Brendan Perry „Ark”
Poate cel mai asteptat album din ultimii ani! Jumatatea masculina din DEAD CAN DANCE s-a incapatanat mult timp sa stea pana sa realizeze acest al doilea album solo.
Dupa “Eye Of The Hunter” am crezut ca inspiratia lui Brendan va duce la aparitia unor noi materiale ceva mai des. In realitate, din 1999 si pana acum nu am avut parte decat de 2 superbe piese, “Babylon” si “Crescent”, cantate in premiera in turneul DEAD CAN DANCE pe care l-a sustinut in 2005…
De ceva vreme a postat pe pagina lui de myspace o noua piesa, “Utopia” (foarte expresiva dar prea comerciala) si asta a fost totul. Au mai existat cateva colaborari cu trupe diverse, din care cea mai de rezonanta a fost cu PIANO MAGIC, de anul trecut. Cam putin pentru acest geniu muzical!
Dar sa fac cateva referiri la “Ark”… este un album ce nu se doreste a fi unul conceptual, este unul diferit fata de precedentul, in sensul ca au disparut complet ecourile chitarilor si percutiilor reale, totul este inlocuit de sample-uri si sintetizator. Daca as fi ascultat aceste piese in varianta instrumentala, probabil ca nu-mi ramaneau pe retina… si aici ma refer cam la toate piesele noi, exceptandu-le pe cele doua cantate in 2005! O piesa frumoasa ca dimensiune melancolica, cu o urma de tristete ravasitoare este “This Boy”, probabil o secventa cu trimitere la toti militarii “aruncati” in zonele de conflict de catre toti politicienii corupti… sau chiar de continua exploatare in sens religios si nu numai a coloniilor inca existente in toata lumea!
In rest, un ritm destul de simplist, prea ritmat, dansabil chiar, prea sintetic si deloc experimental pentru urechile mele si cred ca pentru orice fan DEAD CAN DANCE. Sunt destul de contrariat de album… ma asteptam sa fie o capodopera… de fapt, avem parte doar de o voce senzationala (daca nu cea mai frumoasa din cate am ascultat) care incearca sa tina sus stindardul unei instrumentatii ce nu exceleaza in nimic, poate doar in latura atmosferica, amintindu-mi pe alocuri de ARCANA.
Trebuie ascultat, adulmecat, digerat si poate acceptat albumul… ca de fascinat… nu cred! Desi recenzia ar putea sa para negativa, ea nu este… pentru un ascultator de muzici cat mai cosmopolit, “Ark” poate fi un album interesant, provocator, placut. Pentru fanul DEAD CAND DANCE, doar un album ce trebuie amintit… exact ca si in cazul “Black Opal”, unde Lisa a insistat suparator de mult pe Trip-Hop-ul a la Portishead!
Sunt totusi convins ca in varianta live Brendan are o cu totul si cu totul alta dinamica, de aceea recomand tuturor sa nu lipseasca de la concertul lui din data de 29 martie de la Sala Palatului!