ALTAR OF PLAGUES „Mammal”
Este incredibil cum o trupa tanara a reusit sa ma socheze in asemenea mod incat sa ma intoarca categoric la fazele extreme, pe linia Metal! Cei 3 irlandezi revin cu cel de-al doilea album oficial, dupa un EP „”Tides”” de toata frumusetea! Daca stau si ma gandesc bine, componenta Dark de pe EP este mult mai prezenta acolo iar nota gri degajata ramane una spectaculoasa, doar acolo! Eram mai mult decat curios sa vad cu ce vor veni nou James&Co si poate ca de aceea nu mi-am propus sa am asteptari intr-o anumita directie! Black Metal-ul abordat de irlandezi este unul inovator, modern, plin de experimente si insertii stilistice: Progressive, Ambient, Post-Rock, Noise, Doom sau Post Metal. Noul album dezbate tema mortii iar toate textele graviteaza si dezvolta subiecte complementare. Punctul culminant in reprezinta piesa „”When The Sun Drowns In The Ocean””, o intreaga ceremonie funerara in stil vechi irlandeza, despre care puteti afla aici toate detaliile: http://www.altarofplagues.com/home.html.
Cele cca 9 minute, cat reprezinta aceasta forma de planset si ceremonie de inmormantare (keeing), vin ca un respiro dupa 2 piese extrem de apasatoare, de intensive, ce bantuie, sufoca, distruge orice forma de speranta! Discutam de o introspectie claustrofoba de jumatate de ora, unde instrumentele si vocea se sincronizeaza fenomenal, cele 2 piese dezvaluind treceri si ruperi de ritm incredibile, de la cele mai lente si ambientale pana la atingerile cele mai furioase pe care le-am ascultat in Black Metal! „”Neptune Is Dead”” incepe maiestos, cu o amprenta Epica desavarsita, care se transforma apoi intr-un val de tensiune maxima, unde chitarile si bateria scurtcircuiteaza totul in jur. Vocea agresiva completeaza peisajul intunecat, pe cat de dezolant pe atat de dinamic. Incep apoi fazele mai melodice, lente, interludii si improvizatii ale chitarilor, apar si elementele ambientale, dupa care se revine la forta si agresivitate.
Vorbim totusi de o piesa de peste 18 minute, unde nu ai timp sa te plictisesti deloc! Finalul secventei ne arunca intr-o dimensiune sinistra, unde bateria lasa locul chitarilor, elementele Noise interfereaza inteligent iar pianul ce se aude pe fundal comunica cu anumite sunete sinistre, greu de descifrat. „”Feather And Bone”” continua directia primei piese iar cele 12 minute contureaza mult mai clar elemente Post-Rock dar si Post Metal din structura compozitionala. Insa aceste atingeri ne sunt prezentate intr-un mod mai putin ospitalier decat in FEN, de exemplu, unde componenta atmosferica invita ascultatorul la meditatie… aici totul este mult mai intunecat, bantuitor, descoperim o exprimare unica de dezamagire si disperare. Imi place insa usurinta cu care cei trei tineri muzicieni trec de la pasajele lente la cele agresive, aceasta calatorie fiind una in care nu ai timp de respiro. Dupa acel keeing despre care am povestit mai devreme, vine si ultima piesa de pe album, „”All Life Converges To Some Center””, alte 14 minute apasatoare, cu un inceput care ne da speranta unui sunet mai asezat, cu accente Doom, voci clean si riffuri de chitari domestice… Evident ca speranta dispare doar dupa cateva acorduri, vocea agresiva revine, bateristul bate intr-una, are si cateva ritmuri ce-mi aminteste de LUDICRA sau AGALLOCH iar chitarile isi continua jocul virtuos. Concluzionand, ALTAR OF PLAGUES este o exprimare moderna a unui Black Metal pe care il credeam de mult apus, cel putin la capitolul inovatie. Fanii KRALLICE sau WOLVES IN THE THRONE ROOM vor fi mai mult decat incantati de acest album iar curiozitatea mea a devenit maxima pentru a-i vedea pe irlandezi live! O bijuterie de album!
