Nightpray „Dreamocracy”
Costin Chioreanu este recunoscut in scena Metal underground prin activitatile lui grafice din TWILIGHT MEDIA. Foarte multe colaborari cu trupe din toata lumea, de la cele mai necunoscute, gen FOSCOR si pana la ULVER, legendara trupa norvegiana.
Pe linie muzicala, el activeaza in mai multe trupe, dintre care H8 sau DISCORDLESS ar fi cele mai vizibile din ultima perioada. NIGHTPRAY este o continuare a ceea ce facea cu SUBWAY NIGHT ORCHESTRA, proiect solo inceput in 2002 si terminat in 2006. Imi amintesc ca mi-a dat Coro in urma cu ceva ani un material sub acest banner dar muzica respectiva se dorea a fi un soundtrack destul de incalcit si fara linie clara… NIGHTPRAY realizeaza in 2008 albumul de debut intr-o componenta timida, insa „”Five Hours Before And Sometimes After”” a fost nesperat de bine primit.
Dupa 2 ani, chitaristul Costin isi aduna alaturi de el un numar de muzicieni talentati cu care inregistreaza cele 11 piese. Componenta este: Mr S (SATANOCHIO, EXTINCTION ALGORITHM) la voce si chitara, Marius Costache (DISCORDLESS) pentru partea de ambient, noise, sounds, Ana (PARACHUTE PULSE) pentru pian, ambients, Napalm (CAP DE CRANIU) la baterie si cunoscutul norvegian Clandestine (DODHEIMSGARD) pentru bass. Mi-a fost tare greu sa deslusesc ceva din prima auditie! O fi avantgarda Dark Rock dar totusi… Black Metal, Post Rock, Ambient, Experimental, Rock, Jazz, Gothic… un amalgam incredibil de influente inserate inedit pe intreaga durata a acestor secvente. Vocea disperata a lui Mr S am recunoscut-o imediat, bass-ul suna foarte bine iar chitarile par a fi elementele ce dirijeaza acest concept. Partea de percutie da o dinamica formidabila, exceland pe piesa „”September Highways””… dar sa o iau pe rand… intro-ul „”Lights Out”” contureaza o atmosfera dark perfecta pentru ceea ce va urma… „”Stars Of The Run”” este o piesa unde vocea si bateria sunt la putere, pe un ritm plin de melodie, ceva mai Popish… chitarile imi amintesc de CANAAN sau chiar NERONOIA dar si cu trimiteri spre Wave-ul anilor 80! Dupa „”September Highways”” urmeaza „”Falling””, o alta secventa Rock ce graviteaza in jurul vocii agresive, cu multa atmosfera, melodie si ritm, in genul trupelor de Goth Rock!
Dupa un „”Intermission…”” scurt si destul de abstract, de fapt o piesa ce se bazeaza doar pe sample-uri Ambient, „”The Long Distance Passenger’s Anthem”” ne arata si ceva trimiteri Hardcore printr-o dinamica ce deseori se impleteste cu fazele Metal agresive! „”Shadow’s Apartment”” incepe cu cateva ritmuri de chitara grave si apoi, pe o stuctura de percutie cu care m-am obisnuit deja, iarasi vocea devine principalul element… important este ca aici incep sa se auda primele faze Post Rock din chitarile de pe fundal care fac deliciul piesei… Pe „”Black Coffee With Purple Dust”” distingem si primele elemente Jazz, incadrate intr-un decor avantgardistic remarcabil. Ca totul sa devina atipic si complet confuz, piesa „”Eulogy in Croak Flat”” ne incalceste intr-un ritm saltimbanc greu de descris… noroc ca piesa e scurta! Cea mai bine structurata, exprimata si poate cursiva compozitie pare a fi „”How Many Days, How Many Fairytales””, aici chitarile suna fenomenal, de la Post Rock-ul lucrat gen MONO si pana la Post Black Metal-ul in genul LUDICRA… de fapt si bateria suna la fel de armonios… poate ca ceva mai multe inflexiuni ale vocii ar fi fost binevenite! Foarte frumoasa piesa….
Albumul se termina cu un fel de outro, „”Door””, de fapt o comunicare a chitarilor zgomotoase dar lente cu o baterie lejera si ceva rostiri ale vocii masculine, aici exprimarea fiind naturala si bine aleasa… In ansamblu, un album cum nu am mai auzit in Romania, extrem de ciudat dar cu o componenta Dark impresionanta, cu multe variatii stilistice (poate prea multe), cu o aura Experimentala ce nu-ti poate creiona daca albumul este fantastic sau naucitor… „”Dreamocracy”” trebuie insa ascultat, digerat si apoi disecat pe toate partile, caci merita toata atentia! Mai ales ca nu se poate incadra in nici un cliseu stilistic in afara celui de avantgarda.. o muzica inteligenta pentru persoane introvertite… o adevarata saga exprimata artistic intr-un mod original… cred ca live s-ar potrivi si cu o reprezentatie de teatru sau cabaret morbid, ceva in genul DIRTY GRANNY TALES!
