Altar of Plagues

La sfarsitul acestei saptamani, sambata, pe 1 octombrie, vine in Kulturhaus trupa irlandeza ALTAR OF PLAGUES, invitata de DonisArt in noul concept KRUNA. Black Metal-ul inovativ prezentat de cei 4 reprezinta o premiera pentru scena concertistica din Romania, si, desi e un concept complet Underground, cei prezenti  la KRUNA 1 s-ar putea sa aiba o surpriza placuta. Intensitatea muzicii lor este greu de descris in cuvinte iar conceptul lor este unul introspectiv, profund, intens. Am decis acum sa stau de vorba cu James, cel ce a creat muzica ALTAR OF PLAGUES, intr-un interviu scurt, dar la obiect…

 

Salut James, ce mai e nou?

“Totul e foarte ok. Am avut parte de o vara destul de singuratica din cauza unui angajament academic, insa acum totul revine la normal. Scriu destul de multa muzica momentan si asta este o placere pentru mine mereu.”

Ce feedback ati primit in legatura cu “Mammal”?

“Unul foarte pozitiv. Insa unele persoane nu au inghitit productia mai raw, pe motiv ca este un pic mai putin accesibila. Per total, am avut parte de foarte multe aprecieri. Lasand la o parte critica, noi suntem foarte multumiti de ceea ce am creat.”

Pentru mine albumul a ajuns pe lista celor mai ascultate anul acesta. Cum se creaza o astfel de muzica? Stiu ca ascultati multe genuri, incepand de la Jazz si pana la Country. Care este mesajul acestui album, descrie-mi un pic versurile, conceptul, piesele…

“Exista o mare varietate de influente, iar ideea noastra cu ALTAR OF PLAGUES a fost sa nu luam in considerare numai un gen, ci sa amestecam toate influentele pentru a crea un tot legat. Pentru mine muzica este legata de incarcatura emotionala si nu de gen.

Albumul exploreaza tema mortii, cu toate semnificatiile si intelesurile sale. Am ales sa abordez subiectul pentru ca la acel moment, in timp ce scriam, ma gandeam foarte mult la moarte, punandu-mi intrebari despre semnificatia ei si chiar despre valoarea acesteia. S-a intamplat ca cele doua momente sa coincida, asa ca natural, aceste momente de reflectie s-au transformat in motivatia din spatele muzicii care era compusa. In aceasta perioada, cand conceptul si muzica se aflau in faza incipienta, am reusit sa patrund in subiect si mai adanc, deoarece ma apucasem sa aprofundez si scrieri, muzica, filme, pe gen. Asa ca tema a devenit ceva omniprezent in mintea mea, la momentul respectiv. Cuvantul ‘Mammal’ primeste o semnificatie prin versurile albumului si de aceasta a fost ales ca titlu. Poezia lui Emily Dickinson a fost mereu o sursa de inspiratie pentru mine si la momentul in care scriam muzica pentru album, m-am aplecat din nou asupra operelor ei. In mai multe din poeziile ei se refera la relatia dintre regnul animal si moarte. Diferenta intre semnificatia mortii umane si mortii animale reprezinta un subiect de interes pentru mine. In afara consecintelor, poate ca nu exista vreo alta diferenta intre cele doua.

Versurile sunt extrem de personale si este pentru prima oara cand am folosit aceasta abordare. In trecut, subiectul a fost mult mai narativ si focusat pe ceva anume. O sa incerc sa ma abtin de la o analiza excesiva, deoarece nimic din ce spun nu este definit in mod formal, avand in vedere ca-i vorba doar de ideile personale si de interpretarea mea.

Altcineva s-ar putea sa interpreteze diferit.

Referinta la Neptun, adica cea mai indepartata planeta a Sistemului Solar, se leaga de faptul ca Soarele reprezinta viata. Poate ca Neptun este celalalta jumatate, yang-ul. Distanta dintre cele doua astre ar putea reprezenta calatoria noastra.

‘Feather and Bone’ este in acelasi timp, o descriere literala a unor elemente percutante ultilizate in acea piesa, si o referire la ramasite. Cuvintele descriu componentele fizice ale fiintei noastre, dar si ceea ce ramane in urma. Acestea nu mai fac parte din noi, in momentul mortii. Desi fac parte din viata noastra de zi cu zi, ele nu fac parte din fiinta noastra suprema.

