne amortim cumva si ne facem tot mai superficiali intr-un gri pastos amorf. De multe ori mi se pare ca oamenii care vor sa transeze aceasta diferenta dintre alb si negru, care vor sa ia atitudine pentru bunul comun sunt adesea ironizati in media, pentru ca scopul este extrem de dur si clar: a dizolva solidaritatea din sociatatea civila contemporana…principiul “Divide et impera” este in continuare extrem de actual.

-Metalul era privit, si cred ca la noi inca este, ca o forma de arta de inspiratie pagana, intunecata, necurata. Ei bine, ce crezi ca le optureaza intelegerea celor ce vad astfel lucrurile? Pana la urma, ar fi vreun beneficiu ca metalul sa fie privit altfel?

Cred ca din cele mai vechi timpuri artistii in general au fost priviti de restul societatii ca niste oameni in legatura cu puterile oculte, poate pentru ca posedau un har pe care omul de rand nu-l putea dobandi si deci intelege, noi cei din scena de metal ne raportam la asta, dar cred ca este un fenomen general valabil (literatura, sculptura, picture etc.) daca il privesti dintr-un unghi profan.

-Timisoara este pe cale sa ramana fara locatie pentru concerte. Au devenit cumva rockerii niste hipsteri mofturosi sau este vorba despre un manageriat facut, hmm, mai pe genunchi asa, al celor implicati in toata treaba asta, manageri de club, organizatori etc?

Adevarul este undeva la mijloc intre management defectuos si public…dar totusi am obosit sa dam vina pe public mereu, recent a fost o discutie in Timisoara legata de acest topic si am adresat urmatoarea intrebare: “cati dintre ownerii de cluburi din oras au (avut) pe statul de plata un organizator de evenimente? “ A urmat o tacere…apoi justificari, dar vorba aceea “nimeni, nimic” a fost foarte amara.Un pool de 300-400 de oameni exista de bine de rau in oras, dar nimeni nu a avut un plan clar de organizare despre cum sa cultive acest public, baietii de la Haywire de exemplu au facut minuni in acest sens, dar mereu au avut si problema cu cluburile care de mult ori nu i-au sustinut corespunzator, si asta a fost cam singura initiativa de lunga durata si facuta profesional si ne-a mai salvat putin…si apoi da, mai este si problema demografica daca este sa ne comparam de exemplu cu Clujul…la noi vin foarte multi oameni/studenti din partea de sud a tarii unde metalul nu a fost niciodata o forta si asta se vede in toate activitatile din oras, de 20-30 de ani acest fenomen este mult mai puternic decat inainte de revolutie pentru ca avem o viata economica infloritoare si nevoie de forta de munca si indicele demografic se schimba. Multi dintre ei sunt oameni competenti care isi fac treaba in societate, nu e vorba de vreun “hate” doar ca nu au o inclinatie spre partea despre care vorbim aici.

-In contextul acesta, cum vezi evolutia scenei underground dintr-un oras care se vrea a fi „fruntea” in toate si care, pana la un punct, a fost?

Feeling-ul pentru mine este foarte dezamagitor, pentru ca nu voi mai reusi ca si artist sa ma prezint in fata oamenilor “de acasa” intr-un concert civilizat, cred ca inca nu se constientizeaza ce ne asteapta si vibe-ul in oras e ca “sigur o sa vina cineva si o sa faca un club de live in loc”, iar gandirea aceasta ma scoate din sarite si imi aduce aminte de pomenile sociale care exista in tara asta.
Da, Timisoara a fost “laboratorul” de stiluri muzicale importate din afara, de la Phoenix si Celelalte Cuvinte (chiar daca ei sunt oradeni dar aici s-au afirmat)la pionierii din anii 90: Arc Gotic (goth wave), Wiccan Rede(black metal), Damnat(death metal), Thy Veils (dark ambient), Implant pentru Refuz (hardcore), apoi am avut o scena de punk foarte activa, comparabila cu cea din Craiova…doar pe partea de trash, Tectonic-ul era baza,la noi Neurotica au aparut mai tarziu si au cotit-o repede spre un industrial metal ce iarasi a fost la vremea lui destul de singular in scena…da cam de aici au inceput majoritatea stilurilor in tara, dar asta a fost odata de mult.

-Mergand mai departe, sunteti acolo un nucleu de artisti deja recunoscuti pentru munca voastra. Totusi, simti ca in afara acestui cerc, misca ceva? Exista vreun suflu din asta proaspat ce ar putea duce in spate acesta mostenire, ca sa zic asa, faurita de voi?

Cred ca o sa avem si noi soarta celor din generatia ‘80, care au creat acea cultura underground in oras, cu o sumedenie de trupe de punk, post punk, gothic wave, cu acele “Depeche Mode party-uri” celebre dar totusi iata ca nu a venit nimic din urma, miscarea murind o data cu inaintarea in varsta si asumarea a tot mai multor responsabilitati sociale ale initiatorilor,si astfel nu au mai avut timp si energie sa se implice. Acelasi lucru s-a intamplat si pe zona de muzica electronica, imi aduc aminte ce uriasa era miscarea de Anonim TM.
In metal, fiind un stil mai conservator in esenta lucrurile se misca inca bine intre noi, si reusim sa supravietuim, ceea ce e ok, dar nu vad din spate sa vina ceva nici in domeniul acesta, in afara unor trupe civilizate de alternative nu mai avem nimic “tanar” in oras.

-„Palindrome”, ultimul material pe care l-ai lansat cu Katharos XII, prin schimbarea de stil aduce cu sine si un alt soi de profunzimi, de simtiri? Care a fost sursa din care si-au luat energia aceste noi radacini?

Sursa primordiala a fost batranul Danubius ca sa fiu sincer. Am avut pregatite noua piese, am book-uit studioul in care trag de obicei (DSPro din Timisoara) si am plecat in vacanta intr-o zona mai retrasa din Cazanele Dunarii, acolo a avut loc un declick si m-am trezit ca vine peste mine o cu totul alta dimensiune, asa ca in loc sa finisez cele noua piese, am facut o preproductie total noua si l-am contactat pe colegul meu Sabat care a fost extrem de incantat si astfel am inceput sa asamblam un nou line-up in jurul acestei idei. Nu stiu daca este o evolutie, pentru mine e o trecere naturala, practic vorbim de aceleasi stari introvertite, stranii, intense si deloc de pe aceasta lume, dar cu mijloace diferite de expresie poate diferite de data aceasta.

-A existat vreun moment in cariera ta, in diferitele proiecte in care activezi, in care ai vrut sa renunti? Si daca ai face-o ce „oferta de nerefuzat” te-ar determina sa lasi muzica in spate?

La tot, nu…niciodata…anumite proiecte le-am pus pe “hold” din varii motive (in general creative)sau am plecat din trupe in care am cantat si care nu erau fondate de mine (Arc Gotic, Negura Bunget, Umbre Zidite)dar sa renunt la tot, nu ma vad facand asta. Cumva muzica este pentru mine ratiunea existentei…merg la job ca sa am finante sa pot sa imi fac proiectele artistice si sa fiu astfel independent si fara presiune; calatoresc in natura si imi ascult preproductiile pe care le fac acasa sa vad daca se acordeaza cu universul pentru ca acolo am legatura cea mai directa; citesc foarte mult ca sa am o intelegere si inspiratie pentru a elabora niste concepte coerente; desenez mandale si meditez ca sa imi gasesc echilibrul si sa iau decizii bune; fac foarte mult sport ca sa am energie si sa fiu sanatos; ma uit la filme, merg la teatru, galerii de arta/muzee ca sa am o notiune vizuala despre ce vreau sa exprim la capitolul acesta si nu in ultimul rand citesc si ma documentez despre tot ce se inoveaza in domeniu muzical: chitari, amplificatoare, efecte pentru a utiliza cele mai potrivite unelte pentru muzica mea. Sigur, familia si micul meu grup de prieteni este crucial si fara ei nu ar fi acelasi lucru, dar toate astea converg inspre muzica. Am crescut cu muzica, am primit un sens existential cu ajutorul ei si practic fara ea nu as mai avea o ratiune si un rost pe acest pamant.

-Desi romanul, sarac de fel, are o fascinatie aparte pentru tot ce-i nou, vezi, „tre sa am ultimul model de telefon, ultima fitza de masina, ai ascultat ba ultima piesa de la Bieber?!” etc. Ei bine cand vorbim despre rock/metal, parca ni s-a setat mintea pe vechituri. Este nostalgia asta tampita si inchistarea in trecut, pana la urma, o piedica in evolutia scenei de la noi? Ideea e, chemi la un fest d-asta mai local asa, Cargo, si se strang negresit un numar apreciabil de oameni. Aduci, nu stiu, x trupa, ce rupe pe, eu stiu, progressive cu influente post-tribale, si sunt 5 minori cu tricouri cu Manson in fata scenei.

Da…”pune ba Sepultura si lasa-ne cu hipsterii astia moderni!”clasic…dar asta este o mentalitate generala, nu numai la noi; este suficient sa privesti afisele la marile festuri de metal din Europa si o sa vezi tot felul “x” years anniversary concert, headlineri oldies but goldies…asta e, ziceam mai sus ca metalul este o miscare conservatoare, iar ca fapt divers, apropos de Cargo, si eu mai merg la cate un concert cu ei, am crescut cu piesele lor si sunt in sangele meu de banatean, n-am cum…tot mai baga vreo 3-4 piese vechi, si chiar daca nu mai e Kempes; Igrisan pe care il si cunosc ca este si el endorser la chitarile Framus ca si mine, este un muzician foarte bun, altele-s problemele acolo. In fine, sau nu mai zic ca nu ratez anualul concert Celelalte Cuvinte, de obicei prin decembrie fac cate un concert in oras. Eu vad mai multe cauze de ce ajungem in aceasta situatie, in primul rand am crescut si avem in fundal un anumit sound cu care ne identificam si ne raportam emotiile. Cand aud muzica sarbeasca cu care am crescut in ani 80 la TV pe undeva din greseala, imediat ma raportez la niste emotii din copilarie sau Celelalte Cuvinte, mergeam in anii 90 la cabana Pietrele in Retezat si acolo albumul “Se lasa rau” era pe repeat, automat se declanseaza niste emotii legat de asta…apoi probabil ca si inovatia din ziua de astazi este mult mai saraca, mai ales la nivel mainstream unde oamenii care traiesc din asa ceva, nu au o libertate suficienta de experiment si astfel apare si o plafonare creativa, am simtit-o si eu cat am activat in Negura Bunget, tot timpul era cu “trebuie”, am inteles de ce anume, dar nu era pentru mine asa ca am plecat, nu a fost nici un alt motiv ascuns, eu m-am inteles bine si respectat tot timpul cu Negru.

-Din ce stiu, se lucreaza la un nou material Kultika. Cum merg lucrurile in directia asta? Sa ne asteptam si acolo la ceva schimbari? Si daca tot vorbim de asteptare, aveti in plan o data de lansare?

Lucrurile merg foarte bine, avem un plan de care din fericire reusim sa ne tinem, astfel ca sper ca pana in primavara va fi gata de lansat de catre cei de la Loud Rage Music. Sigur ca vor fi schimbari, cu ep-ul “Pursuance” lansat acum 2 ani anuntam deja ceva mai complex fata de albumul nostru de debut, “The Strange Innerdweller” pe care sa nu uitam, l-am lansat in 2013.Va fi mai progressive, mai matur in asezarea temelor, dar totodata si mai distant si rece, de data aceasta am scris muzica fara nici un trigger, in trecut eram foarte atenti sa scriem riffuri catchy pe care lumea sa se exteriorizeze la concert, sa fie stari intense si extrem de emotionale. De data asta totul a fost facut in studio, doar o parte din piese le-am testat si live; e putin mai alambicat, poate avem acum alte pretenti de la noi dar in final cred ca o sa sune foarte bine.

-Cu Ordinul Negru ai tot avut in ultima vreme aparitii live prin tara, urmeaza si ceva iesiri prin vecini daca nu ma insel. Prin outfit, prin atitudine, evident si prin sound, sunteti un proiect bine prins in ideologia black metal. Exista o relatie diferita a publicului cand vine vorba de trupe din zona asta, o incordare, o atentie aparte. Ce vibe va vine din fata scenei?

Sunt foarte multi oameni care apreciaza ceea ce facem si vin la concerte, lucrurile merg foarte bine, dar in general noi suntem in lumea noastra cand suntem pe scena si nu interactionam foarte mult cu publicul, e ca o ceremonie secreta la care iti este ingaduit sa iei parte, cam asta este fisosofia din spate. Totul este foarte bine pus la punct, visual si soundwise prin tehnologia pe care o folosim, si asta uneori poate sa fie si stresant, orice mica defectiune tehnica sau umana poate sa iti puna in pericol intregul show, de aceea avem nevoie uneori (mai ales daca a fost soundcheck cu bucluc) de cateva piese sa ne dam seama ca totul e ok si functioneaza pe scena si sa ne relaxam. Tindem spre perfectiune si suntem extrem de exigenti cu ceea ce facem aproape intr-o directie “machine-like”, de aceea avem nevoie de pauze mai mari intre concerte apoi.

