Interviu cu Costin Chioreanu

Aloha, Costin! Tu cand dormi, ziua sau noaptea?

Noaptea, ziua, cand apuc.

Te-ai bagat in atat de multe, incat nu stiu cum poti gestiona atat de multe. Cum este de fapt viata ta?

Nu are nimeni nici cea mai vaga idee despre cum decurge viata mea, in afara de prietena mea. Si cred ca ma tin destul de bine (nu stiu prin ce minune), tinand cont de realitatea pe care o experimentez si pe care am incetat sa o impart cu altii. Daca oricine altcineva ar putea sa intre in viata mea, exact asa cum este, cred ca in proportie de 95%, subiectii s-ar sinucide dupa maxim 24 de ore. Chiar nu glumesc. Cum gestionez tot haosul asta? M-am invatat in timp.  

Regulile se schimba de la o saptamana la alta, asa ca tot ce iti ramane de facut este sa poti fi un Mr.Q (Star Trek Generation). 

Cate mesaje primesti pe zi si la cate raspunzi?

Daca le numar innebunesc, daca nu le numar, ma stresez. Daca incerc sa raspund la toate nu mai apuc sa fac nimic din ce am de facut. Daca nu raspund la toate, mai trece o zi si numarul celor fara raspuns se dubleaza, asa ca in timp devin pierdute. Ma trezesc cu reminder-uri la mesaje pe Facebook necitite de un an. Apa e uda, viata este asa cum este, iar timpul nu este de partea mea.

Maine-poimaine faci 40 ani. Vorbeam cu Edmond si il intrebam cum se imbina Black Metal-ul cu viata de tata a 3 copii. La tine e mai simplu, ca inca nu ai ajuns in etapa asta. Pe cand urmasi?

Imi pare rau sa te dezamagesc. Esti urmatorul dupa parinti si alti prieteni. Nu vreau sa las niciun urmas in lumea asta. Nu consider ca as face niciun bine planetei prin acest gest. Suntem mult prea multi si facem prea mult rau. Black metal-ul in schimb are o problema mult mai mare decat asta. Ar cam trebui sa se uite pe calendar si sa vada cu rusine in ce an propune glumele astea de gradinita cu care reuseste inca sa pacaleasca copii de toate varstele si sa isi stranga banul de pizza, cu sau fara carne.

Este Costin Chioreanu altul, fata de cel cu care incepeam sa colaborez in urma cu circa un deceniu? Este o evolutie sau o pura transformare? Sau e altceva?

Sper din tot sufletul sa nu fiu acelasi, din foarte multe motive. Simt ca m-am schimbat mult, dar mai am extrem de multe de invatat.

Au fost momente care m-au fortat brutal sa dau un upgrade la noile circumstante, tot asa cum au existat si perioade de evolutie naturala. Imi place sa cred ca totul – inclusiv noi, oamenii, cei care ne credem atat de speciali incat ajungem sa ne consideram singuri in Univers – se schimba. Totul este in miscare, iar daca nu stai, te misti, inveti, te schimbi.

Unde se delimiteaza partea artistica de cea financiara? Care sunt criteriile pe care le urmezi cand decizi sa colaborezi cu o trupa?

In continuare lucrez si cu trupe mai mici decat cea in care activez, tot asa cum lucrez cu trupe care au devenit de decenii entitati fiscale internationale. Normal ca preturile nu sunt aceleasi, stiu foarte bine cum e sa fii muzician, ca sa nu mai zic de unul nascut intr-o tara cu zero sanse din punct de vedere geopolitic si cu nivel cultural pe minus.

Important este sa existe o scanteie acolo in ceea ce fac acesti muzicieni. Daca imi plac si ii cred, atunci, daca am timp, accept sa lucrez cu ei.

Din ce in ce mai des intalnesc o situatie in care lucrez cu nume mari cu care am devenit prieten apropiat si glumim pe seama faptului ca plimbam banii de la unul la altul, cumva. Ne povestim multe, cum ei au facut banii aia si cum eu ii bag in scule pentru cantat ca sa ajung fix in pozitia lor. E tragic-comic. E placut la urma urmei, asta este adevarul.

 

Stiu ca e greu si nici politic nu da bine, dar eu te intreb: cu ce artisti ai colaborat si ai rezonat perfect pana acum? Cu care ti-ai dori sa lucrezi in viitor?

De rezonat perfect am rezonat cu Ghost, Vulture Industries, Arcturus, Madder Mortem, Einherjer, Hamferd, si foarte multi altii. Cu totii am ramas in cele mai bune relatii, este ca o mare familie.

Ai avut multiple expozitii, de toate felurile. Karma DBE a fost favorabila, daca dau in urma timpul. Ce planuri ai pe viitor?

In plan este un proiect de expozitie amplu care sa fie prezentat in mai multe tari, precum si unul retrospectiv si cu un caracter academic foarte pronuntat, la Muzeul de Arta Contemporana din Sibiu. De asemenea, in curand povestea Arac isi va deschide portile cu adevarat si, atunci toata lumea (interesata) va intelege ce am vrut sa fac.

Svart a lansat si alte formate artistice in afara de clasicile cd uri sau viniluri. Tu ai surprins cu un album ce sumariza diferite lucrari de ale tale. Mai stii si alti artisti care sa aiba lansari de acest gen? Esti multumit de vanzarea lor?

