KLIMT 1918 „Dopoguerra”
Nu stiu incotro doresc sa tinda acesti italieni, dar noua abordare Pop/Rock m-a lasat perplex! O trupa ce trece de la Dark Metal la influente THE BEATLES, U2, THE CURE, THE POLICE sau TEARS FOR FEARS clar are o mare problema: de personalitate; sau, mai corect, o criza de personalitate. Logic ca putem privi si permisiv, facand cateva legaturi indulgente spre KATATONIA sau ANATHEMA, dar, si asa, o asemenea muzica este de vazut la San Remo sau Eurovision!!! Daca vreti sa incercati un THE CRANBERRIES dar cu voce masculina (una lalaita rau, a propos!!), atunci albumul in discutie poate fi alegerea perfecta.
Nici nu doresc sa gasesc punctele bune ale acestui album, pentru ca nu ar avea nici o legatura cu stilurile extreme despre care eu inca continuu sa scriu. KLIMT 1918 a schimbat radical macazul si pentru mine aceasta trupa a disparut. Intr-un pub poate ca asemenea muzica ar putea fi remarcata de cativa discomani ce isi amintesc ca, odata, de mult.. au fost si ei rockeri suparati! Asta e si motivul pentru care am ales sa fac aceasta recenzie!
