M:40 (SWE) – „Arvsynd” LP (Suicide Recods) 2019
Suedezii de la M:40 revin dupa o pauza de mai bine de 7 ani cu un nou material, „Arvsynd”, al patrulea la numar. Observ ca, odata ce ne-am dat seama, brusc asa, ca planeta asta pe care, pana mai ieri, ne plimbam linisiti hoiturile, fara vreo grija existentiala sau mai stiu eu de ce natura, ha! Natura se duce pe pustiu, artistii, de diferite nuante, au gasit in asta un nou lait-motiv. Nu zic ca e neaparat rau, trezirea, indiferent de cauzele sale, este, pana la urma, o forma de sarbatoare, ca sa zic asa. In fine, este doar o nota inofensiva, personal, incerc sa fac abstractie de treaba asta cu tema albumului and shit, cred ca atentia trebuia sa se aseze asupra altor factori. Bun, gata, avem un material cu mult nerv, riff-uri grele, subliniate asa, de inspiratie post-metal in genul Amenra sau Cult of Luna, pe acolo oricum, cu o nuanta destul de evident indondeiata dinspre crust-punk.
„Arvsynd” este, in mod cert, un material de nisa, care totusi iti poate face o introducere la modul „cum trebuie” in conceptul genului. Mi-am amintit ca la un moment dat, exista si la noi un proiect ce experimenta, cu foarte mare folos, as zice, in zona asta si au reusit sa imi imprime o oarece curiozitate inspre metal-crust-ul asta, anume Mediocracy. Sa ne intoarcem la alea noastre. „In I Labyrinten” iese din liniaritatea primelor trei piese si atinge niste situatii ce-ti rupe plictisul in doua, frumos, pe genunchi asa, cu pasajele lente construite in folosul artei si cu abundenta de ritm si nerv din refren. E de scos in fata, de promovat, de ascultat live, de mai stiu eu ce…m-a prins maxim, e clar, da!? „Arvsynd”, piesa care da si numele albumului, si de la care, in general, astept cel mai mult, este doar un interludiu care pare sa imparta albumul.
Urmeaza o serie de piese de-o agresivitate oarecum gratuita, atata vreme cat nu simt ca ar exista o implicare altfel decat strict profesionala. Cu toate astea, „Sackvav Och Aska” surprinde in cele doua minute ale ei o latura suficient de dark incat sa ma duca cu mintea, mai ales datorita anumitor pasaje vocale, spre disperarile deghizate in genuri mai extreme. Am considerat intotdeauna ca o inghititura din pocalul abject al haului poate reda simturile in orice fel de arta. Haina bolii poate aranja cu ochii soartei trupul artei mancate de moliile lumii. Raul, uratul, puse intr-o lumina, poate fi frumosul pe care esti capabil sa il primesti. In fine, sa revenim pe caile obisnuite, unde nimic nu pare altfel, unde totul e la fel, caci la fel suntem si noi. Cu cateva exceptii, M:40 au reusit sa aduca cu ei din pauza asta de 7 ani un material ce leaga cu apucaturi aproape mesteresti, un soi de agresivitatea d-asta, cum ziceam, gratuita si un regret cat se poate de profund si sincer.
Nicolae Baldovin.