-La nivel general, simti ca metalul isi pierde cumva din vigoare, din furia creatoare? Ma gandesc aici la faptul ca nu a mai aparut niciun proiect care sa miste din temelie sensul pe care il capata muzica asta. Ma insel?

Anul acesta parca au fost un pic mai slabute albumele pe care le asteptam, gen Blut Aus Nord, Mgla sau Deathspell Omega…dar am gasit ceva trupe mici care mi-ai placut foarte mult, Dysangelium, Cloud Rat sau Mosaic; depinde de asteptari…nu tind sa evaluez la o scara generala, cred ca sunt ani mai buni si ani in care nu prea gasesc multe lucruri sa imi placa, dar intodeauna ma informez cu ce mai e nou in scena.

-„Si glia lua nume”, este numele urmatorului material Dara. Ne poti vorbi putin despre?

Este un album la care am lucrat…prea mult! Cred ca acum ne indreptam spre o rezolvare, dar a fost o piatra de moara super mult timp…principala problema dupa inregistrari a fost ca nu a existat un consens in privinta persoanei care sa se ocupe de mix si master, au exista foarte multe incercari, din fericire l-am gasit pe Alin Luculescu care a reusit sa multumeasca toate taberele si acum avem mai mult de jumatate de album finalizat si sper ca pana la finalul anului sa fie gata tot. De asemenea conceptul grafic este gata, asadar ar trebui sa-l vedem out in 2020.
Muzical este poate usor mai psihedelic decat albumul de debut si pe alocuri contine mai multe elemente metal, dar nu as putea sa definesc ce este…oricum are o structura usor diferita fata de “Dreptarul viselor”.

-Stiu ca esti o persoana petru care iesirile in natura au un loc aparte in viata ta, as zice. Ei bine, parcursul de pana acum din cariera iti seamana, iti aminteste cumva, de vreuna dintre nenumaratele drumetii?

Foarte buna intrebare… sincer nu m-am gandit la asa ceva, sunt foarte multe locuri speciale ce imi fac placere sa le vizitez, dar cumva muntii Retezat si Valea Cernei/Baile Herculane se pot compara cu acest drum, nu e foarte usor de urcat, nenumarate obstacole/challenge-uri, dar si cand ajungi sus, iti este rasplatit efortul si asa cumva simt ca asa imi este si viata, poate fac sacrificii extrem de mari pentru muzica mea dar nimic nu se compara cand tin CD-ul in mana si zic: asta-s eu cu niste prieteni intr-o capsula de timp si asta nu se va mai schimba vreodata!

Nicolae Baldovin.

The post Despre Arta si Neajunsul (ei) de a se fi Nascut. Interviu cu FULMINEOS appeared first on Kogaionon.

Noaptea, ziua, cand apuc.

Te-ai bagat in atat de multe, incat nu stiu cum poti gestiona atat de multe. Cum este de fapt viata ta?

Nu are nimeni nici cea mai vaga idee despre cum decurge viata mea, in afara de prietena mea. Si cred ca ma tin destul de bine (nu stiu prin ce minune), tinand cont de realitatea pe care o experimentez si pe care am incetat sa o impart cu altii. Daca oricine altcineva ar putea sa intre in viata mea, exact asa cum este, cred ca in proportie de 95%, subiectii s-ar sinucide dupa maxim 24 de ore. Chiar nu glumesc. Cum gestionez tot haosul asta? M-am invatat in timp.  

Regulile se schimba de la o saptamana la alta, asa ca tot ce iti ramane de facut este sa poti fi un Mr.Q (Star Trek Generation). 

Cate mesaje primesti pe zi si la cate raspunzi?

Daca le numar innebunesc, daca nu le numar, ma stresez. Daca incerc sa raspund la toate nu mai apuc sa fac nimic din ce am de facut. Daca nu raspund la toate, mai trece o zi si numarul celor fara raspuns se dubleaza, asa ca in timp devin pierdute. Ma trezesc cu reminder-uri la mesaje pe Facebook necitite de un an. Apa e uda, viata este asa cum este, iar timpul nu este de partea mea.

Maine-poimaine faci 40 ani. Vorbeam cu Edmond si il intrebam cum se imbina Black Metal-ul cu viata de tata a 3 copii. La tine e mai simplu, ca inca nu ai ajuns in etapa asta. Pe cand urmasi?

Imi pare rau sa te dezamagesc. Esti urmatorul dupa parinti si alti prieteni. Nu vreau sa las niciun urmas in lumea asta. Nu consider ca as face niciun bine planetei prin acest gest. Suntem mult prea multi si facem prea mult rau. Black metal-ul in schimb are o problema mult mai mare decat asta. Ar cam trebui sa se uite pe calendar si sa vada cu rusine in ce an propune glumele astea de gradinita cu care reuseste inca sa pacaleasca copii de toate varstele si sa isi stranga banul de pizza, cu sau fara carne.

Este Costin Chioreanu altul, fata de cel cu care incepeam sa colaborez in urma cu circa un deceniu? Este o evolutie sau o pura transformare? Sau e altceva?

Sper din tot sufletul sa nu fiu acelasi, din foarte multe motive. Simt ca m-am schimbat mult, dar mai am extrem de multe de invatat.

Au fost momente care m-au fortat brutal sa dau un upgrade la noile circumstante, tot asa cum au existat si perioade de evolutie naturala. Imi place sa cred ca totul – inclusiv noi, oamenii, cei care ne credem atat de speciali incat ajungem sa ne consideram singuri in Univers – se schimba. Totul este in miscare, iar daca nu stai, te misti, inveti, te schimbi.

Unde se delimiteaza partea artistica de cea financiara? Care sunt criteriile pe care le urmezi cand decizi sa colaborezi cu o trupa?

In continuare lucrez si cu trupe mai mici decat cea in care activez, tot asa cum lucrez cu trupe care au devenit de decenii entitati fiscale internationale. Normal ca preturile nu sunt aceleasi, stiu foarte bine cum e sa fii muzician, ca sa nu mai zic de unul nascut intr-o tara cu zero sanse din punct de vedere geopolitic si cu nivel cultural pe minus.

Important este sa existe o scanteie acolo in ceea ce fac acesti muzicieni. Daca imi plac si ii cred, atunci, daca am timp, accept sa lucrez cu ei.

Din ce in ce mai des intalnesc o situatie in care lucrez cu nume mari cu care am devenit prieten apropiat si glumim pe seama faptului ca plimbam banii de la unul la altul, cumva. Ne povestim multe, cum ei au facut banii aia si cum eu ii bag in scule pentru cantat ca sa ajung fix in pozitia lor. E tragic-comic. E placut la urma urmei, asta este adevarul.

Stiu ca e greu si nici politic nu da bine, dar eu te intreb: cu ce artisti ai colaborat si ai rezonat perfect pana acum? Cu care ti-ai dori sa lucrezi in viitor?

De rezonat perfect am rezonat cu Ghost, Vulture Industries, Arcturus, Madder Mortem, Einherjer, Hamferd, si foarte multi altii. Cu totii am ramas in cele mai bune relatii, este ca o mare familie.

Ai avut multiple expozitii, de toate felurile. Karma DBE a fost favorabila, daca dau in urma timpul. Ce planuri ai pe viitor?

In plan este un proiect de expozitie amplu care sa fie prezentat in mai multe tari, precum si unul retrospectiv si cu un caracter academic foarte pronuntat, la Muzeul de Arta Contemporana din Sibiu. De asemenea, in curand povestea Arac isi va deschide portile cu adevarat si, atunci toata lumea (interesata) va intelege ce am vrut sa fac.

Svart a lansat si alte formate artistice in afara de clasicile cd uri sau viniluri. Tu ai surprins cu un album ce sumariza diferite lucrari de ale tale. Mai stii si alti artisti care sa aiba lansari de acest gen? Esti multumit de vanzarea lor?

La momentul acesta albumul meu de arta, „Magic As A Golden Mean” este sold out, Svart mai are vreo cinci copii cred. Avand in vedere ca au fost printate mai mult de 1000 de copii, cred ca stau bine.

Macar am avut un release care s-a vandut mai bine decat un album nou de la trupe de metal legendare care nu-ti calca pragul fara un fee de minim 7K.

Pe linie muzicala, ai in derulare doua proiecte super interesante, Arac si unul cu Sofia Sarri. De unde ideea lor? Poveste-mi putin despre fiecare.

Albumul meu cu Sofia Sarri , intitulat „Afterlife Romance” este un album conceptual, asemeni albumelor King Diamond. Este o poveste clara, iar fiecare piesa are importanta ei aparte in marele puzzle.

Totul a inceput acum mai bine de doi ani cand lucram la ceva ce la vremea respectiva intitulam „soundtrack horror cu ceva nuante romantice”. Pana la finalul anului trecut nu aveam nici cea mai vaga idee ca albumul va ajunge unde este acum. Adica a trecut prin mai multe studiouri si proceduri complexe, nu imi inchipuiam ca albumul va avea voce, trebuia sa fie un album solo, instrumental si cam atat. Dar, dupa o suita de intamplari magice, am ajuns la momentul in care i-am scris Sofiei un e-mail. Si de atunci a inceput noua etapa a albumului. Acum este un album super-lucrat, iar varianta finala a fost atat de solida incat a starnit interesul norvegienilor de la Dark Essence / Karisma records.

Practic, acum, eu si Sofia suntem colegi de label cu nume ca Virus, Shining, Taake, Helheim, si multi altii.

Despre muzica, „Afterlife Romance” reprezinta incoronarea unei perioade de 15 ani din viata mea dedicati experimentului si avangardei, insa acum intr-un fel matur si extrem de concentrat. Albumul va aparea in conditii grafice de exceptie, atat in varianta de vinyl gatefold cat si CD.

Arac, asta este alta intamplare care apartine nevazutului, sau cailor nevazute. Totul a inceput de cand am lucrat cu Adi la maiestosul sau proiect, opera rock „Lucifer”. Cu ocazia proiectului asta l-am cunoscut cu adevarat si in foarte scurt timp am cazut de acord sa incepem ceva… Altceva, sa mergem dincolo de tot ce am facut pana acum si sa incercam sa ne departam de toate ispitele ce ne pot influenta, sa ne gasim calea.

Dupa ce am terminat de compus muzica in mare parte, am stat si ne-am pus intrebarea: ok, dar oare cu o voce de senzatie treaba asta ar putea fi ce trebuie? Si s-a rezolvat rapid, cu un telefon la Sofia, careia i-a palcut enorm de mult ce faceam.

In trupa asta, starea de spirit este absolut senzationala, am impresia ca intineresc cu fiecare repetitie, imi face bine, descopar, asemeni unui arheolog, pe cel mai vechi eu, cel prezent in lumea omului inainte de a fi stricat, ca sa zic asa.

Este o trupa formata numai din oameni extrem de sensibili si extrem de pasionati de ce fac, asa ca daca cineva simte nevoie de rafinament, va avea parte de experienta necesara. In plus, e mai mult decat o trupa, este un protest. Este foarte mult de povestit, este extrem de multa filozofie in spate si absolut nimic nu este la voia intamplarii. In acelasi timp, paradoxul este ca ne lasam purtati in intregime de valurile de energie, nu mai este nimeni in control aici.

Hai sa punem un zoom pe evenimentul din pestera de la Rasnov. Este chiar ceva unicat pt Romania. Ce ne pregatesti acolo?

Pe langa faptul ca este un eveniment unicat in Romania, are si mari sanse sa ramana unicat in istorie. Cred ca poti anticipa motivele, gandeste-te la experientele proprii.

In pestera Valea Cetatii vor veni, pe langa Arac,  sa cante si sa se exprime cei mai talentati muzicieni din sfera dark,  ritual,  ambiental, Arktau Eos din Finlanda, Void Of Voices (proiectul lui Attila Csihar din Mayhem si Tormentor) si, NU in ultimul rand, Alone in the Hollow Garden, cel mai bun act din aceasta sfera pe care l-a produs tara noastra vreodata. Sunt extrem de fericit sa vad acest line-up luand parte la un asa eveniment, in asa spatiu. Este mare lucru, nu numai pentru Romania. Din strainatate foarte multi si-au exprimat interesul pentru eveniment insa nu toti vor ajunge, avand in vedere ca august este ticsit cu festivaluri peste tot. Se va canta intr-un loc care amplifica totul natural, vom avea parte de cel mai pur si primitiv tip de reverb si vom putea sa intram in legatura cu cei mai vechi oameni care au calcat pragul acestei pesteri. Nu muncim atat de mult pentru acest eveniment doar ca sa glumim putin… Va fi cu adevarat special.

Ce albume noi te au fascinat in acest an?

Sunt total prajit mental la ora asta, dar pana acum locul 1 este luat de „Seven Pathways to Annihilation” semnat de Howling Sycamore.

Cam atat pentru acum. Iti doresc putere si chef de munca. De unde totusi iti vine inspiratia?

