Alcest „Les Voyages de L’Ame”
Este clar ca Neige a creat un curent muzical Metal care nu cred ca il va mai egala vreo trupa… ca e Shoegaze Black Metal, ca e Romantic Dark Metal sau Melancholic Metal/Rock, asta nici nu mai conteaza.. ALCEST este deja pe buzele tuturor, a concertat in 2 ani cat alte trupe Underground nu o fac in intreaga istorie, au fani pretutindeni, vanzarea de merchandise merge din plin, trupa da interviuri, este vizibila… adica traieste! Ma bucur mult pentru Neige si Winterhalter si sper sa nu uite vreodata de unde au plecat! Ei sunt persoane foarte modeste si discrete iar orice discutie avuta cu ei mi-a dovedit ca succesul nu i-a orbit, nu i-a schimbat… Tot respectul meu!
Ciudat este ca doar cu 2 albume pana acum, francezii au reusit sa impresioneze scena Metal si nu numai, ALCEST fiind trupa momentului! Stau si ma intreb ce se va intampla dupa realizarea acestui nou album, dupa ce ascultatorul va fi aruncat intr-o noua dimensiune poetica plina de nostalgie si melancolie muzicala… Caci da, „”Les Voyages de L’Ame”” prezinta cel mai intim si introvertit concept din intreaga istorie discografica ALCEST, unde fragilitatea si sensibilitatea celor 8 noi exprimari pe portativ vor face multe noi victime, de data aceasta nu doar dintre fanii Metal sau Post-Rock. Pe de alta parte, la o prima auditie, nu poti spune ca ALCEST vine cu ceva nou, ca ar fi vreun album diferit fata de precedentul, din punct de vedere compozitional sau ca exprimare muzicala.. Iti trebuie totusi cateva ascultari atente pentru a identifica noile insertii si valentele multiple ale proaspatului sunet… altfel, te lasi usor invaluit si apoi dominat de aceasta aura visatoare ALCEST fara a mai face diferente intre ultimele doua albume. Si spun asta pentru ca mixul de voci continua sa alterneze, insa acum chiar ca imi lipsesc acele growl-uri de pe multe pasaje! Exista doar doua piese unde se poate auzi vocea tipata, dar care suna demential: „”Faiseurs de Mondes”” si „”La Ou Naissent Les Couleurs Nouvelles””… sunt cele mai complexe, variate si lucrate piese ALCEST de pana acum… De fapt aceste doua piese sunt cele care dau conturul, specificul si dinamica noului album… daca stau bine si ma gandesc, realizez ca noul ALCEST este conceput din 3 falii oarecum diferite, care sunt insa bine inchegate si structurate, din care primele doua le-a tot folosit Neige pana acum: una visatoare, romantica, lenta… alta expresiva, agresiva, zgomotoasa… si ultima, vizibila doar pe acest nou material, cea care ne arata ca sunetul ALCEST continua sa se transforme, sa ia si alte forme (ce-i drept cam timid), oferind ascultatorului un melanj de umbre muzicale din stiluri diferite, cele mai vizibile fiind Goth, Epic, Pagan/Folk sau Neofolk!
Pe de alta parte, piesa titlu a noului album este exemplul cel mai potrivit de atmosfera ALCEST, in noile haine… suava, sensibila, intima, nostalgica… sublima… ca o balada muzicala trista! Mult mai Pop/Rock (in sens comercial) pare a fi „”Nous Somme L’emeraudes””, secventa unde vocea are un rol crucial in ritmurile simple si pline de melodie… dar pastreaza, sau mai bine spus continua linia melancolica de pe precedenta piesa… Ceva mai atmosferica dar la fel de visatoare este si „”Autre Temps”” (prima secventa de pe album), unde vocea calda si linistita a lui Neige survoleaza dar si controleaza directia tuturor acordurilor simple, repetitive, poate banale pe alocuri, dar care suna fantastic! Are si ceva atingeri ce-mi aminteste de LES DISCRETS…
Repetivitatea din „”Beings Of Light”” nu m-a captivat deloc, as putea spune ca acel contrast intre vocea clean, subtire, voalata si riffurile dure de chitari si baterie ritmata am tot auzit-o pana acum si piesa amintita chiar nu aduce nimic nou… sau poate ca daca nu era atat de lunga… mda, o piesa oarecum modesta sau neinspirata… „”Havens”” este doar un interludiu de cca 2 minute, un fel de respiro, pe care eu l-as fi vazut mai bine amplasat ca un outro… albumul se termina cu „”Summer’s Glory””, o piesa relaxanta, cu voce relaxanta, cu ritm relaxant, numai buna de a deschide un recital ALCEST si de a intra in dimensiunea ALCEST. Sunt multumit de album si ma bucur ca cei doi nu repeta continuu directia pe care tot ei au creat-o si ca improvizeaza, schimba, insereaza… poate la urmatoarele secvente vom descoperi si ceva atingeri Psychedelice sau arome Experimentale abstracte?
Oricum ar fi, iubesc neconditionat poezia muzicala ALCEST iar auditia ei este intotdeauna o oportunitate perfecta de a-mi pregati propriul pelerinaj introspectiv!