La momentul acesta albumul meu de arta, „Magic As A Golden Mean” este sold out, Svart mai are vreo cinci copii cred. Avand in vedere ca au fost printate mai mult de 1000 de copii, cred ca stau bine.

Macar am avut un release care s-a vandut mai bine decat un album nou de la trupe de metal legendare care nu-ti calca pragul fara un fee de minim 7K.

Pe linie muzicala, ai in derulare doua proiecte super interesante, Arac si unul cu Sofia Sarri. De unde ideea lor? Poveste-mi putin despre fiecare.

Albumul meu cu Sofia Sarri , intitulat „Afterlife Romance” este un album conceptual, asemeni albumelor King Diamond. Este o poveste clara, iar fiecare piesa are importanta ei aparte in marele puzzle.

Totul a inceput acum mai bine de doi ani cand lucram la ceva ce la vremea respectiva intitulam „soundtrack horror cu ceva nuante romantice”. Pana la finalul anului trecut nu aveam nici cea mai vaga idee ca albumul va ajunge unde este acum. Adica a trecut prin mai multe studiouri si proceduri complexe, nu imi inchipuiam ca albumul va avea voce, trebuia sa fie un album solo, instrumental si cam atat. Dar, dupa o suita de intamplari magice, am ajuns la momentul in care i-am scris Sofiei un e-mail. Si de atunci a inceput noua etapa a albumului. Acum este un album super-lucrat, iar varianta finala a fost atat de solida incat a starnit interesul norvegienilor de la Dark Essence / Karisma records.

Practic, acum, eu si Sofia suntem colegi de label cu nume ca Virus, Shining, Taake, Helheim, si multi altii.

Despre muzica, „Afterlife Romance” reprezinta incoronarea unei perioade de 15 ani din viata mea dedicati experimentului si avangardei, insa acum intr-un fel matur si extrem de concentrat. Albumul va aparea in conditii grafice de exceptie, atat in varianta de vinyl gatefold cat si CD.

Arac, asta este alta intamplare care apartine nevazutului, sau cailor nevazute. Totul a inceput de cand am lucrat cu Adi la maiestosul sau proiect, opera rock „Lucifer”. Cu ocazia proiectului asta l-am cunoscut cu adevarat si in foarte scurt timp am cazut de acord sa incepem ceva… Altceva, sa mergem dincolo de tot ce am facut pana acum si sa incercam sa ne departam de toate ispitele ce ne pot influenta, sa ne gasim calea.

Dupa ce am terminat de compus muzica in mare parte, am stat si ne-am pus intrebarea: ok, dar oare cu o voce de senzatie treaba asta ar putea fi ce trebuie? Si s-a rezolvat rapid, cu un telefon la Sofia, careia i-a palcut enorm de mult ce faceam.

In trupa asta, starea de spirit este absolut senzationala, am impresia ca intineresc cu fiecare repetitie, imi face bine, descopar, asemeni unui arheolog, pe cel mai vechi eu, cel prezent in lumea omului inainte de a fi stricat, ca sa zic asa.

Este o trupa formata numai din oameni extrem de sensibili si extrem de pasionati de ce fac, asa ca daca cineva simte nevoie de rafinament, va avea parte de experienta necesara. In plus, e mai mult decat o trupa, este un protest. Este foarte mult de povestit, este extrem de multa filozofie in spate si absolut nimic nu este la voia intamplarii. In acelasi timp, paradoxul este ca ne lasam purtati in intregime de valurile de energie, nu mai este nimeni in control aici.

Hai sa punem un zoom pe evenimentul din pestera de la Rasnov. Este chiar ceva unicat pt Romania. Ce ne pregatesti acolo?

Pe langa faptul ca este un eveniment unicat in Romania, are si mari sanse sa ramana unicat in istorie. Cred ca poti anticipa motivele, gandeste-te la experientele proprii.

In pestera Valea Cetatii vor veni, pe langa Arac,  sa cante si sa se exprime cei mai talentati muzicieni din sfera dark,  ritual,  ambiental, Arktau Eos din Finlanda, Void Of Voices (proiectul lui Attila Csihar din Mayhem si Tormentor) si, NU in ultimul rand, Alone in the Hollow Garden, cel mai bun act din aceasta sfera pe care l-a produs tara noastra vreodata. Sunt extrem de fericit sa vad acest line-up luand parte la un asa eveniment, in asa spatiu. Este mare lucru, nu numai pentru Romania. Din strainatate foarte multi si-au exprimat interesul pentru eveniment insa nu toti vor ajunge, avand in vedere ca august este ticsit cu festivaluri peste tot. Se va canta intr-un loc care amplifica totul natural, vom avea parte de cel mai pur si primitiv tip de reverb si vom putea sa intram in legatura cu cei mai vechi oameni care au calcat pragul acestei pesteri. Nu muncim atat de mult pentru acest eveniment doar ca sa glumim putin… Va fi cu adevarat special.

Ce albume noi te au fascinat in acest an?

Sunt total prajit mental la ora asta, dar pana acum locul 1 este luat de „Seven Pathways to Annihilation” semnat de Howling Sycamore.

Cam atat pentru acum. Iti doresc putere si chef de munca. De unde totusi iti vine inspiratia?

 

Vine pe teava de la cei fara de nume si forma. Cand nu vine de acolo, imi mulez proiectul pe o experienta personala ca sa ajunga la un rezultat maxim.

 
 
 

Comenteaza