The post Interviu cu Costin Chioreanu appeared first on Kogaionon.

„A fost o gluma legata de stim noi ce evenimente de pe la noi. In rest nu avem alte comentarii.”

Munca de un an se va vedea concretizata in zilele urmatoare. Cum stai cu pregatirile, totul e in grafic? Logistica e ok, are lumea loc de cazare la cort? Dusuri, toalete, toate vor fi la inaltime? 

„Pregatirile sunt in toi si in grafic. Logistica, serviciile, dotarile sunt in grafic. Asteptam vremurile cand vom putea spune ca lumea nu mai incape la festival.”

Ce trupe crezi ca vor rupe fasul anul asta la participanti? Dar tie, care sunt top 3? 

„Toate trupele au fost alese cu maximum de atentie. Nu este nimic „de umplutura”. Cu siguranta exista public pentru fiecare trupa care va urca pe scena festivalului la fel cum credem ca multi vor descoperi trupe noi si bune si anul acesta. Credem ca Six Feet Under este o trupa mult asteptata pentru ca canta destul de rar iar pana acum nu au fost niciodata in Romania, desi au scris istorie. Cu siguranta lista poate continua cu alte nume care vor „rupe”. Topurile sunt greu de facut pentru ca depinde la ce te raportezi. Dimmu Borgir sunt foarte asteptati, Accept de asemenea dar si Crystal Lake, pe care i-am vazut la Nova Rock si care „vor rupe” nu numai ascultatorii de metalcore dar credem ca pe toti cei prezenti la festival.”

Ai schimbat echipa de promovare, cu ce a venit ea in plus fata de ceea ce ai facut pana acum? E ceva ce nu ai recuperat? Alinesku a livrat tot ce ai dorit? Ca resentimente virtuale au tot existat.

„Au existat schimbari in echipa pentru ca uneori schimbarile sunt iminente ori ca vin din exterior, interior sau prin cursul firesc al lucrurilor. Obiectivul principal a fost intotdeauna dezvoltarea fenomenului Rockstadt sub toate aspectele. Cate despre „resentimente virtuale”, noi ne distantam de aceste lucruri pentru ca faptele vorbesc, nu virtualul.”

Ce trupe ti-i dorit sa le aduci anul asta si nu s-au aliniat astrele?

„Au fost foarte multe trupe „scrise pe hartie”. Cam de 10 ori mai multe decat cele din line-up-ul festivalului. Ne-am dorit mult sa aducem Meshuggah insa efectiv nu am reusit impreuna cu managementul lor sa sincronizam datele calendaristice din cauza turneului lor aparte ca routing si schedule dat de productia masiva pe care o au in acest moment. Fear Factory, o alta trupa dorita dar care momentan este in studio. Lista este foarte lunga. Trebuie insa sa nu uitam ca sunt 50 si ceva de sloturi, nu poti sa aduci 100 de trupe.”

Care au fost criteriile pe care te ai bazat cand ai selectat line up ul? 

„Sunt foarte multe criterii pe care trebuie sa le ai in vedere cand selectezi line-up-ul: disponibilitatea artistilor, genul muzical, productia scenica … sunt foarte, foarte multe. Intr-un cuvant se poate sintetiza in cat de calitativ este produsul pe care il livreaza trupa live. Iar asta inghite o sfera foarte larga de criterii.”

Am vazut ca ai preturi facile la food and drinks. Ai negociat agresiv cu furnizorii sau ai vandut atat de multe abonamente, incat nu mai ai un stres cu veniturile si din aceste activitati?

„Daca ceva este ieftin sau scump este functie de perceptia fiecarui om in parte. Ceea ce pentru un om este scump, pentru altul poate sa nu fie atat de scump. Preturile au fost stabilite cu un ochi la business si cu celalalt ochi la consumator astfel incat sa gasim un echilibru.”

Ce asteptari ai de la aceasta editie? Va pleca lumea acasa cu tricoul REF? Ai facut si tu 5000 de bucati? Ca daca fiecare si ar lua unul, am vedea peste tot numai REF. Bine, peste tot, adica la alte concerte de gen.

„Asteptarile sunt mari si tin cu precadere de experienta pe care cei prezenti la festival o vor avea. Este de la sine inteles ca ne dorim ca luni toti cei care au fost la festival sa ramana cu o experienta frumoasa. Este extrem de dificil sa atingi acest nivel insa lucram zi de zi la asta. Avem o mare bucurie cu merchandise-ul de anul acesta care, prin suportul fenomenal al lui Costin Chioreanu care s-a ocupat de tot ce inseamna concept grafic la festival, credem ca arata exceptional. Si credem ca foarte multi is vor cumpara merchandise oficial.”

S-a creat o confuzie cu cele 2 scene. Nu mai este una mare si una mica?

„Ca sa creem si mai multe confuzie putem raspunde in felul urmator: este o scena mare si una mica doar ca cea mica este mare.”

Excelenta si inedita ideea cu acele cantari din pestera. De unde zvacnirea si cum de ai reusit sa i convingi pe cei ce administreaza acel loc sa te lase? Stiu ca nr e limitat la 100. 

„Este o provocare mare pentru noi. Nu este prima oara cand se organizeaza scurte concerte live in pestera. Numarul este limitat la 100 de oameni dar si ca timp la 1 ora si jumatate pentru protejarea ecosistemului pesterii. Noi credem ca este un eveniment aparte, oarecum exclusivist ca si valori si experiente muzicale.”

Ce alte activitati le pregatesti celor prezenti, in afara concertelor propriu-zise?

„Credem ca line-up-ul de anul acesta (pe care noi il consideram de exceptie) va acapara foarte mult publicul si alte activitati pe care le-ar putea face. Desi avem activitati adiacente (ca un exemplu tir cu arcul si razboi cu arcuri cu ventuze) tot muzica, mancarea si berea vor ramane activitatile principale.”

Vad ca ai anuntat deja 2020. Stiu ca prima trupa va fi anuntata pe 1 aug, dar poti sa mi spui prima litera de la headlinerul pe care il vei anunta atunci? Sa am si eu o premiera, de o litera, heh. Merci. Ne vedem la Rasnov. Sper sa iasa ceva misto tare, poate cel mai fain. Cu vremea ai aranjat?

„Da, suntem foarte bucurosi ca prin sustinerea pe care o primim de la public am reusit sa avem cateva nume deja confirmate pe care o sa le anuntam in curand pentru 2020. Litera K. Multumim pentru sustinere si speram la o sustinere la fel de frumoasa si din partea vremii.”

Na ca vremea nu se anunta prea pe roze. Ce le recomanzi participantilor?

„Cizme, pelerine si buna dispozitie. si sa nu uite sa nu mearga in padure unde pot da nas in nas cu ursul.”

The post Interviu cu Dan Zaharia / Rockstadt Extreme Fest appeared first on Kogaionon.

Hello Anders. How is autumn like in Kristiansand? Have you had some snowing time this year, maybe?  Father’s day was a few days ago… Did you fulfill your children’s expectations?

Hello Doru, thank you for this interview. Autumn here in K-town is very autumn so to say, November is usually dark and gloomy, with lots of rain. It is the perfect time for us to sit down together and be creative, and of course good times for indoor activities. My sons were here on Father’s day, but I or them didn’t put anything into that anyhow. It was just a normal day.

Let’s speak about ITW… Why so silent in the last 14 years? Or what was the reason you decided to continue with ITW…? This project has been put on ice 15 years ago…Why?

Why is, sorry to say, too complicated and too personal for the people involved to talk about publicly. Let’s just say that it was a decision we took then and, as I see it, we did the right thing. The 14 years of silence you’re mentioning here are very relative in such a manner that we (the founding core members) have not been lazy all these years. We have all been busy doing other bands, projects and work in the music industry in general. I have, for example, been doing Green Carnation, Carpathian Forest, Chain Collector, Scariot and many more. Carpathian Forest has been the band I have been most busy with by far, touring intensively from 2000-2009 more or less. Green Carnation also did tours and festivals etc. The Botteri bros has been doing their own solo projects (the Green Carnation debut album was released when In The Woods… was still active, back then). The decision to start up ITW… again was not a spontaneous or impulsive one, I have been wanting to do it for many years already, knowing that we had so much more music in us, and the feeling of leaving things undone. Now was the correct timing for us in every possible way and it feels really good to be back now. We do know now that this is something that is meant to be.

Tchort was the first person who had the idea of ITW…, right? He started Green Carnation back in the 90’s with you, Richart and Botteri brothers. What happened then? You released only one demo with Green Carnation and the next year you moved into ITW… but without Tchort and Richart.

Firstly, Tchort (Terje) has never or never will have anything to do with ITW… at all!!! He wasn’t even the one who started Green Carnation. That was a mutual thing done by him, me and the Botteri bros. He actually never quit that band either, he was literally kicked out by the Botteris after we did this demo tape recording. The Botteri bros and I then went on to become ITW...

The ITW… nucleus was you, Botteri brothers, Oddvar and Jan Kenneth, in the late ‘91. What are your memories from that period, now, after 23 years? You were only 16 back then, heh…

They’re fond memories, we were a bunch of very dedicated kids, to put it mildly. We were going in this with all we had. My life back then was basically: school, dinner, rehearsing (a lot!) and bed, every day for many years.

Does ITW… have some kind of a bandleader? Maybe Chris Botteri? Who created the music, who has had the first idea of creating, composing a track, a solo, a concept?

ITW… has always been a democratic band and we all have equal rights to be heard. If there’s anything as a bandleader, I guess that would be me, I am the one who has to make most of the decisions (the captain, engine and the Chris-catalyst so to speak), but it’s us three that is for all the arrangement and song-structures. The core ideas always come from Chris (X. Botteri) but after getting filtered and worked on together. With me and his brother, In The Woods… music will happen. We have never forced anything out of ourselves, it all just transforms into our music naturally and careful attention to details and so on…

Did you keep in contact with Oddvar after ITW… split? Was it a suicide, in the end?

Oddvar was a good person, a good friend and our brother. I do not want to talk so much about his tragedy, I’m still sad about it, he didn’t deserve this. The best for us to do now is to make sure his sons grow up with fond memories about their dad, something they can be proud of at least.

Christian X. Botteri is a very secretive person. I only know he collaborated with Green Carnation, Emancer, Naervaer and that he releases tracks under X. Botteri pseudonym. Is he more involved in music that I know of?

Chris is probably the most productive person I’ve ever known of, he is basically a music making factory, haha. Ever since ITW… was put on hold he and his brother have done their solo project stuff with different people, releasing demos and albums themselves. They never had any label or distributions on these things, so it’s all done by themselves with a little help from their older brother. They also (as you probably already know) wrote and played on the debut album with Green Carnation.

Do you like the bands that Jan Kenneth promotes through his Karmakosmix Records?

To be honest, no… Nothing that he has on his label is anything that I consider interesting. That label has nothing to do with ITW… At all. This is Jan’s thing alone, even he stated in the beginning that the label was started to continue the ITW… members’ future projects etc., which is not the truth at all.

Btw, what about Synne? Is she still playing in some other band, maybe?

Synne has lived in Oslo (about 3 hour drive from Kr. Sand) busy with her studies and such and being a mom to young children, I guess that takes most of her time 🙂 . I do not know myself of any band she has been involved in after ITW… besides, a few guest appearances with Green Carnation. But Synne will be involved in ITW… future releases as well.

I remember you have also played with Bjørn and Christer. What about them? Are you still in contact with them?

Bjørn and I meet occasionally, he is a civil engineer now, working most of his time abroad (China). I certainly hope Bjørn will pay us a visit when recording our next efforts and lay down some slide-guitars and a couple of solos. I do not have any contact with Christer, at all.

What memories do you still keep in mind from Caledonian Hall? What was the atmosphere like? Wasn’t it a bit weird to know that you were to play the last gig with ITW…?

It’s a fond memory for sure. We did a 3 hour plus concert and on my behalf a perfectly executed performance. It was a special night for everyone that was there I guess. We did something extra compared to a regular gig. We used lots of high-end light equipment and got the whole thing to be both a visual and audio experience for the audience. They won’t forget it I guess. It was an emotional night for us for sure, the last song of the night made some of us shed a tear or two, I believe haha…

Who had the idea of releasing a Double CD with this concert? Why not a video recording?

I decided that we should record the show live in a professional way because when done correctly it can be a very good way to record regardless. It was also meant to be released as DVD too, but there were two things that prevented us from doing that. The main thing is that the whole thing was captured by 3 cameras, 2 on and in front of the stage and one camera from higher up above the FOH mixer. One of the cameras broke down after just 2-3 songs in the set, and a second camera called it the night half-way through (Murphy`s Law in effect), but most important was that Synne did not want any DVD release at all, and we had to respect that. It wasn’t a pro-camera team doing it either, so we can’t be upset about it at all. Either way, the sounds are out there on the Live album.

