ARCTURUS „The Sham Mirrors”

Nici nu pot sa va descriu cu cata nerabdare am asteptat sa ascult acest nou album! Toata presa metalica vuia ca legendarii norvegieni vor scoate noi piese, dar de data aceasta la label-ul lor propriu. Iata ca dupa capodopera „La Masquerade Infernale”, lansata in 1997, ARCTURUS revine in acest an cu un album mult mai metalic, mai simfonic, la fel de Dark si progresiv insa lipsit de tenta teatrala, avantgardista cu care ne captivase in urma cu cinci ani. Steinar Sverd Johnsen este un adevarat maestru al keyboard-ului iar Hellhammer continua sa ma uimeasca cu trecerile de baterie! Garm ne prezinta inflexiuni multiple ale vocii lui si totul pare sa sune sincronizat! Chitarile lui Knut M.Valle „comunica” inteligent cu bass-ul lui Dag F. Gravem, intregul sunet metalic fiind conturat de acesti doi muzicieni. Pe „Radical Cult”, cea mai agresiva piesa a albumului, apare ca voce Ihsahn, atmosfera Black simfonica terminandu-se cu cateva acorduri fantastice, keyboard-ul creativ fiind din nou punctul forte. Avem parte si de o piesa cu adevarat speciala, „For To End Yet Again” fiind cel mai potrivit exemplu pentru iscusinta acestor talentati muzicieni.

Daca ar fi sa fac o comparatie cu precedentele albume, atunci pot spune ca „The Sham Mirrors” este undeva intre ele, maiestria trupetilor fiind acum pusa mult mai bine in valoare, in defavoarea inspiratiei si inovatiei. Cu alte cuvinte, piesele par sa nu aiba legatura, nota finala fiind mai degraba rezultatul unor sume de secvente si nu a unui album conceptual bine inchegat si aranjat. Nu stiu de ce, dar dupa ce am ascultat albumul de mai bine de zece ori, impresia mea este ca ARCTURUS s-a cam grabit in conceperea noului material. Sau poate ca nu si-a alocat mai mult timp pentru finalizarea acestui album! Trebuie totusi sa remarc faptul ca dimensiunea spatiala, cosmica continua sa survoleze intreaga atmosfera a muzicii, ritmurile sacadate (pe alocuri in ritm de vals vienez), in valuri si in acelasi timp extreme dand acelasi farmec aparte. Cam acestea sunt criticile. In rest, albumul este unul de exceptie, totul este prezentat si executat la cel mai inalt nivel, Dark Black Metal-ul halucinant prezentat de ARCTURUS fiind unul ce nu poate fi comparat cu nici un alt grup. poate doar cu vechiul EMPEROR si acest lucru doar pe anumite pasaje conventionale!

ARCTURUS ramane ARCTURUS iar muzica lor este inconfundabila! Daca doriti sa ascultati o mostra de agresivitate combinata cu multa melodicitate, putin avantgardism si mult progresiv, totul creat pe un fundal clasic, in stil Chopin, dar inca pe o linie metalica, noul ARCTURUS va sta la dispozitie. WINDS si ARCTURUS par sa fie trupele acestei primaveri si mie ascultarea acestor doua albume mi-au creat o stare aparte. Poate si voua.

Comenteaza