Soarele neorbitor

Soarele neorbitor

Inca neruginite saluturi!

A venit toamna, acel anotimp cu ale sale nostalgii si melancolii patrunzatoare. Dar parca nu e timp pentru ele, ca ziua e inca foarte cald iar serile si diminetile trec prea repede, pana ne intram in acel ritm de lancezire. Unii ii spun meditatie, altii rutina. Stati sa vina primele ploi prelungite, cerul plumburiu vreo 3 zile, racoare accentuata si mai vorbim. Ca avem antidotul, stim asta. Acum il luam ca pe un ritual, mai tarziu il vom lua de nevoie. Nevoia de a vedea lumea cu alti ochi. Ca lumea de azi este la fel ca cea de ieri (doar ca cealalta a fost traita de ai nostri parinti, bunici), plina de tradari, minciuni, ura, violenta, imbarligaturi. Asta daca vrem sa plecam urechile la ceea ce ne improasca presa zi de zi. Si ca sa intram in atmosfera, zilnic se aud zeci sau sute de sirene pe langa noi, care merg spre o interventie. Ca e o casa in flacari, un om lovit de sanatate subreda sau de vreo masina, ca e vreun rebel ce a depasit viteza admisa sau vreun posibil infractor transformat imediat in penal total care trebuie luat cu mult zgomot, dracu mai stie. Nu am trait pe vremea lui Stalin, dar, din cate am citit, cam la asta ma duce cu gandul acum. Pe atunci existau dusmanii de clasa, chiaburii, acei putred de bogati, grasi, batrani, asupritori, egoisti si omul nou, cel muncitor, tanar, zelos, slim, patriot, senin in gandiri si in fapte, responsabil si atent la tot ceea ce este in jur si fara ancore in trecutul putred, cariat. Astfel ca placerea pe atunci era sa fie descoperit cate un soarece din vechea garda, ascuns prin catacombe, care era imediat judecat pentru uneltiri impotriva statului, un stat caruia i se prefigura deja un viitor glorios. Era un motiv de hrana spirituala, marxista, care ii tinea pe acei tineri in priza si cu sens de viata. Putini dintre acestia mai traiesc astazi, majoritatea dintre ei fiind catalogati azi ca paria societatii, pentru ca ei prefera sa faca audiente unor televiziuni care sunt doar pe gustul lor, dar nu pe gustul viitorului patriei noastre, noua familie europeana, cu granite doar dupa americani, care si aia ne iubesc neconditionat, basca suntem si partenerul lor strategic (dar inca mai avem de asteptat sa primim viza). Am mai fost noi si ne-am pus sperante in salvarea Romaniei de comunism, de au murit bunicii nostri cu arma in mana, ascunsi prin munti, privind la stele, asteptand sa apara salvatorii. Care, evident, nu au mai venit. Si am ramas sa ne spalam pe cap cu tovarasii de langa noi, care au avut grija juma de secol sa ne-o dea pe unde au vrut ei. Si ne-au dat-o atat de tare si atat de mult, ca ne zgribulim numai cand auzim de ei. Aia sunt raii, ceilalti sunt bunii. De fapt e vorba de vechi si actuale imperii, care isi impart lumea si banii prin lupte economice (alea cu razboaie se intampla in tarile subdezvoltate, asa cum le considera ei). Trebuie sa invatam sa convietuim, sa avem plan de contingenta, sa nu ne radicalizam inutil, pentru ca toti facem greseli. Dar important ca existenta noastra sa fie una cat mai placuta si daca putem sa facem un bine, sa nu fie conditionat de recunoasterea imediata. Acest bine este relativ, dar, in mai toate cazurile, este cel mai greu de facut. Mai simplu este sa faci invers. Vezi rezultatele imediat.