You and both Botteri have already created songs for 2 other albums. I have no idea yet what the musical direction will be, but I believe the songs will be more Metal, somewhere between Heart Of The Ages and Omnio, am I right? Strange in Stereo was a too experimental and Prog album for a lot of fans…

True, we had more or less 2 more albums at its core ready back in 1999. 2 of those tunes are on the Live album “Beer” and “I don’t care”. A title that is on Jan’s behalf. The songs didn’t have any lyrics or vocal arrangements then, so we agreed on that they just improvised something.

When it comes to 2014 and our efforts now, let me tell you this: When the Botteri brothers and I do music it becomes In The Woods… even if we try not to. It is just how we sound together, it’s a little hilarious now actually but we are more ITW… now than ever. The idea of our next release is to do an album with a dark side of the moon vibe to it, not necessarily a concept but when we do music we create albums that have a natural flow, everything needs to fit together without fillers etc.. Every song or composition on an album we make is there for a reason.  And rest assured, we are still 100% ITW…, and it’s not going to change anytime soon. It is pointless for me to say it’s going to be like this or like that, because we never look back we look ahead.

The 4th person in the band is Tommy. Do you like MANES? Or ATROX? I know he played in a lot of other bands, such as GRIFFIN, WATTAMEZZ, even in GODSEND. What expectations will you have from the new singer? What will be the differences between Jan Kenneth and Tommy in the new ITW… sound?

I have seen Tommy live with MANES a few times, and I really like his stage presence and energy. He is a very nice person which is alpha omega and the fact that he also knew ITW… from before is an important factor here. We have absolute confidence in Tommy that he will do his own thing, not try to copy someone else and he has absolute artistic freedom when it comes to lyrics and vocal arrangement etc. That he has a large spectre as a singer is just a bonus. We have talked a lot about this and for him it’s most important to dare to do things he normally wouldn’t do with any of his other bands/projects.

Tommy is from Trondheim. I know that ITW… only had artists from Kristiansand, right? What will be the IK Start soccer fans’ reactions when they will see that ITW… will be playing on the Kristiansand stadium with a Trondheim singer, hehe?

Let’s deal with this problem when that time comes, haha… But who knows, maybe more RBK FC fans will show up than IK Start? 😉

Your 3 official albums were released at Misanthropy Records. How did you get in contact with Tiziana Stupia? Was it a correct deal for both parts? I remember I have received your debut in the same envelope with Burzum’s promo from Misanthropy. Have you met Varg in the past, maybe? BURZUM or old MAYHEM with Euronymous? What is your opinion regarding these bands?

Maybe I met him here and there, nothing special about that. It’s not a thing I consider important, not the person or who I meet. Norway has a population about cca. 5 million people, so the Metal/Black Metal scene here from those days is mostly people on our same age etc. So, yes I know most of the people involved…  The question you’re asking is about a guy that I don’t want to hang out with and the other one has been dead 20 years now, so we can leave it like that…

You have already signed with Debemur Morti productions. I understood you had a lot of other options, but you decided for this label. Why? A big label can offer more promotion, more visibility and good distribution.

I choose to go with Debumur Morti Productions because of the people there work for the love and art of the music, a very rare thing in today’s music market, where most labels don’t care about the artists unless they generate shitloads of $. On the promotional side of things, today is a different era when it comes to those things. I know a few things in this business that I’ve learned during a lifetime in it with various bands etc. For ITW… sake, I certainly do not believe it is the record label’s logo on the album cover that sells our music, it is what’s on the album that does. That being said, I approve and encourage everyone out there too feel free to download our music for free as much as he wants to. We have never done this for the sake of the small pocket change we receive from physical sales anyways. And I hope and believe our past is a good promotional platform on its own I might add…

I have a lot of respect for Debemur Morti productions and I love few of their bands and releases. Do you like any bands from their rosters?

I have not heard them all personally, but their roster is all good artists and bands with high credibility in the metal/music scene of today.

So, the new ITW… album will be launched next year. Sounds amazing. I saw you already invited another guitarist for live experiences, a good friend of yours, Stein Roger Sordal. Will he not be involved in the creating process of the songs?

As I explained earlier here, the music is coming from 3 guys. That being said, it doesn’t mean we are not open for others ideas or suggestions if it will make things better. I rely on that in many ways, but those things will be more significant in the recording process. Right now I am the one that does the 2 guitar parts, since we are able to record everything in our rehearsal studio. Pre-productions is a very good way to do this. And today it’s a lot easier with all the digital recording software available. We have invested in some decent recording equipment and microphones etc.

What other musicians are you searching for the new ITW… sound? A female vocalist too, maybe?

Synne will always be the female voice for ITW… that also is the case today. When things shape up and we are going in studio for the final approach we will need external help on certain things for sure. I want to use Hammon B3 organ (John Lord style) and whatever else we might find suitable in various places.

When do you consider we can see ITW… playing live? Or when will you be ready for the first appearance? Or for the first tour?  Do you have in mind some special place for a live show?

For the year of 2015 yes, one place comes to mind for us, and I know you know where and what I’m talking about. For us now our focus is on creating new material, getting this released and all those things. This means that for us it will be much more actual to do live shows (festivals maybe touring) in 2016 when the new album is out. We are in no hurry at all.

I saw some YouTube links with your gigs in Rome, Caledonian Hall, even in Los Angeles. What were the big differences between ITW… live and in studio?

We always had this rule about that ITW… should always be better live than on albums, that is my law and rule, anything else would be pointless.

Who is Tim Odom and why is him the one who’s making the artwork for ITW…?

Tim is a nice fellow from US that I had some contact with on Social Media and he offered himself to do some art-work and Logo for us. We had a dialogue on these matters and I wanted a steady Logo to use from here on, and also an emblem/symbol that will be associated with us. What he came up with was exactly the things I wanted and the rest of the band loves it too! Art-work on the next album will be that logo with emblem… One thing is certain, I do not reveal anything in public that is being used on coming releases before the time is right (except our new Logo).

Anders, you played in more than 50 albums, with a lot of bands: Carpahian Forest, Neon God, Blood Red Throne, Arvas, Den Saakaldte, Scariot, Chain Collector… Why only Metal bands?

I have done non-Metal things too, (several)!! But I am what I eat, meaning I am a metal man that is what I grew up with and where I come from and something I’m not embarrassed about. However I enjoy all kinds of music when it’s good.  I consider myself as an adaptable musician that is able to fit in and do the right stuff in any styles or bands. Being open minded and being able to be a musician that is not only capable of one type of style is extremely important to me.

What kind of music are you listening to today?

Today, hmmmm. Vulture Industries, The Tower, old Motorhead and maybe some of our latest pre-productions to work out some guitar on it.

What do you think about music industry? Is there Black metal a business for musicians? Is this the true spirit of Black Metal?

I do music, so thinking of the industry in general is just pointless for me. Of course, I have my opinions because I’ve been in the industry for so many years. However, I am an artist, not a business man to say it honestly. True spirit of Black Metal is not an industry, it’s not even something I consider real, important or whatever. It’s good shit and it’s bad shit and nothing more to it. In the old days we approached the whole thing in an opposite way than today. We strived to be something unique, all the bands back then had to have something that was unique to even be accepted. I do not know about more conservative people than metalheads. It’s really kind of funny when observing it, as if it’s illegal to think outside the box and move forward instead of backwards.

BTW, you used make-up when you were playing with Capathian Forest. Why?

I don’t use make-up anymore. A handful of times maybe some black lines here and there, but no I do not consider using make-up significant at all for myself. Then again, back to the conservatism said above.

After 25 years of playing Metal music with a lot of bands, I can consider you a Senior! What is your point of view regarding the best drummers from the Metal stage? Can you name a few?

Scott Travis, Cozy Powell, John Bonham, Ringo Starr, Ginger Baker, Mikkey Dee are a few significant names every drummer should notice and admire.

“Money can buy happiness”, but at the same time money can manipulate and get one into ugly compromises. What is your point of view regarding compromises in music?

Not an option for me!!

How is a normal day for you? And how would a perfect day be like for you? Norway is not in the EU. Are you happy with this?

EU or not makes very little difference for us living here. It’s on a higher level in the politics it would have an impact, import/export etc… A perfect day is a day spent with my sons doing stuff we enjoy and have the opportunity to just relax and disconnect from the everyday issues…

What about conflicts in Ukraine, Crimeea? Do you think we need to prepare for a new World War?

No, I don’t think we need to prepare for that. On the other hand there are far bigger threats out there that are way more likely to happen. And it’s gonna happen, that is certain, we just don’t know when.

Live today, worry less and make the best out of the short time we all have been granted in this universe.

What do you know about Romania? How about Metal scene? Do you have fans here (except me, heh)?

I’m sorry to say I have little knowledge about the Romanian scene, heard of a few bands of course but can’t say I’m familiar with it. And I don’t think we have any fans there at all… But have played Romania several times though with happy crowds afterwards. I really don’t like the word fan at all. To me it sounds very patronizing, kind of a class system word in a way. I want to call people who enjoy our music friends of the band….

Dear Anders, thank you for the chat. One final question: your elder son is almost 14 years old, the same age as you were 25 years ago, when you met Botteri brothers. Does he intend to start a band with other young friends of his, maybe?

I do not interfere in his decisions when it comes to things like this, I can’t choose that for him or anyone for that matter, which is something they/him must do themselves. It all comes down to interest, social situation, friends etc. Everyone is different, and that is the beauty of it all. It would be an extremely dull and boring world if it wasn’t. Thank you very much for this in depth interview, I hope I managed to shed some more info on certain things (not important things for sure). We from the woods… thank everybody for all support and dedication all these years, you are the best! We owe you all a beer or two. See you soon on a stage somewhere!! Kobro.

November 2014.

The post IN THE WOODS appeared first on Kogaionon.

„Buna, Doru! Ne place mult conceptul de KruNatura si vrem sa participam, dar te rog mult daca se poate sa consideri weekend-ul 30-31 mai, deoarece pe 24 avem mare eveniment deja stabilit (eu si Beni ne unim oficial destinele…sshh… inca nu am anuntat prietenii si nu am vrea sa-i fortam sa aleaga intre una sau alta, stiu sigur ca mai multi ar dori sa participe la KruNatura).”

Va dati seama ce mi-a trecut prin cap, nu? Cum ar fi ca „luna de miere” a celor doi sa aiba o celebrare si la KruNatura? Chiar ar fi superinteresant! Imi amintesc ca vorbeam cu cativa cunoscuti si spuneam ca o noua posibila editie DBE ar putea avea loc doar daca un cuplu ar dori sa transforme totul intr-o nunta. Si sa invit macar o trupa din partea mirilor, heh! Sau daca o colectare de bani pentru o cauza sociala, pentru a face un bine cuiva, ar putea sa contureze un nou ritual DBE… mdea, scenarii la un pahar de vorba, parcate acum si lasate la pitrocit.
Revenind la KruNatura, cat de frumos s-au aliniat toate, inclusiv acest mesaj primit, care m-a convins pe loc sa decid data pentru 30-31 mai! Recunosc ca ponderea recomandarilor a fost focusata pe ultimele 2 weekenduri din luna mai, pentru ca atunci si la munte se presupune ca va fi mai cald. Desi suna pompos sa existe Iesirea in Natura de Ziua Muncii, cred ca sfarsitul primaverii este mult mai frumos de celebrat impreuna, in natura. Vom vedea peste cateva luni daca am facut o alegere inteleapta. Imi doresc sa cred ca asa va fi.

Cu acest nou concept, KruNatura, recunosc ca nu am facut alti pasi concreti in aceasta iarna, pentru ca mai este timp si vrem ca toate sa se aseze liber si linistit. In primul rand in mintile noastre, cei care am pus bazele acestei Iesiri in Natura, dar si sa ascultam pareri si sugestii de la cei ce sunt interesati sa vina. Tocmai de asta am creat si grupul FB KruNatura, unde se pot dezbate si dezvolat tot felul de idei. Am avut chiar prima postare in acest sens:

Grupul este deschis pt idei si sugestii privind organizarea Iesirii in Natura. Se merge pe ideea de colaborare si participativitate, de aceea orice gest este binevenit. Ar fi frumos ca fiecare sa aduca cate ceva… dar nu este obligatoriu… cum ar fi o prajitura cu ravas, o palinca, o salata de fructe, un desen, o hasura, o poveste, un basm, un con de brad, un obiect facut din sfoara, lemn, praf de stele… sau pur si simplu sa existe initiativa si dorinta de a veni la acea claca, care va avea loc inaintea Iesirii in Natura. Mai mult, oricine este liber sa posteze, in grup, orice doreste si sa adauge prieteni.

