Ordo Rosarius Equilibrio

Discutam de o trupa cult pentru scena Goth/Ambient/Neofolk, desi ceea ce canta ORDO ROSARIUS EQUILIBRIO se numeste Apocalyptic Pop. Tomas Pettersson vine la Bucuresti in formula completa pentru a-si lansa oficial noul album, o bijuterie muzicala cu multa incarcatura emotionala si nu numai. Un interviu pe cat de ciudat, pe atat de normal si realist depinde de fiecare cat vrea sa-si insuseasca sau accepte lecturare placuta, ne vedem in Kulturhaus, peste 2 zile, vineri, incepand cu ora 20, la un concert cu adevarat special!

Tomas, nu a trecut mult timp de cand ai calcat pe plaiurile romanesti. Ce-ai facut in tot acest timp? Ce mai face familia ta, cum o duc? Trebuie sa fii un parinte mandru, zi dupa zi

Salut, sunt bine, multumesc de intrebare. Cu totii primim ceea ce meritam, intr-un fel sau altul. Sunt un barbat caucazian de 37 de ani, capricorn, ce incearca sa devina TOT ceea ce este. Sunt tatal unui baiat de 6 ani si un partener si iubit devotat de 12 ani prietenei si mamei fiului nostru, Rose-Marie Larsen. Suntem jumatatile promiscue ale unui intreg pervertit. Deci, deocamdata sunt intr-un loc bun.

Ce inovatii si practici pacatoase ai descoperit recent?

Am cumparat o masina a timpului pe care invat sa o manevrez, si intre timp am incercat sa-mi traiesc viata precum imi dicteaza manualul, ceea ce e destul de pacatos.

Au existat mereu dispute intre CCP si Apocalips. Dupa atatia ani de dulce depravare, privesti aceste doua materiale ca fiind pilonii fondatori a conceptului ORE?

CCCP a primit atentie dupa multi ani de la lansare. Cred ca Apocalips a fost realizarea ce a constituit fundatia trupei Ordo Rosariu Equilibrio din ziua de azi. A fost lansat la momentul potrivit. A reprezentat un pas in evolutia noastra si a fost perfect in acel moment. A mai fost lansat inaintea declinului Cold Meat Industry si inainte ca acesta sa plonjeze in adanc. Consider ca Apocalips a avut un rol mai important decat CCCP.

Am sesizat o evolutie delicata in sunetul ORE, de la lansari instinctuale la un sunet rafinat, clasic si erotic. Pentru mine, muzica voastra e coloana sonora a unei decadente seductive. Incotro ne duce Songs 4 Hate & Devotion? Ce inseamna ORE pentru tine, in cele din urma?

’Songs 4 Hate & Devotion’ duhneste a fericire, extrovertire, positivism si agitatie. Acestea sunt emotiile coplesitoare ce intruchipeaza acest material. Nu crezi? Este o aventura extrovertita pentru inima si suflet. Cea mai perfecta realizare de pana acum. Dar sunt deja in procesul de finalizare a urmatorului CD, successor al ‘Songs 4 Hate & Devotion’, prin urmare, chiar si in timp ce noi vorbim exista o continuare ce va ridica stacheta putin mai sus si probabil va recaptura iar spiritual O N A N I. Dar incotro mergem, timpul va hotari, ca intotdeauna.

Songs 4 Hate & Devotion a fost lansat pe data de 29 octombrie. Spune-ne cateva cuvinte despre el, la ce sa ne asteptam? Se spune ca este un amalgam de Cold-Wave si elemente Minimal.

Cred ca cea mai importanta influenta actuala este microcosmosul in relatie cu macrocosmosul. Propriile noastre raiuri si iaduri ce le suportam zilnic. Familia mea si eu insumi; cei iubiti, micul organism in relatie cu lumea exterioara. Intrebarile cele mai marunte si eforturile propriei noastre existente, impotriva marilor intrebari ale vietii, mortii si lupta omenirii. Modul in care privesc controversa dintre cele doua, impreuna cu importanta si victoria nestavilita a microcosmosului. Si cred ca aceste probleme sunt reflectate in scrierile mele si reprezinta esenta ‘Songs 4 Hate & Devotion’.

Albumul se joaca cu conceptele, impreunand cateva, separand altele si ducand putin mai departe notiunea ‘Songs of Faith and Devotion’ a celor de la Depeche Mode, catre un loc mult mai feroce si interesant.

Ce urmeaza dupa colaborarile tale cu MZ.412, Spiritual Front, Triarii? Si de ce tocmai ei?

MZ412, Spiritual Front, Triarii, In Slaughter Natives si The Protagonist.

De ce nu? Nutresti vreun sentiment de ostilitate fata de aceste proiecte? Da, ce urmeaza? Naiba stie. Sau poate eu stiu, dar imi voi tine gura inchisa, pentru moment.

De la lansarile Love, and War; The Wedlock of Roses (2000)” si „Make Love, and War; The Wedlock of Equilibrium (2001)”, muzica ta a fost privita ca avand o rezonanta folk, ceea ce a dus la termenul neofolk. Cum te impaci cu acest termen? Din ce crezi ca este compusa aceasta scena azi?