Lucrurile s-au schimbat din nou (istoria ne arata ca totul e ciclic), am scapat de unii, au venit ceilalti, se schimba abordarile, grupurile omogene de politicieni si lobbisti isi fac treaba profi, chiar am scapat de dictatura. Doar ca am intrat in dictatura democratiei. Nu facem altceva sau altfel ca acum 50 ani, cand eram in comunism, doar ca o facem printr-un facelift al timpului: continuam sa ne uram si sa ne turnam intre noi, suntem radicalizati total si nu dorim dialog. Tragem concluzii spontane (uneori chiar asa credem), ne va lua ceva ani sa intelegem ca, de fapt, nu erau deciziile noastre, chiar daca azi suntem in stare sa combatem la nesfarsit convingerile. Asta nu inseamna ca deciziile nu sunt corecte, insa cand ti se induce ca tu ai facut marea descoperire, atunci orbul mintii te face sa vezi aliante sezoniere cu oricine care uraste ceea ce urasti si tu, chiar daca amandoi aveti valori interioare diferite. Unirea prin ura, reteta de succes in toate timpurile!

Cat despre tradarile cotidiene, cred ca este ceva firesc. Avem cu ce ne lauda chiar din trecutul apropiat. Ne alegem sau se lupta pentru suprematie conducatori cu alonje diferite, dupa care ii mazilim. Plecand de la Cuza, schimbat cu un neamt, care nici nu era pe lista scurta, am ajuns sa progresam bine in plan extern dar si intern, in sensul ca ne-am modernizat si am contat in razboiul de independenta. Noroc cu Marele Razboi, ca am reusit sa avem si noi o suma de teritorii pe care nu le-am mai vazut impreuna de la Burebista. Dar si aici a fost facut totul printr-o tradare (i se spune strategie), ca primul rege a trebuit sa accepte decizia romanilor si sa nu i se alature, la greu, familiei care l-a sustinut iar al doilea rege a venit exact cand am iesit din neutralitate si am mutat foarte inspirat pentru noi, in acele vremuri. Dupa moartea celui de-al doilea rege, a inceput bataia de joc: a venit un al 3-lea, care a plecat, s-a intors, iar a plecat, folosindu-l pe fiu-su ca jolly joker, dupa care, alungat fiind, au inceput alte razbunari interne, ca se terminase un nou razboi si aveam nevoie de vinovati (nu ca n-ar fi fost, dar trebuiau omorati). Am trecut la republica, am avut un presedinte iradiat de fratii lui mai mari, apoi un altul impuscat de fratii lui mai mici, dupa care, in regim democratic, i-am bagat in puscarii pe toti cei ce au bagat mana in aluatul cu aur si nu l-au dat celor ce facusera presiuni sau lobby sa-l primeasca. Nu puteai intra in UE si NATO fara sa platesti cateva polite, ca doar na, totul e pe bani in lumea asta. Iar ca sa nu perturbi lupta mascata dar acerba a polilor europeni si mondiali de putere, le dai muritorilor filme cu hoti mici, scenarii cu tradatori locali si alte personaje autohtone care existau de cand existam. Nu ca ar fi ceva nou, dar spiritul lui Gerula nu-l mai gasesti pe un teritoriu care, in ultimele secole, a tot fost muls si sucit/rasucit ba de turci, ba de austro-ungari, ba de nemti, ba de rusi, ba de americani. Intr-un fel e bine, pentru ca daca eram lasati in treaba noastra, tot iobagi back in time ramaneam. Asa suntem iobagi cu wifi, ne uitam la filmele pregatite pentru noi si, pentru adulti, avem voie sa ne uitam chiar la canale porno. Hai ca-i delicioasa democratia asta. Oricum, nu se compara cu ceea ce ne-au oferit tovarasii de le est, gata oricand sa revina peste noi, doar ca vaneaza momentul unor noi tradari eficiente pentru ei. Chiar m-as bucura sa contam in marea familie europeana, sa ne simtim ca facand parte din aliante destepte, sa fim bagati in seama, dar sa-i schimbam pe acesti politicieni de carton pe care ii avem. Pe toti daca se poate si urgent!