O sa vedem cum si in ce forma va evolua KruNatura, stim doar ca va fi un eveniment minimalist, unde nu numarul de persoane va conta, unde logistica si infrastructura locatiei va fi una foarte simpla, fara pretentii sau fumuri.
Cum la DBE au existat invitati despre care aflam una-alta prin interviuri atipice, am considerat ca si la KruNatura sa respectam traditia. Astfel ca Georgiana si Beni sunt invitatii speciali KruNatura, cu care vom vorbi imediat. Dar, pana la intrebarile mele, le-am cerut sa-mi trimita cate un CV atipic, ca sa aflam cu cine stam de vorba. Asadar, prima e Georgiana:

„In introducere as putea spune ca mi-am inceput calatoria in acest spatiu fizico-temporal pe meleagurile vrancene, cunoscute mai ales prin prisma cutremurelor si a lichidelor bahice, crescand printre vita de vie si  lanuri de porumb. Cu muzica buna am facut cunostiinta inca din copilarie  datorita mini-colectiei  tatalui meu de vinyluri si casete rock, iar de atunci sunt intr-o continua cautare de sonoritati mai  mult sau mai putin dark ce sunt intr-un fel o oglindire sau o extensie a propriilor trairi interioare.
Formarea mea profesionala este una mai rigida, in stiintele ingineresti, unde totul se ghideaza dupa legi precise, insa incerc sa nu mai planific orice moment si sa ma las cuprinsa de el, lucru pe care l-am invatat de la cel ce-mi este si va ramane mereu alaturi… asa (m-)am descoperit (intr-)un alt univers infrumusetat de muzica. Mi se pare incredibil ca am auzit si live in serile speciale organizate de Donisart si Kogaionon multe dintre formatiile care m-au fascinat si inca o mai fac (ORE, ISN, Arcana, Triarii, Forgotten Tomb, Saturnus, Parzival, Empyrium).  Plus, am descoperit si alte formatii ce nu le mai auzisem pana atunci si care m-au impresionat (Dark Buddha Rising, Oranssi Pazuzu, Vulture Industries, Job Karma, Year of No Light, Altar of Plagues).  Aceste seri vor ramane printre speciale deoarece au fost mai mult decat niste concerte.  Chiar si acum ma gandesc cu nostalgie la atmosfera DBE ce pentru cateva zile de-a lungul ultimilor 5 ani m-au facut sa ma simt ca „acasa”.  Acelasi lucru simt ca se va intampla si la KruNatura, sau poate chiar mai mult, deoarece va avea loc intr-o perioada cu o semnificatie aparte.

Realizand o mica introspectie, realizez ca in utima vreme s-a petrecut o schimbare puternica in mine, de la firea melancolica, contemplativa, care se manifesta ca un simplu observator, la cea mai activa si implicata, atenta si la ceilalti si dornica sa schimbe ceva in jurul sau, prin sustinerea unor cauze sociale, cat si a unor initiative de promovare a muzicii underground si a culturii.  Aceasta schimbare se datoreaza partial si traditiei DBE care a demonstrat ca se poate crea ceva atipic si frumos, care sa reuneasca suflete frumoase ce rezoneaza pe frecvente muzicale deosebite. Astfel, mi-am dat seama ca nimic nu este imposibil, ci cu putin efort, rabdare si pasiune se pot realiza lucruri foarte frumoase. Unul dintre acestea este si grupul The Organic Disharmonia Kollective, unde cateva persoane pasionate de muzici dark isi doresc sa reuneasca persoanele ce au ca punct comun interesul pentru muzica dark underground/experimental in zona industrial/neofolk/drone/noise si sa organizeze serate tematice cu auditii muzicale in aceste stiluri, proiectii video, vernisaje, poate si concerte pe viitor.  Ideea de baza a grupului este colaborarea, asadar oricine rezoneaza cu acestea este binevenit in ODKollective sa-si impartaseasca artistii preferati, sa participe cu sugestii si idei pentru realizarea unor intalniri muzicale si nu numai (ODK is what YOU create!).

Cam atat pentru moment… va las pe voi, cititorii acestor randuri, sa intrebati daca doriti sa aflati mai multe.”

Beni a venit cu o alta abordare, parca usor abstracta dar suficienta pentru a intelege cu cine stam de vorba:
„E un sentiment placut sa ne regasim pe site-ul Kogaionon cu ocazia acestui dialog initiat de Doru.  Pe Doru il cunosc de cand citeam si rasciteam fanzinele Kogaionon, printre putinele surse cu informatii legat de muzica underground metalica sau ambientala. Pana la urma, si aceasta conjuctura mi-a permis sa fiu partas la atatea incredibile proiecte muzicale, care pana la urma mi-au insotit existenta. 
Cu multi ani inainte, doar visam cum ar arata un concert ARCANA, ORE sau IN SLAUGHETR NATIVES, iar cand am avut ocazia sa ii vad, asta tot dupa ce aflasem despre ei din paginile aceluiasi fanzin, am realizat dedicatia kogaioniana pe care Doru o are fata de underground. 

Nu pot explica cum unii sunt atrasi de muzica aceasta, dupa cum nici nu pot intelege cum altii pot ramane indiferenti sau chiar refractari la ea.  Stiu doar ca inseamna, pentru mine,  o prelungire dintre cele mai sincere, chiar daca uneori facile, a literaturii sau muzicii clasice, in registrele de care sunt personal atras in mod special. Reuseste sa patrunda si sa faca sa vibreze corzi intime ale sufletului fiecaruia, astfel deschizandu-l si mentinandu-l pregatit si fascinat pentru alte experiente fie ele numai muzicale. De asta si ajungem apropiati si familiali, noi, care ne invartim in aceste zone de sensibilitate. Tot de asta si din mai multe (care raman pentru mine), ma invart (si raman) langa cea care este langa mine. 

Am fost mereu un cautator indarjit de proiecte muzicale, la inceput  cu sensibilitatea si sentimentalismul celui care paseste pe un taram fascinant si necunoscut, apoi cu lacomia si disperarea persoanei care a cunoscut déjà drogul, iar mai recent, odata cu maturarea inevitabila, incercand sa raman la distanta egala de toate aceste atitudini. Muzica porneste de la simbol si sugestie, cred, fiind precum in poezia Corespondente, a lui Baudelaire, un templu in care se vorbeste  uneori confuz, codificat, « in limbi », de aceea, nu are importanta relevanta eticheta muzicii, daca reuseste sa trezeasca in mine, ca sonata lui Vinteuil evocata de Proust, acel « dar de duh ».  Corespondentele care se regasesc intre Elend, Carcass, Samael, Brighter Death Now, Marduk, Lustmord,  Dissection, Nordvargr, Death In June,  Gae Bolg, Empyrium,  Abigor si Summoning…insumeaza un ideal estetic, pe care il urmaresc desigur ca pe o naluca, pentru ca paradoxal se destrama imediat ce apare altceva nou pentru a-l intregi. 
Sper sa fi avut parte de o lectura placuta si interesanta. Va salut iar pe toti!”

Mda, cuvinte alese, cuvinte frumoase, mai-mai ca mi-ar placea. Heh. Si totusi, cam seriosi in CV-urile voastre. De unde si pana unde dorinta de a va casatori? De cat timp sunteti prieteni (raspunde cine vrea, se poate si alternativ)
[Georgiana] „Aceasta decizie a venit oarecum firesc, ca o completare si o incununare a trairilor pe care le are unul pentru celalalt, dupa mai multi ani de zile de cand ne suntem alaturi. Chiar daca nu pun mare pret pe obiceiurile ce se practica in general la un astfel de eveniment si nici termenul „nunta” cu conotatiile actuale (lautari, furatul miresei etc) nu imi place deloc, imi surade ideea organizarii unei petreceri intr-un loc de poveste, unde sa sarbatorim pana dimineata impreuna cu cei dragi.”
[Beni] „Suntem de multa vreme impreuna, nu socotesc anii in general…Un curs firesc al vietii, pana la Marea Trecere, include si casatoria. Si dincolo de insemnatatea intima pe care o are pentru noi doi, un asemenea pas e si un mod de a intra in randurile unei lumi din ce in ce mai ignorate de existenta moderna, lumea traditionala. Sunt valori la care m-am raportat intotdeauna si care inca mai sunt sacre in familia romaneasca.” 

Cum v-ati cunoscut? Exista ceva momente speciale (hazlii, haioase…) pe care vi le amintiti si ati vrea sa le impartasiti aici?
[Georgiana] „Ne-am cunoscut prin intermediul pasiunii pentru muzica intunecata si inca de la inceput mi-am dat seama ca e o persoana minunata, dar nu foarte usor de descifrat, dar incet incet am patruns in acea lume si am fost fermecata si inca mai sunt! Au fost multe momente speciale traite impreuna… „Why you never became a dancer” (Whitehouse) imi readuce in minte figurile de dans atipice ale Beni (prietenii stiu despre ce vorbesc) pe care ni le arata pe la petreceri.”
[Beni] „Nu mi se intiparesc in minte momente anume, ci prelungiri de clipe care dureaza si dureaza… Ne-am vazut noi pe undeva, in mai multe locuri, si apropierea a venit in toate locurile, inca si astazi gasim sau scoatem la lumina parti ale sufletului uneori umbrite de viermuiala cotidianului. Momente speciale sunt si cand ma asteapta o prajitura deosebita langa un pahar de vin (la care ma reped imediat), iar despre amintiri haioase, asta depinde mult de ce te face sa razi, nu? Sa fiu onest, orice ma face sa rad (si lumea a fost creata, spun unii, din hohote de ras), si de aceea incerc sa par mereu serios: aprope mereu imi reuseste, dar si cand nu ma mai pot abţine…”

Care ar fi varsta potrivita pentru casatorie? Ce inseamna ideea de casatorie pentru voi? Cu ce credeti ca se va schimba relatia voastra dupa ce veti fi impreuna cu acte?
[Georgiana] „Nu cred ca exista o varsta anume pentru casatorie, pur si simplu o faci cand simti ca doresti sa iti petreci tot restul vietii cu alesul/aleasa. Dupa ce ne vom casatori cred ca o sa fiu nevoita sa ma ocup mai mult de treburile gospodaresti, pe care le-am cam pasat in detrimetul altor activitati mai re(creative)J). Va fi mai dificil sa ma obisnuiesc sa spun in loc de prietenul/iubitul meu sotul meu, sau sa-l aud spunandu-mi sotie.” 
[Beni] „Sigur varsta de casatorie trebuie potrivita cu epoca, iar acum in jur de 30 ani e numai bine. O asemenea relatie nu trebuie sa se schimbe, iar faptul ca se inscrie in acte e doar convenienţa necesara traiului in societate. Probabil cu exteriorul se schimba cumva raporturile, iar felul cum interpretam aceasta schimbare ne poate afecta.” 

Este adevarat ca barbatul trebuie sa fie mai mare (ca ani) ca sa echilibreze cumva experienta de viata dobandita de femeie? Se stie ca de mici copii fetele sunt cumva mai precoce, heh. Ma intereseaza ambele puncte de vedere.
[Georgiana] „Pentru mine nu a fost un criteriu cand ne-am imprietenit, desi e o diferenta de cativa ani intre noi, dar aproape imperceptibila datorita „nebuniei” frumoase pe care Beni si-a pastrat-o sau cultivat-o.” 
[Beni] „Cumva barbatul e partea dinamica din relatie, femeia fiind cea care il tine in frau si-i orienteaza directia, dupa cum dupa vale urmeaza un deal, asa fiind si firescul unei astfel de complementaritati. In cazul nostru, cum eu am capul de obicei in nori, ea reuseste sa aduca inapoi seninul (sigur, uneori apar si trasnete).”
Ma bucur ca multe trupe din cele aduse sub emblema DonisArt au fost sau au devenit interesante pentru voi. Ceva amintiri speciale de la aceste evenimente?
[Georgiana] „Multe amintiri frumoase mi se perinda prin fata ochilor cand ma gandesc la concertele DonisArt. Au fost ca un vis Arcana, ORE, ISN, Rome, Triarii, Saturnus, Forgotten Tomb si multe altele. Imi pare bine ca am avut ocazia sa intalnim si sa cunoastem o mare parte din artistii si oamenii din spatele acelor minunatii muzicale.”
[Beni] „Pentru mine amintirile amintesc ceva, adica iti formeaza mintea, ti-o intaresc sau ti-o distrug. Toate sunt speciale, banale sau indiferente. Toate reuniunile DBE si altele organizate de DonisArt au fost incantatoare, iar apropierea cu ceilalti din public sau cu membrii trupelor a creat un real sentiment de apartenenta la o comunitate.” 
Imi amintesc ca pe la ORE, parca, in miez de noapte, in Bucuresti, cu pahare de toate felurile la bord, ne-am aprins in discutii contradictorii muzicale… Sincer, nu tin minte mare lucru dar mi-a ramas pe retina ca erati impatimiti cand era vorba de muzica. Si asta mi-a placut mult si tot respectul meu pentru asta! Voi ce mai tineti minte de atunci?
[Georgiana & Beni] „Da… au fost niste discutii pe tema muzicii si a artelor conexe, nu mai stim exact ce si cum… a trecut ceva timp de atunci… Cu Frederik Bergstrom ne intretinusem si la primul concert ORE si descoperisem multe adevaruri comune (mai ales in Vin). Apoi, i-am cunoscut si pe ceilalti, persoane poetice, in special Tomas Pettersson. Au fost discutii pline de savoare si am ramas cu gustul unor vorbe si buchete alese.”
Desi ati fost la o gramada de evenimente DonisArt, nu cred sa fi vorbit noi prea mult, exceptand seara cu pricina. Asa de arogant sunt eu sau lucrurile nu s-au asezat in tihna pana acum? De regula vorbesc cu placere cu cei pe care ii recunosc la evenimente si le multumesc de fiecare data pentru prezenta si sustinere.
[Georgiana & Beni] „Probabil ca nu am gasit momentul potrivit, sau cum zici tu: nu s-au aliniat astrele. Noi ne-am dorit si am intentionat de cateva ori sa te felicitam si sa iti multumim ca ne-ai adus asemenea muzici aproape si sper sa faci asta si in continuare.”
Ia sa vedem daca ii stiti si voi pe cei care au fost la toate DBE-urile de pana acum. Sau pe cat mai multi din putinii care exista. Uite, incep eu cu primul pe care mi-l amintesc chiar acum: Klaus Todolo…