‘When the Sun Drowns in the Ocean’ face referire la o credinta veche irlandeza cum ca apusul soarelui reprezinta o tranzitie din aceasta lume in cealalta. Oamenii credeau ca soarele intra intr-o alta lume prin ocean. Ascensiunea soarelui era perceputa ca nasterea si reinvierea ciclului etern. Aceasta piesa incorporeaza si un bocet. Bocetul (keen – cuvant derivat din Galeicul ‘caoineadh’ – a plange) reprezinta o elegie, practicata in mod traditional deasupra corpului neinsufletit.

Cred ca titlul ultimei piese, ‘All Life Converges to Some Center’, este cel mai usor de interpretat. Ideea pe care o avanseaza este ca orice viata ajunge in acelasi loc dupa moarte. Eu, personal, nu cred intr-o viata de apoi, poate numai intr-o reintegrare in ciclu. Poate si ceva in plus.”

Spune-mi cate ceva despre ceilalti membrii. Mai canta in alte trupe? Stiu ca v-ati schimbat tobarul. Te consideri liderul trupei?

“Johnny (tobe) este singurul membru din trupa care mai lucreaza cu alta trupa, numita Abaddon Incarnate. Dave si eu am fost in ALTAR OF PLAGUES de la inceput, si ne-am concentrat majoritatea eforturilor in acest sens. Nu pot sa spun ca ma consider lider, insa consider ca exista doua dimensiuni diferite la ALTAR OF PLAGUES – trupa ‘live’ si entitatea creativa. Ca o trupa live, fiecare se implica si contribuie la fel de mult. Daca ne raportam la creativitate, deoarece eu ma ocup de scrisul muzicii si de dezvoltarea tuturor conceptelor, atunci da, ma pot numi ‘lider’. Dave s-a ocupat de artwork din prima zi, desi lucram mereu impreuna in aceasta privinta.”

Cum faceti repetitii, locuind in trei capitale europene diferite?

“Acest aspect nu este simplu. Noi nu am fost niciodata o trupa care sa repete de trei ori pe saptamana, nici macar in mod regulat. Preferam sa repetam in sesiuni lungi consecutive. Reusim sa facem asta, chiar daca locuim in tari diferite. Dar pentru ca lucram impreuna de ceva ani, lucrurile au devenit mai fluide.”

In Bucuresti veti avea primul concert al trupei dupa o pauza mai lunga. Cum va simtiti referitor la acest aspect? Un pic stresati, poate? Stiu ca dupa 1 octombrie, veti avea foarte multe concerte…..

“Suntem foarte incantati si ne simtim pregatiti. Va fi pentru prima oara cand vom canta ceva live de pe ‘Mammal’ si de abia astept asta. Materialul va prinde o alta viata, astfel.“

Care este diferenta de AOP in studio si live? Putem discuta despre concepte diferite?

“Toata muzica pe care o produc/producem reprezinta un document al unui moment in timp si a unui loc in spatiu. Este creat pentru noi si reprezinta o forma vitala de expresie. Muzica se schimba/progreseaza in felul sau propriu, fara sa fie influentata de o decizie constienta. Deoarece timpul ne influenteaza gusturile muzicale si opiniile, in mod automat ceea ce cream se schimba. ‘Mammal’ reprezinta o progresie naturala si a fost creat fara pretentii. Tot ce am facut este sa ne urmarim instinctul si per total cred ca l-am lasat sa se construiasca de la sine. Cu ‘White Tomb’, calitatile sonice au fost unele dintre cele mai importante aspecte din muzica, deoarece am considerat ca muzica necesita o anumite greutate sonica.

Productia a jucat un rol important. ‘Mammal’ a fost mai mult o expresie impulsiva. Am dorit sa cream cea mai onesta reprezentare posibila, si s-a intamplat in asa fel incat a trebuit sa inregistram acest material. Intr-un fel am dorit ca studioul sa nu faca mai mult decat sa ne capteze creatia. Nu am dorit sa intram doar pentru a supune piesele unui proces mecanic. Simt o conexiune foarte ciudata cu materialul terminat, deoarece am investit multa energie si emotie in procesul de inregistrare.

Am vrut sa inregistram partea vocala intr-o singura sesiune, daca am fi facut altfel ar fi insemnat sa nu fim cinstiti cu noi insine. Versurile sunt extrem de personale asa ca am vrut ca si partea instrumentala sa fie la fel. Am realizat asta, reflectand la planul emotional inainte de a inregistra. Am fost cu totii de acord ca vom ramane cu prima varianta, orice ar fi. Pentru atmosfera am folosit inregistrarile noastre in afara studioului, in detrimentul sintetizatoarelor pe care le-am folosit in trecut. Putem sa identificam fiecare inregistrare dupa loc si timp. Imi place sa tinem unele elemente pentru noi, mai ales intr-o lume unde toate sunt la un click distanta.”