Nu sunt sigur daca am fost vreodata Neofolk. Chiar crezi asta? Pentru mine, Neofolk e ceva diferit. Se refera de obicei la traditiile europene, romanticismul caderii imperiului candva imens, saga Niebelungilor, a apartenentei culturale si asa mai departe. Nu am cantat niciodata despre asa ceva, decat in felul meu. Ce a devenit scena? Nu sunt sigur. Cum obisnuia sa fie?

Cred ca vorbeste tot despre Europa, traditii si apartenente culturale. Dar radacinile noastre culturale; ce sunt ele? Sunt ele mostenite? Sunt ele ceva ce hotaram noi sa fie, intelegand ce, de ce si cine suntem? Sau sunt ele ceva ce noi decidem sa observam si sa luam la cunostinta?

Accept faptul ca fiecare are o ‘rampa de lansare’ diferita. Chiar si eu am o apartenenta culturala si etnica ce stabileste cine sunt si de unde sunt. Si ce infatisez este o consecinta a propriului sine, cine sunt si de unde vin. Nu ar exista nimic daca nu as fi un barbat caucazian de 37 de ani, nascut si crescut in Suedia. Sunt o victima a circumstantelor; o victima proprie a educatiei si perversiunii societatii contemporane in care am fost crescut.

Deci, ce atitudine as putea lua? Cu totii suntem victime; e numai o chestiune de radacini ce alegem sa recunoastem. Unii aduc omagiu lui Goethe si Jünger, altii lui Rocco si Jenna Jameson. Care e mai bun? Totul e parte a istoriei noastre.

Creezi muzica de foarte mult timp. Ati fost vreodata cenzurati?

Am fost cenzurati in 2003 in Germania. Trebuia sa participam la un event numit ‘Informatia vrea sa fie libera’, dar cineva din organizatie a considerat ca am fost FOARTE critic, si astfel a luat nastere un conflict ce a rezultat in ORE stand acasa si performand la editia suedeza a aceluiasi festival.

Pastrezi o legatura stransa cu fanii tai, acestia au contribuit cu fotografii si videoclipuri la materialele voastre. Mai mult decat atat, publicul pare sa participe cu aviditate la orgia muzicala ORE. De ce crezi ca muzica voastra e atat de intens perceputa?

Ceea ce suntem se datoreaza numai si numai fanilor nostri. Ei ne fac intens perceputi. Fara ei, nu am fi nimic. Doar invaluiti in obscuritate. Si din aceasta cauza incercam sa interactionam cu ei, sa-i facem parte din experienta. Folosindu-i, facand abuz de ei, derutandu-i. Este un act de daruire si primire, si placerea e mutuala, sper.

Ai mai precizat ca vezi omenirea in ruina, dar nu e oare decadenta drumul catre renastere? Crezi ca vom cadea precum a cazut glorioasa Roma Antica?

Nu, nu cred ca lumea se va sfarsi intr-un foc de artificii glorios.

Nu cred ca existenta noastra va fi amintita si venerata ca si cea a Romei Antice.

Ne vom inneca in propria zeama a existentei noastre de exploatatori.

Apocalipsa pe care o vad eu a inceput deja. Nu va incepe cu venirea cuiva sau a ceva anume, Apocalipsa e creata de om si a si inceput.

Am inceput sa murim din cauza razboiului, poluarii, foamete mondiala, dezastre naturale, boli create de om, razboaie chimice si biologice, etc.

Eroarea consta in asteptarea unui mare final; oamenii continua sa astepte un fel de foc de artificii divin, ce nu pare sa aiba loc in viitorul apropiat.

Pentru mine, Apocalipsa este un proces de schimbare. Nu e o stare permanenta de fericire eterna, extaz, disperare sau nenorocire, acestea sunt descrieri religioase a unei consecinte a Apocalipsei dorita de credinciosi.

Putem numi Apocalipsa razboi, schimbare, depravare morala, deconstructie sociala, numeste-o cum doresti. Sfarsitul lumii a si inceput, a inceput cu geneza omului si va continua pana cand virusul numit omenire va fi eradicat de pe fata pamantului.

Nu exista nimic ce putem face pentru a o opri, dar singurul lucru ce-l putem face intre timp este sa profitam cat mai mult de putinul timp ce ne-a fost dat.

Din cate am fost informat, Anticristul e deja aici, este internat intr-un ospiciu din afara New Yorkului si mi-a scris o scrisoare acum 2 ani in care mi-a cerut ajutorul. Acum stii si acum poti sa incetezi sa te intrebi in legatura cu venirea si asezamantul lui. Si mai cred ca Iisus e in camera alaturata, luandu-si si el medicamentele.

Ai precizat ca albumelor ORE le lipseste un concept sau un anumit mecanism. Ai mai mentionat si cateva dintre credintele tale, dar as vrea sa stiu daca te consideri un hedonist.

In ce consta a fi un hedonist?

In credinta ca placerea este cea mai inalta forma a valorii umane. Cred asta? Da.