[Georgiana & Beni] „E bizar cum treci cateodata pe langa aceleasi persoane pe la mai toate concertele si nu ajungi sa le cunosti poate decat foarte putin. Dar speram ca acest lucru sa se schimbe la KruNatura si sa interactionam mai mult.”
Ar fi frumos sa ii vedem pe toti si la KruNatura. Eu ii astept pe acestia cu un pahar de palinca, din colectia mea personala. Sa vedem ce surprize imi vor mai trece prin cap. Voi cum va ganditi sa celebrati casatoria la KruNatura?
[Georgiana] „Cu multa voie buna, ce va fi indusa partial si de un vin vrancean foarte bun, binenteles pregatit de ai mei.”
Ati mai fost in nordul tarii? Ce credeti ca merita de vizitat?
[Georgiana] „Planuiam de mai multa vreme sa vizitam nordul tarii impreuna si iata ca s-a ivit ocazia J Cu siguranta sunt multe locuri frumoase de vizitat si de-abia astept.”
[Beni] „Am fost cand aveam 5 ani prin Bucovina. Taica-miu isi aduce mereu aminte de un vin dulceag din partile alea. Sper ca a ramas la fel.”
Am anuntat ca ne vom ocupa si de transport pentru cei ce vin din sudul tarii, ca punct de legatura fiind Bucuresti. Vom face unul sin din Cluj Napoca, in caz ca va exista cerere. Veniti si voi cu autocarul pe care il vom gasi de inchiriat? Daca da, sa iau si o rulota pentru bautura si mancare? Ca daca tot e nunta, nunta sa fie.

[Beni] „Venim, desigur. Cum se tinde mult catre vegetarianism, ca un fel de reactie ecologica, si idiosincretica cu unele genuri muzicale, in rulota respectiva nu e nevioe sa ocupam loc pretios cu mancare.” 
Veti dormi la cort sau mergeti pe mana noastra cu cazarile de prin zona? Este un camping la 1 km distanta de teren, modest dar superfain pentru cei fara fitze in cap si la preturi supercorecte. Parca 70 lei dubla (adica casuta), poate vom reusi sa scoatem si mai ieftin. Si mai este o casuta cu cateva camere chiar lipita de terenul KruNatura, vreo 8 camere, dar cu doar 2 bai, probabil vreo 30-40 lei patul. Iar conditii de 3 stele se gasesc la un hotel situat chiar la soseaua principala, in Campulung Est, la vreo 4 km departare. Plus o gramada de pensiuni si hoteluri in tot orasul. Dar vom veni mai multe date in curand.
[Georgiana] „Ar fi o premiera sa stam la cort, cel putin pentru mine… dar si varianta cu casuta suna bine.”
[Beni] „Nu prea am mers impreuna cu cortul, am mai fost eu cu prieteni heterosexuali. Acum, cu acest nou statut, poate facem o prima incercare, ca moarte n-are (statutul nou).”
Ce parere aveti despre trupele invitate? Pe cine v-ar fi placut sa mai fi vazut pe afis?
[Georgiana] „Imi pare foarte bine ca voi revedea Of The Wand and The Moon live, mai ales ca circula un zvon ca ar fi printre ultimele concerte. Dar sunt sigura ca si celelalte trupe vor fi o surpriza placuta.”
[Beni] „Am gresit de cateva ori criticand line-up-ul unor concerte. Se intampla sa fii surprins, chiar tulburat de descoperiri la care nu te asteptai deloc. Le-am ascultat si le apreciez mult, cu un plus pentru Nest, poate o varianta mai luminoasa, solara a altor trupe din Finlanda, care ar fi putut completa afisul: Halo Manash, I Corax… sau ce am vazut in Romania, Arktau Eos. La fel, as fi marit doza de palinca, daca veneau Stille Volk. (asa o triplez, ca e mai sanatos sa nu traiesti cu nostalgii).”
Veti urca si voi pana pe Rarau? Va fi o drumetie lunga, de cateva ore, dar placuta. La intoarcere cred ca vom lua autocarul, ca sa salvam timp.

[Georgiana] „Desigur! Eu am inceput sa ma antrenez pentru a capata rezistenta la un drum mai lung pe munte. Chiar de curand am facut un traseu mai usor prin Bucegi si vor mai urma!”
[Beni] „Neaparat. Am fost anul trecut prin Hasmas, la Piatra singuratica, parca are ceva afinitati de imagine, si in Trascau, unde, pe langa troscau era sa imi gasesc si moartea. Ne-a prins furtuna pe creasta, iar cand am ajuns jos a inceput sa ploua cu bolovani, trasnise fulgerul stancile.. .Cum raspund acum am ramas doar cu troscaul.”
Ce asteptari aveti de la KruNatura? Ce activitati v-ati bucura sa se insereze la aceasta Iesire in Natura?
[Georgiana & Beni] „O sa revedem oameni dragi, pe care atmosfera de acolo, parca ii face si mai frumosi. Mereu te intorci imbogatit cultural sau spiritual de la astfel de evenimente. Concursuri cu tematica muzicala sau jocuri colective, desi va fi mai greu sa vedem ce se poate juca in bocanci (fara sa sacrificam vreun jucator, ca doar nu suntem in Mexic)…”
Habar n-am cata lume va veni dar daca ne-am strange vreo 50-60 de persoane (fara artisti), ar fi chiar frumos. Poate reusim sa strangem un microbuz de la Bucuresti. Pentru voi conteaza numarul de persoane la un eveniment?

[Georgiana] „Recunosc ca in ultima vreme am optat pentru concerte cu public mai restrans, asta deoarece ma ajuta sa patrund mai bine in atmosfera creata de formatie. Stiu ca Beni isi doreste sa mergem la festivaluri mari precum Hellfest, desi nu ne place sa stam in aglomeratie sau sa auzim formatie dupa formatie ca la maraton. Dar cine stie, poate incercam o data… eventual poate ne mai impartasesc altii din experienta lor, sa ne fie mai usor sa luam o decizie.”
[Beni] „Se vor strange cat trebuie sa avem o atmosfera frumoasa, de asta sunt sigur. Unii or sa vada multi, altii mai putini, dupa suflet. Unii chiar or sa vada dublu.” 
Mai sunt cateva luni pana atunci, mai e timp. Spuneti-mi cate ceva despre acest ODK. Am tot vazut ca ati avut evenimente, dar nu m-am sincronizat niciodata pana acum cu ele. Care e istoria ODK concreta? Ce serate ati avut pana acum, ce interes a prezentat din partea celor prezenti?
[Georgiana & Beni] „Povestea a debutat pe la inceputul anului trecut, cand la initiativa unui drag prieten am fost cooptati impreuna cu alti prieteni sa colaboram pentru crearea unui spatiu in care persoanele pasionate de muzici dark underground/experimental si alte arte conexe sa comunice, sa-si impartaseasca ideile si interesele intr-un cadru placut. 

Nu am contabilizat pana acum numarul evenimentelor, insa au fost vreo cateva: Eclectic Music Session, Soiree Antique, XXI Trobar Taberna, The Rape of the Clock insotit de un vernisaj cu lucrari ale unor tineri foarte talentati, Dark September Market unde s-au facut schimburi de CD-uri, carti, accesorii vestimentare si altele, Echoes of Wroclaw – o editie in onoarea Wroclaw Industrial Festival din Polonia si ODK Anniversary Edition, la un an dupa ce a demarat acest proiect, editie acompaniata de concertele Alone In The Hollow Garden (Dan Serbanescu & visuals by Color Nurse) si Sasha L. Stoianovici (remixes NU&APA NEAGRA). 
Cu timpul s-a format un Kollectiv prezent la mai toate seratele ODK si asta ne bucura enorm. Speram ca acesta sa se mareasca cu timpul si sa reusim impreuna sa creem in continuare seri speciale. Cu aceasta ocazie, as vrea sa-i invitam pe toti cei care sunt interesati si au o viziune comuna sa ni se alature.” 

De unde aceasta denumire si de ce?
[Georgiana & Beni] „Am incercat sa reunim aspectele unui asemenea Kollective (aveam in gand TheeMaldororKollective, un act unic in underground) intr-o singura sintagma, si cum nu ne puneam usor de acord, venind fiecare cu personalitatea proprie, evident dizarmonia inteleasa pozitiv era aspectul general, care izvora insa dintr-un focar comun si, in acelasi timp, organic, cu posibilitati de evolutie, prin reactiile si ideile survenite, antrenand partile noastre diferite intr-o traire transpersonala, colaborativa, Kollectiva. »
Care sunt planurile de viitor ODK? Aveti ceva de anuntat aici, poate?
[Georgiana & Beni] „Pregatim niste intalniri pentru lunile ce urmeaza: o serata cu expozitie foto & visuals in martie, o intalnire cu muzica live la inceputul lunii aprilie, apoi ceva colaborari cu persoane implicate in scena underground. Mai multe detalii pe parcurs ce planurile se concretizeaza, asa ca intre timp puteti sa urmariti si sa ne contactati pe:

https://www.facebook.com/groups/ODKollective/
https://www.facebook.com/OrganicDisharmoniaKollective
odkollective@gmail.com »
Dragilor, hai sa ne oprim, ca am tot vorbit. Ramane sa mai povestim dupa ce va vad cu verighetele pe degete. Chiar asa, voi cum aveti inelarul? Mai mare ca aratatorul? Ca sa stim pe unde va situati, dupa cum ne spune testul asta:
http://viataverdeviu.ro/test-hormonal-de-10-secunde/
[Georgiana] „Prima data cand am vazut link-ul, am ridicat o spanceana si mi-am zis ca cine stie ce test mai e si acesta, de tipul: hai sa vedem daca va potriviti J) Dar am deschis link-ul si citind interpretarea rezultatelor am zis ca sigur eu am degetul inelar mai mare deoarece am o gandire mai logica, analitica, iar Beni invers, fiind pasionat de literatura, scris. Insa in urma testului am constatat ca degetele mele au aceeasi dimensiune… heh!”
[Beni] „Eu, de cand folosesc salutul lui Spock din Star Trek, mi-am egalizat degetele respective. (fara suparare, folosesc alt deget pentru teste, asta arata ca vad omul ca fiind o fiinta complexa, mai ales daca e un bastard vulcano-humanoid).”
Acum daca am stabilit-o si pe asta cu inelarul, nu a mai ramas decat sa va planificati venirea gemenilor sau tripletilor, cand o fi sa fie. Sunteti pregatiti si pentru asta?

[Beni] „Da, avem o pisica.” 
[Georgiana] „Nu stiu daca voi avea vreodata un raspuns ferm DA la intrebarea asta… but the future will tell.„
Multumesc pentru dialog. Sa ne revedem sanatosi si cu chef de tot. Casa de piatra va doresc si fie ca muzica sa va tina uniti ca si pana acum! Muzica buna, desigur… adica dark, da? Imbratisari!
[Georgiana si Beni] „Doru, mereu o persoana care, desi de la distanta, ne primeste cu bratele deschise. Multumim si noi pentru invitatie si urari. ‚Keep on rooting, keep on hoping, keep on dreaming’ or ‚wake up…and smell the Carcass’.”

Asadar: vin vrancean, voie buna, pisici gemene aspirational, viitorul suna pe cat de dark, pe atat de interesant pentru cei doi. Sper sa va fi placut si voua aceasta discutie si la sfarsitul lunii mai sa aveti grija sa-i imbatati! Nu stiu daca veti reusi, dar merita de incercat. Chiar sunt oameni faini!
Februarie 2014

The post Dupa KuNunie, la KruNatura, cu ODK si nu numai… appeared first on Kogaionon.

Salutari! Nu ne-am mai vazut din 2011, cand ati avut primul concert in Romania, in Cluj Napoca. Ce amintori ai despre acel concert?

„Buna! Imi amintesc de seara aceea. Oamenii care ne-au ajutat sa pregatim concertul si toti cei care au venit sa ne sprijine au fost atat de minunati! Ne-am simtit foarte bine. Mi-as fi dorit doar sa fi avut mai mult timp liber ca sa explorez Romania.”

Ati inceput turneul intai in SUA, acum in Europa, dupa ce a fost lansat ultimul album. Cum este pentru voi, ca trupa originara din Japonia, sa mergeti sa cantati pe continente diferite, avand culturi atat de diferite?