Sunteti multumiti de colaborarea cu Candlelight? De ce ati decis sa lansati albumul cu coperte diferite, una pentru Europa sub Candlelight si alta in USA sub PLC? 

“Da, suntem foarte multumiti de Candlelight. Am ales doua coperte, nu dintr-un soi de strategie de marketing pentru a vinde mai multe copii (nu suntem adeptii unor asemenea lucruri), ci doar pentru a se face distinctia dintre cele doua materiale. Am decis sa alegem doua artworkuri diferite, insa am dorit sa fie ambele reprezentative pentru conceptul albumului. Sunt foarte multumit de ceea ce a iesit. Fotograful editiei Candlelight a fost Daniel Sesé; am dat peste materialele lui cand ma uitam dupa niste fotografii. L-am contactat pe Ketola, deoarece sunt un mare admirator al operelor sale si eram sigur ca ar fi fost mai mult decat capabil sa creeze ceva interesant, ceea ce a si facut. Imi place faptul ca ambele coperte sunt destul de ambigue si sunt deschise interpretarii. Oricum, ambele lucrari au fost create (in cazul Profound Lore) sau gasite (in cazul Candlelight) dupa ce albumul a fost terminat, iar continutul versurilor a fost prezent pe parcursul procesului. Sunt de parere ca cele doua cover-uri pot fi intelese odata ce citesti versurile albumului.”

Ce stiti despre Romania? 

“Din pacate nu stiu prea multe, insa vreau sa aflu cat mai multe. Imi aduc aminte cand am vazut pentru oara filmul lui Herzog, ‘Nosferatu’, am fost foarte impresionat de scenariu. Cand am descoperit ca a fost filmat in Romania am vrut sa vizitez tara”.

Care sunt cele mai interesante albume pe care le-ati ascultat anul acesta? Ai niste trupe care iti plac in mod special?

“‘Mare Decendrii’ a celor de la Mammifer iese in evidenta. Mi se pare incredibil. Am tot ascultat noul album a lui James Blake. Cativa artisti care imi plac in mod special sunt Kate Bush, Arvo Part, Boards of Canada si Emperor-ul vechi.”

Cum se desfasoara o zi normala pentru tine?

“Normal. Ca la toata lumea, ma lovesc de aceleasi banalitati. In viata privata incerc sa gasesc un balans intre cele pamantesti si ceea ce ma face cu adevarat fericit, fie ca e vorba de creatie, urcat pe munte sau in compania unor oameni placuti.”

Pe 1 Octombrie ne veti oferi oportunitatea sa va intelegem muzica in Romania. Care sunt asteptarile voastre de la public?

“Sincer? Nu am nici cea mai vaga idee, sper ca publicul sa aprecieze show-ul, deoarece noi de-abia asteptam sa-l impartasim cu ei.”

Ce merchandise o sa aduceti cu voi in Kulturhaus?

“Vinyl, CD-uri, tricouri si cativa elemente speciale.”

Cat va dura show-ul si ce piese veti canta?

“Cred ca cel mai bine ar fi sa nu divulgam acest mic secret.”

Am uitat sa va intreb de istoria trupei si de albumele pe care le-ati lansat deja. 

“ALTAR OF PLAGUES s-a nascut ca un proiect de dormitor. Am inregistrat cateva piese, l-am rugat pe un amic sa faca vocea si asta a fost. Nu am avut nici o ambitie si nici macar o intentie sa lansez muzica. Am facut-o pentru ca am vrut. Cand oamenii au devenit interesati si ni s-au oferit show-uri, ne-am lasat purtati de val si s-a potrivit. Pe masura ce am evoluat intr-o trupa, am luat fiecare etapa la rand, pe masura ce apareau.”

Multumesc pentru acest interviu si ne vedem la Bucuresti in cateva zile. O ultima intrebare: care este diferenta dintre religie si spiritualitate?

“Asta este o intrebare dificila, una la care te poti gandi o viata intreaga. Nu ma intereseaza religia deloc, insa consider ca oricine ar trebui sa aiba un strop de spiritualitate. Mi se pare important sa avem cu totii o legatura profunda cu lumea.”

Septembrie, 2011

Comenteaza