Rose si cu mine ne folosim de aceste aventuri carnale ca de cel mai comun numitor ce provoaca creativitate si completeaza acest cerc. Fie cu straini sau prieteni, fie acasa sau altundeva. Dar oricare ar fi rezultatul, invoca fundatia din care provenim si ne sfarsim.

Cred ca sexualitatea defineste cine suntem; vorbim despre aceasta, o cautam, o simtim, o visam, si tot asa. Sexul este raspunsul, dar care e intrebarea? Chiar si sexul prost este sex.

Sexul creeaza reactii. Este un numitor universal. Toata lumea are o relatie cu el, toata lumea are o parere despre el. Ceea ce-mi face placere este sa-l am, si uneori sa folosesc sexualitatea in contexte de care aceasta nu apartine in mod normal, si probabil sa-i fac sa se gandeasca, sa reflecteze.

Si daca reusim, sau parem absurzi, decideti voi.

Poate asta e cheia catre ORE, nu a separa; de a pastra intimitatea, de a intruchipa totul, fiecare sentiment si fiecare perversiune. ORE sunt eu, noi. La bine si la rau. Iubeste-o sau uraste-o. Nu-mi pasa. Ne este cea mai mai aleasa trasatura si cea mai mare slabiciune.

Ai vrea sa ne impartasesti una dintre experientele tale exotice?

Exotice sau erotice? Rose si cu mine stam pe un scaun. Rose sta in poala mea. E o alta fata cu noi. Aceasta sta pe pat, atingandu-se. O privim de-a lungul incaperii. Rose ma saruta. O sarut inapoi. Fata continua sa se atinga, nesigura de intentiile noastre.

Rose se apropie de pat si saruta fata. Fata geme incet. Continuu sa privesc de la distanta. Rosa ii saruta sanii si isi aseaza mana pe mana fetei.

Restul vi-l imaginati singuri.

Daca ai putea fi cineva pentru o zi (Madonna nu se pune), cine ai alege sa fii?

As vrea sa fiu Lady Gaga pentru o saptamana intreaga.

ORE va canta pentru a 3 a oara in Romania pe data de 5 noiembrie. Cum e sa va intoarceti iar? Ce bomboane pastrezi in buzunar pentru noi? Am tras cu ochiul la site-ul lui Zamil, sa stii

De data aceasta venim cum trebuie sa performam.

Tomas Pettersson (Vocal & Dictatura)

Rose-Marie Larsen (Vocal & Destrabalare)

Ronnie Bäck (Backing Vocals, Chitara si Magie)

Fredrik Leijström (Bass & Adulter)

Fredrik Bergström (Tobe & Mizerie)

Si impreuna cu Zamil si Kinbaku, anul acesta va fi ceva cu totul diferit.

Veti veni aici intr-o noua formula. Ce aspecte diferite vor fi prezente in show? Chitara live, se pare

Concertele noastre live par sa se fi imbunatatit considerabil dupa implicarea lui Ronnie si Frederik din octombrie 2009, desi ele au fost mereu destul de bune. Singura chestiune este faptul ca nu am cantat foarte mult anul trecut. Dar schimbarea recenta de casa de discuri va scoate la iveala daca anul acesta va fi diferit, dar daca nu, avem cam 10 concerte pe an.

Cantatul live consta in multa pasiune. Si uneori chiar si intr-un catalizator fizic, pentru a manifesta ideea pe care o cultivam; ca si in Bucuresti anul trecut (multumim, Maria). Dar nu va asteptati la nimic, astfel nu veti fi dezamagiti.

O ultima remarca, neasumand ca Christ is the Answer?

Savurez sushi de cate ori am ocazia.

Beau ceai cu galonul.

Cred ca Robbie Williams este briliant.

Am o fascinatie nerusinata fata de picioarele femeilor.

Cred ca familia Manson este cea mai fericita familie difuzata vreodata la TV.

Ariel Sharon este preferata mea criminala in masa.

Nu inteleg de ce oamenii cred ca pisicile sunt destepte.

Cred ca Lady Gaga este fantastica si o vreau ca presedinte a statelor europene ale Europei. Sau cum o numesc? UE?

Maro si roz sunt culorile mele preferate.

Stanga este noua dreapta.

Iubesc grandetea primaverii, e minunat cum aceasta se intoarce in fiecare an.

Ador splendoarea sfaraitoare si senzatia arzanda al unui foc Walpurgis.

Savurez linia impecabila a sanilor sub sutien si conturul perfect al unei perechi de buze rosii.

Venerez senzatia intoarcerii soarelui ce aduce inapoi caldura si ne face sa transpiram.

Admir postura impecabila a doua picioare pur si simplu stand, sau forma unei glezne intr-o pereche de tocuri.

Ma depaseste frumusetea exceptionala a zapezii ce cade pe tine; imbracand lumea in stele mici si albe. Ca si bucuria cand o tapiserie de bombe explodeaza si rachetele sunt difuzate la TV.

Asta e; un barbat ce va continua sa arda pana cand sufletul ii va fi in flacari.

Ce altceva ar mai fi de zis?

Chiar ca nu ar mai fi nimic de spus.