„Este o experienta frumoasa sa cantam pe continente diferite si nu simtim nici o deconectare intre noi si public. Limbajul muzicii e universal. Cred ca muzica (precum si alte forme de arta) este un pod care permite aceasta legatura. Suntem cu totii intr-o incapere, impartasind energia unui cantec, si in acel spatiu ne amintim ca toti oamenii provin din aceeasi sursa.”

A fost obositor pentru voi sa fiti pe drum atat de mult timp sau va place sa calatoriti si sa explorati locuri noi?

„Ne place sa exploram locuri noi si sa cunoastem oameni noi. Dar acest ultim turneu a fost lung, asa ca eram cu totii destul de obositi atunci cand ne-am intors in Japonia pentru o pauza. Le suntem foarte recunoscatori tuturor celor care au venit la concerte caci a meritat fiecare minut.”

Ai vreun loc preferat din acest turneu, sau un moment special pe care ai dori sa-l impartasesti?

„Ei bine, ca de obicei, nu am avut multe zile libere in turneu, asa ca practic suntem pe drum in fiecare zi. Suntem fericiti sa ne vedem prietenii inainte si dupa concerte. Acestea sunt probabil cele mai bune momente – chiar daca sunt scurte, ne face ziua mai frumoasa sa reinoim legatura cu ei. Locuim atat de departe unii de ceilalti, incat apreciem putinul timp pe care il petrecem impreuna.”

Spune-ne mai multe despre ultimul vostru album, „For My Parents”. Care este reactia generala pe care ai primit-o in legatura cu el?

„Stiam ca va fi primit diferit, dar am vrut sa facem ceva liber si oarecum impulsiv cu acest album, fara sa ne ingrijoram pentru consecinte. Speram ca lasam suficient spatiu pentru ca ascultatorii sa interpreteze muzica asa cum doresc. Dar povestea din spatele albumului ‘For My Parents’ vine din intelegerea faptului ca toti ii pierdem in cele din urma pe cei care ne-au dat viata. Este firea naturii. Cum stai alaturi de cel ce te-a facut? Cum stai fata de casa ta, locul care te-a creat? Pentru acest album, ne-am intors la radacini. Este ceva ce ne doream sa facem cat inca mai aveam aceasta sansa.”

Nostalgie sau melancolie sunt doua din cele mai folosite adjective caracteristice noului album. Cand privesti in urma la copilaria ta, te simti nostalgic sau sunt si alte emotii care ies la iveala?

„Cred ca cutremurul si tsunami din Japonia au trezit pe neasteptate emotii legate de locurile noastre de origine si de familii. Ne face sa ne gandim la cat de trecatoare, si uneori fragile, pot fi unele momente. Deci intr-un fel, noul nostru album, ‘For My Parents’, a fost inspirat de energia care circula in acel moment.”

Ati lansat un videoclip pentru una din piesele noi, „Legend”, cu peisaje superbe din Islanda. Sunteti multumiti de cum a iesit? Credeti ca muzica pe care o faceti poate fi inteleasa mai bine daca e ascultata in singuratate si intr-un mediu natural?

„Da, Henry Jun Wah Lee / Evosia, producator de filme, ne-a abordat cu ideea de Islanda. Am fost foarte incantati sa colaboram deoarece e foarte talentat si Islanda e unul din cele mai mitice locuri de pe pamant. Inregistrarea video pe care a realizat-o imi aminteste ca inca exista locuri frumoase, neatinse de om sau de timp. Pamantul, norii si formele se revarsa intr-un spirit dintr-o alta lume.”

Sa vorbim putin despre concertul care urmeaza in februarie, in Timisoara. La ce ar trebui sa se astepte publicul?

„Abia asteptam sa cantam noile piese si speram sa facem un concert bun pentru toata lumea. Poate iti va aminti de un vis pe care l-ai avut, de ceva ce regreti, atingerea bucuriei printr-un moment de tristete, sau ceva spiritual care nu poate fi explicat. Pentru mine, muzica instrumentala creaza o energie care ma ajuta sa ma confrunt cu aceste sentimente.”

Dirk e un fel de legenda in underground, a lansat mai mult de 100 albume. Cum ati decis sa mergeti cu el in turneul anterior, dar si in acesta? Credeti ca muzica lui poate fi complementara cu a voastra din punct de vedere al publicului?

„Da, cred ca muzica lui e in balanta cu a noastra. Simt o lumina si un intuneric similare in cantecele lui. Ne-am intalnit prin intermediul unor prieteni si am fost in turneu impreuna. E unul din artistii mei preferati si acum un prieten bun.”

Veti aduce merchandise cu voi in Romania?

„Da, mult merchandise!”

La o luna dupa concertul din Timisoara, va veti intoarce in Romania, pentru un al doilea concert, la Bucuresti. Sunteti multumiti ca aveti sansa sa vedeti mai mult de un loc din Romania, de data aceasta, si de asemenea sa dati publicului ocazia de a va vedea pe scena de doua ori?

„Da, suntem foarte nerabdatori. Deja ne simtim atat de norocosi si recunoscatori sa putem impartasi muzica noastra in locuri indepartate, dar intotdeauna ne-am dorit sa avem ocazia de a explora mai mult. Sa vedem mai multe din Romania de data aceasta va fi o adevarata placere.”

Ce trupe si albume noi asculti acum?

„Din pacate, nu prea am avut ocazia de a cauta muzica noua. Ascultam aceiasi artisti… Beethoven, Led Zeppelin si rock-ul anilor 70.”

Multumiri, ne vedem in februarie.

„Multumesc!”

PS. I-am vazut pe MONO si cu orchestra simfonica dar si in formula clasica. Este o experienta unica, ametitoare, intensa, ce nu poate fi transpusa integral in cuvinte sau povestita prin imagini foto sau video. Cateva blitzuri pot fi oarecum reprezentative aici:

http://www.post-rock.ro/images/gallery/mono/

sau video:

Trupetii sunt, pe cat de explozivi pe scena, pe atat de timizi dar prietenosi in particular. Acest lucru s-a vazut la Cluj Napoca, cand publicul a stat cu ei ore intregi dupa reprezentatie pentru a face fotografii, a lua autografe, a povesti vrute si nevrute. Initial impresarul imi spunea ca artistii MONO nu fac „baie de multime” dupa concerte, ca prefera intimitatea si ca ce au de transmis o fac doar pe scena. Pana la urma, imi spuneam eu, parca pe jumatate impacat cu ideea, ca na, e vorba de culturi diferite, continente diferite… desi, la Londra, cu 2 luni inainte, dupa un concert memorabil, cand am intrat in backstage sa-i salut, caldura cu care m-au primit a fost… incredibila. La Cluj Napoca, trebuia insa sa respect clauzele impuse de impresar, chiar daca era evenimentul „meu”, asa ca incercam sa ma obisnuiesc cu ideea ca DonisArt nu va reusi sa le ofere, de data aceasta, sansa celor prezenti sa stea cu trupetii dupa concertul propriu-zis… am avut ceva angoase apasatoare, dar, pana la urma, la Cluj Napoca, acum un an si jumatate, a fost altfel, exact cum mi-am dorit! Unii spun ca a fost special… altii, ca a fost memorabil… eu pot spune doar ca a fost intens, sincer si frumos!

Si nu pot sa uit cum unii dintre cei prezenti au dezlipit afisele evenimentului de pe geamuri, inclusiv cel de la afisier, cu care s-au dus bucurosi sa obtina autografe de la MONO. Da, a fost frumos! In cateva zile, ei vor fi la Timisoara. Pentru a fi siguri ca toate vor decurge fluent si fara incidente, cum s-a intamplat de fiecare data la evenimentele DonisArt, prietenii de la BLACKHAWK SECURITY ne vor fi alaturi in Clubul Daos, venind de la Bucuresti special pentru acest eveniment! Sa ne (re)vedem sanatosi si cu chef de tot!

Toate detaliile despre spectacolul de la Timisoara se gasesc aici:

http://www.kogaionon.com/ro/serile-speciale-organizate-de-kogaionon-si-donisart/mono-0

The post Mono appeared first on Kogaionon.

Buna, Dirk! Esti in Belgia acum? Cum e iarna acolo?

„Da, momentan sunt in Belgia. Iarna e putin cam schimbatoare aici, acum sunt din nou zero grade + zapada, dar per total nu e asa de rau.”

Cum ai descrie muzica ta cuiva care nu a mai ascultat-o pana acum?

„Asta e intotdeauna dificil, ma tem, deoarece muzica este subiectiva in functie de urechile si mintea fiecaruia. Dar cred ca ar fi corect sa o descriu ca fiind extrem de minimalista, foarte atmosferica, cu accente de Shoegaze si Post-Rock. Dar nu mi-as numi muzica Drone, nu prea imi place aceasta categorisire pentru ca reduce genul repetitiv minimal si non-ritmic la o definitie atat de lipsita de sens.”

Urmatorul tau album, „Microphonics xxi-xxc”, urmeaza sa fie lansat la jumatatea lunii martie. Te rog sa ne dai cateva detalii despre el.

„Acesta este doar al doilea album scos sub numele meu de nastere dar a fost un adevarat chin. Dupa ce am incheiat cu alter-ego-urile mele vidnaObmana si Fear Falls Burning si fiind activ in muzica experimentala de mai bine de 25 de ani, mi-am dorit sa obtin un stil muzical care sa combine in mod organic toate experientele mele, culoarea sunetului din toate proiectele anterioare si fascinatia mea neintrerupta pentru minimalism. In al doilea rand, sa lansezi muzica sub propriul nume te face mai fragil, te expune (mai) personal decat sub orice alt fel de alter-ego sau pseudonim. Deci presiunea de a finaliza acest al doilea album care sa fie un fel de poarta catre un alt nivel de a avansa ca muzician a fost imensa si grea. Mi-a luat 5 ani sa finalizez albumul, nu sa compun propriu-zis muzica, dar in termeni legati de ce directive ar trebui sa urmez. Primul album microphonics, lansat in 2008, a fost foarte minimalist, ambiental si armonios. Al doilea e o combinatie intre melancolia din proiectul vidnaObmana, dinamismul din Fear Falls Burning si minimalismul primului album microphonics. Dar intensitatea numeroaselor incercari in studio, frustrarea venita odata cu el si dubiile pe care le aveam m-au impins, in cele din urma, sa urc inca o treapta si sa creez o fuziune de stiluri pe care sa construiesc pentru urmatorii ani.”

Albumul „Microphonic xxi-xxxv” are ca subtitlu cuvintele „mounting among the waves, there’s a light in vein. the burden of hope across thousands of rivers”. Spuneai intr-un interviu mai vechi ca vezi muzica precum apa. Gasesc aceasta analogie foarte interesanta, deoarece apa e una din cele patru elemente. Poti sa intri in detalii cu privire la semnificatia titlului albumului, dar si cu privire la relatia dintre apa si muzica, este muzica un element primordial care ne uneste?

„O comparatie buna deoarece nu am vazut legatura pana acum. Recitind subtitlul, cred ca e corect sa afirm ca apa ramane intr-adevar importanta in muzica mea. J

In perioada in care eram in vidnaObmana eram atras de cele patru elemente din natura. vidnaObmana era despre caracterul expansiv al muzicii, intinse peisaje dezolante, influenta naturii asupra oamenilor si calitatile ritualice ale felului in care natura evolueaza, se extinde si se transforma.

Apa a fost unul din sunetele care m-a inspirat cel mai mult sa le folosesc in muzica vidnaObmana si m-a invatat mult despre structura sa, sa ma joc cu natura ei. Felul in care se misca, curge, se intoarce si se stinge, este destul de asemanator cu modul in care lucrez cu sunetele si creez muzica.

Cred ca a ramas cumva in subconstientul meu in acesti ani ca un fel de fir conducator si metronom. Si, desi abia am realizat legatura cu subtitlul albumului, cred ca muzica mea a continuat sa se miste si sa respire la fel cum apa curge in valuri.”

Albumul va fi insotit de o carte de fotografie,”Cities in Grey”. Cum il ajuta pe ascultator aceasta carte si artele vizuale in general, sa patrunda in universul creeat de muzica ta?

„Din prima zi am simtit ca fotografia e perechea potrivita pentru a descrie muzica atunci cand cuvintele esueaza. Si acest lucru nu s-a schimbat niciodata.

De-a lungul anilor, ca si muzica mea, fotografia a devenit mai matura, mai subtila si vitala pentru muzica. Spre deosebire de muzica din vidnaObmana, unde inspiratia era data de natura si de caracterul ei expansiv, muzica pe care o fac sub numele meu a devenit mai minimala si mai urbana. De aceea era necesar sa fie schimbat si stilul fotografiei.

Am fost norocos pentru ca exact in acel moment sotia mea Martina Verhoeven, care face cea mai mare parte a fotografiilor, a inceput sa lucreze la o colectie de fotografie urbana. Si, de la prima fotografie pe care a facut-o am stiut ca era perechea potrivita. Fara a avea maretia naturii, fotografia in perfectiunea ei alb-negru ramane dezolanta la o scara mai scazuta. Sper ca si caracterul ei urban, oarecum anonim si mai intunecat, defineste exact semnificatia muzicii.”

In curand vei porni in turneu cu Mono in Europa, din nou. Cum ai ajuns sa mergi cu ei in turneu, esti incantat de asta?

„A fost datorita lui Joris de la Conspiracy Records care ne-a adus impreuna in 2011. Joris stia foarte bine ca MONO si cu mine vom fi o combinatie perfecta datorita felului comun in care vedem viata si modului in care ne dedicam artei si muzicii. In 2011 MONO si cu mine am fost in turneu impreuna in Europa pentru prima data si a fost o experienta cu adevarat fascinanta si magica. Nu doar din punct de vedere muzical, muzica mea e perfecta in deschiderea lor, dar suntem complementari din punct de vedere spiritual, emotional si practic. Pur si simplu functioneaza si de aceea MONO au cerut sa merg cu ei in turneu in 2012 si 2013.”

Ai cantat cu ei si acum cateva saptamani in turneu. Ce amintiri amuzante ai?

„Din nou, a fost pur si simplu perfect. Vezi tu, nu suntem petrecareti si ne place sa fim inconjurati de o companie perfecta. Una relaxanta, calduroasa si in spiritul potrivit al lucrurilor, si asta e ceea ce impartasim, MONO si cu mine. Pe deasupra, ne apreciem foate mult muzica fiecaruia, ceea ce face ca un turneu sa fie o exprienta vesela, calda si care te inspira.”

Vei fi in Romania pe 10 februarie, la Timisoara. Cum va fi concertul? Ai vreo asteptare in ceea ce priveste publicul?

„Cu siguranta sunt nerabdator. Cele 4 concerte cu MONO din 2012 sunt primele in care am interpretat live noua muzica si per total a mers bine si chiar peste asteptarile mele. A fost intotdeauna putin o provocare sa aud, sa vad si sa experimentez felul in care muzica noua va supravietui formulei live, dar sunt destul de multumit, deci astept cu nerabdare sa dau drumul muzicii live din nou… Desi muzica noua este cu certitudine dinamica in termini de frecventa si volum, ramane minimalista si introspectiva. Stiu ca muzica mea nu e usor de perceput intr-un cadru live dar imi doresc si sper ca publicul, sau macar o parte a lui, sa ma urmeze in aceasta calatorie.”

Ai fost aici vreodata? Stii ceva despre Romania sau e ceva ce ti-ar placea sa stii?

„Spre rusinea mea, trebuie sa recunosc ca nu am fost niciodata in Romania dar stiu cate ceva despre istoria si cultura ei. Din pacate nu vom sta foarte mult, e un turneu si deci un ritual de a merge cu masina de la o locatie la alta. Totusi astept cu nerabdare sa o vad!”

Dar in ceea ce priveste planuri pe termen mai lung, ce ne poti spune? Va avea publicul ocazia sa aibe o alta sansa de a te vedea pe scena anul acesta?

„In afara de acest turneu de 16 zile cu MONO, planuiesc sa-mi promovez albumul nou, live, in 2013 si 2014. Dupa turneul cu MONO voi face un concert de lansare oficiala, in martie, si voi canta la festivalul World Musical Music impreuna cu Kronos Quartet si la legendarul festival Roadburn, ambele in Olanda. In prezent se negociaza alte concerte in Franta, Polonia si Germania.”

Dar in ceea ce priveste celelalte proiecte? Mai pastrezi legatura cu Sam Rosenthal? Stiu ca ai mai mult de 100 albume, am dreptate?

„Trebuie sa recunosc ca am un catalog vast J, in special intre 1984 si 2004, deoarece sub numele de vidnaObmana am fost destul de productiv si ca o plimbare intr-un rollercoaster cand e vorba de lansari de casete, viniluri si CD-uri. Anii 90 au fost anii de varf, atunci cand cererea pentru vidnaObmana si muzica ambientala in general era imensa, si in acest context colaborarea cu Projekt a fost un factor constant. Da, inca tin legatura cu Sam Rosenthal si Sam ramane principalul meu custode pentru vidnaObmana si catalogul si arhiva sa vasta. Este un tip grozav si e foarte placut sa lucrezi cu el. Proiectul meu solo e in prezent singurul pe care ma axez pentru urmatorii ani, dar imi plac colaborarile, asa ca sunt in pregatire alte cateva proiecte… Dar pe moment ramane microphonics.”

The post Dirk Serries appeared first on Kogaionon.

Cand e vorba de albumul vostru de debut, „Aikaintaite”, mentionati deseori ca surse de inspiratie samanismul si animismul. Poti detalia conceptiile voastre cu privire la spiritualitate?

A.K-S. „Ei bine, conceptul din spatele albumului a fost cum ar fi aratat pamantul, care este in Finlanda, dupa ultima era glaciara. In special peisajul natural si animalele. Latura umana este reprezentata de vocea samanului care vorbeste despre lupta naturii, despre viata si moarte si despre spirite/lumea spirituala. Desi are loc in lumea fizica, accentul albumului cade pe lumea interioara, spirituala si pe profunzimea, frumusetea si sentimentul de extaz in fata ei. E de asemenea adevarat faptul ca aceasta calatorie in adancul lumii noastre interioare poate induce sentimente mai intunecate sau stanjenitoare, care sunt de asemenea reprezentate in album.”

Muzica pe care o compuneti are si o functie rituala? Poate fi perceputa ca o modalitate de a comunica cu o entitate superioara?

A.K-S. „Cu siguranta exista ‘o functie’ de ritual in cadrul muzicii. Rolul ei este de a fi un vehicul care-l transporta pe ascultator in lumea sa interioara, si de acolo sa descopere, sa mediteze si sa comunice cu eul sau ‘real’.”

Stiu ca folositi instrumente traditionale si ma refer in special la kantele, construite de Aslak Tolonen. Sa va construiti propriile instrumente poate fi o cale mai dificila dar care in acelasi timp ofera o perspectiva mai larga asupra creatiei, sunteti de acord?

A.T. „Sunt absolut de acord cu tine. Sa-mi construiesc propriul instrument a fost, pentru mine, o continuare naturala a procesului de creatie. Am vrut sa incerc sa vad daca pot construi instrumentul la care cant si pe care il iubesc. Nu a fost usor, dar mi-a oferit atat de mult pana la urma, incat a fost cu siguranta alegerea corecta. Chiar daca eu sunt cel care o spune, am reusit atat de bine incat in prezent folosesc doar kantele pe care le fac eu – doua acustice si una electrica. Aveam nevoie de instrumente care sa se potriveasca perfect cu specificatiile mele si singura cale viabila era sa le construiesc eu insumi. Kantele nu sunt atat de populare nici chiar in tara mea de origine, asa ca optiunile erau sa le fac eu sau sa sa le comand, dar, cum nu-mi permit a doua varianta, alegerea a fost usoara si din acest punct de vedere.”

Sa vorbim putin despre „Corpus Christi”, noul vostru album, care se lanseaza pe 6 decembrie, astazi – la timp pentru primul vostru concert live, in Brasov. Ne poti spune mai multe despre conceptele din spatele lui?

A.K-S. „Conceptele din spatele albumului au fost mai multe, dar le-am reunit pentru a forma ceva care curge si calatoreste. Sectiunea „Corpus Cristi” este un poem din prima parte a secolului al XV-lea si si inseamna ‘corpul lui Hristos’. Prima parte si cea care precede piesa, ‘Ploratio’, inseamna ‘bocet’. A treia parte, ‘Renascentia’, are doua parti, prima fiind o rugaciune de penitenta cantata in limba din Cronwall, care duce in poemul soptit ce descrie o calatorie de initiere samanica si isi are inceputurile in regiunea veche Lyonesse. A patra si ultima parte este un text in latina, ‘Crucen Sanctam subiit’, ‘el cel care poarta sfanta cruce’, descoperit in secolul al XII-lea si compus pentru 5 voci de Giovanni Pierluigi da Palestrina (1525-1594). Speram ca ascultatorul va intreprinde propria lui calatorie unica prin aceste peisaje muzicale care au fost compuse si va face propriile sale descoperiri.”

Veti canta pentru prima data pe scena de la Centrul Cultural Reduta. Aveti emotii? Cum ati pregatit concertul, la ce ar trebui sa se astepte publicul?

A.K-S. „Ma simt mai degraba nerabdator decat emotionat. Am repetat mult si am pregatit deseori singur in studioul meu piesele live. Speram sa oferim publicului o experienta unica creand muzica noastra intr-un aranjament live.”

Ce ne puteti spune despre planurile voastre de viitor? Ati semnat recent cu o noua casa de discuri, Audiokratik. Aveti planuri noi de creatie, poate veti incepe sa compuneti o altfel de muzica fata de ce ati facut pana acum?

A.K-S. „Dupa ce lansam ‘Corpus Cristi’, intentionam sa ne concentram pe compozitie si inregistrare. Avem un album in pregatire care ar trebui sa fie lansat in 2014. In continuare, avem intr-un prim stadiu de compozitie un concept nou, cu o directie mai orchestrala si corala. Nu planuim sa il lansam in viitorul apropiat.”

Care sunt pasiunile si preocuparile tale in viata de zi cu zi, exceptand muzica?

„A.K-S. In afara de muzica, sunt axat pe familie si munca si pe ‘aici si acum’, dar toata aceasta pasiune este pentru calatoria eterna a spiritului.”

Multumesc pentru interviu. Te rog sa spui cateva cuvinte fanilor care vor veni sa va vada. Ne vedem in curand la Brasov!

A.K-S. „Asteptam cu nerabdare sa va intalnim si sa ne facem prieteni noi in Brasov, sa traim experienta unui eveniment unic si frumos.”

Decembrie 2012

The post Syven appeared first on Kogaionon.

    

Recenzii Cecilia Eyes

Album: Here Dead We Lie An: 2010 Label: dEPOT214 Rating: 1.00/1

Interviuri Cecilia Eyes

Cecilia Eyes, 05 Decembrie 2012

The post Cecilia::Eyes appeared first on Kogaionon.

„A fost foarte fain. Ne-am distrat de minune in turneu, bineinteles. A fost un vis realizat pentru noi sa cantam in San Francisco si pe Hollywood Boulevard. Iubesc orasele acelea. Am mai fost acolo de mai multe ori, dar a fost prima oara cand am organizat si un turneu. A fost incredibil!”

Dupa ce ati luat o pauza in 2010, ai devenit foarte prolific, lansand o trilogie in 2011, care a fost urmata de un full-length in 2012. Perioada de respiro ti-a revigorat forta creatoare?

„Poate ca da. Dar eu mereu lucrez intr-un fel sau altul.”

Te rog spune-mi cate ceva despre noul album „Hell Money”. Care sunt conceptele din spatele lui? Cum a fost receptat de fani si media?

„Nu exista un concept propriu-zis in spatele sau. Poate doar ca exista piese mult mai personale pe el. Cate despre cum a fost primit albumul, nu stiu inca. Nu prea am discutat cu oamenii despre acest subiect si nici nu am citit cronici. Nu prea imi ocup timpul cu asa ceva. Din cate am auzit, unora le place, unora nu. Si cred ca-i ok asa.”

Ai subliniat pe pagina de Facebook ca noul material este diferit si ca reprezinta o noua pagina in istoria Rome, prin el incercand sa te distantezi de abordarea clasica de Neo-Folk. Te gandesti ca poate o sa pierdeti fani din cauza asta?

„Nu sunt ingrijorat ca ma distantez de ceva sau ca vom pierde fani. E ceva ce nu poate fi controlat. Daca incepi sa te gandesti la asta, spiritul creator moare. Eu fac ceea ce simt ca vreau sa fac. Viata e prea scurta ca sa-i lasi pe altii sa decida ce trebuie sa faci cu ea.”

Vor putea fanii romani sa cumpere noul album din locatia evenimentului? Veti aduce si merchandise cu voi?

„Sigur”.

De-a lungul timpului ai abordat in mod diferit aparitiile live. La ce se pot astepta fanii de la acest concert? Aveti de gand sa faceti ceva special la Brasov?

„O sa fie foarte special, sunt sigur. O sa fim cu totii imbracati in costume de iepuras si nu o sa ne aducem instrumentele ca sa improvizam cu ce gasim pe acolo.”

Care sunt planurile tale pentru viitor. Un album pentru 2013, poate?

„Probabil, da. Nu stiu daca o sa-l termin pana atunci. Lucrez la chestii noi, ceva foarte special de fapt, dar nu pot spune cu siguranta ca va fi gata in 2013.”

O sa cantati pe aceasi scena cu inca doua trupe – Cecilia::Eyes si Syven. Ai mai ascultat pana acum muzica acestora si daca da sunteti curiosi sa-i vedeti live?

„N-am avut timp sa le ascult materialele, nu. Am sa fac asta inainte de concert, probabil.”

Multumesc pentru interviu. Ne vedem in curand in Brasov.

„Multumesc si eu foarte mult.”

Decembrie 2012

The post Rome appeared first on Kogaionon.