Sa privesc pozitiv, pana acum se pare ca am mutat inspirat, avem 12 ani de crestere economica in a noastra familie europeana, avem libertatea de a calatori fara viza, chiar sa muncim in UE, ni se recunoaste calitatea muncii si ca suntem seriosi, majoritatea romanilor prospera (majoritatea pe afara, dar e foarte bine ca ne e bine si asa, mai trimtem bani acasa sa-i ajutam pe cei fara curaj sau noroc), chiar daca suntem cam pe unde erau FCSB si Dinamo acum vreo 2 saptamani in clasament, batandu-ne cu mamaligarii din jos de Dunare pentru osul de fier. Am plecat de atat de jos incat avem unde sa crestem. Daca rezolvam cu infrastructura, sanatatea si educatia, cred ca vor simti portughezii, ungurii si grecii aerul rece in ceafa. Ca doar astia pot fi repere economice pentru noi. Si cand ma gandesc ce imperii au fost si astea odinioara! Sa nu mai spun de italieni, heh.

Intr-o lume atat de incordata si lipsita de respect, de viziune, am ales sa fac un pas in laterala. Nu ca nu ma intereseaza, pentru ca ignorant nu cred ca am fost vreodata, insa prefer sa trag aer in piept, sa ascult toate partile, sa decantez si sa zambesc cand vad ca apar unii peste noapte care vand iluzii doritorilor de schimbare, celor ce s-au saturat sa voteze anti, pentru ca nu aveau ce sa aleaga, toti cei care merg pe raul cel mai mic. De fapt, toti sunt o sleahta de actuali si viitori mincinosi, pentru ca politica colcaie de aranjamente, unele facute stilat, cu cap, altele cu japca, in stil haiducesc, de iobag de-al locului. Mai apar si unii naivi, bine intentionati si integri in gandire dar, in cam toate cazurile, dupa ce dau de butoiul cu miere, devin ca toti ceilalti, cu sau fara voia lor. Exista si cei care se retrag, dupa ce au simtit duhoarea si s-au convins ca nu e taramul lor, dar primesc deja catalogarea ca nu au cojones si devin un altfel de paria.
M-as bucura sa simtiti ceea ce v-am scris mai sus, dar pentru asta iti trebuie, cred, un reset, un pas in laterala, un stop imaginar. Si daca doriti sa faceti asta, cititi despre rinocerii lui Ionesco, mai mult ca sigur ca veti putea vedea si atfel. Nu inseamna ca mai bine sau mai rau, ci altfel.

Astazi am fost la ziua de nastere a unei matuse octogenare. Nu ca tare mi-as fi dorit, dar stiu ca pe ea o bucura sa fiu acolo. A aflat ea ca la o alta matusa am fost chemat si am participat, asa ca ce, ea e mai prejos? Si uite asa, marele darker underground a fost cocotat iar in capul mesei, cu pahare si tacamuri de pe vremuri, pus in fata unor dialoguri despre Caracal, PORN si restul problemelor cotidiene de importanta nationala. Un fel de CSAT atipic. Oricat am incercat sa ocolesc topicurile, sa nu raspund la intrebari, sa ii spun ca mi se rupe de ce e prin presa, am ajuns, desigur, personajul conflictual, care are pareri iresponsabile fata de viitorul acestei tari, care desconsidera vremurile de altadata, cand scoala era scoala, respectul era la ordinea zilei, nu exista somaj, fata de anarhia din zilele noastre, cu drogati, homosexuali, criminali si violatori in serie, etc. Ca in loc sa realizez ca vin dintr-o familie de colonel, deci care am trait f bine, am o gandire iresponsabila, ca fac parte din gasca acelor tineri care vor sa taie pensiile, sa-i las sa moara de foame pe cei mai in varsta, etc. Evident ca nu se uita decat la acele 2 televiziuni, pentru ca celelalte sunt doar ale tradatorilor de neam, ale celor ce vor sa ne vanda tara.
Acum 2 saptamani am stat la un sprit cu un coleg de-o seama care imi explica cat de liber s-a simtit el in piata, la meeting, ca #rezist este o forma unica de protest dar si de rezolvare a tuturor problemelor de la noi, ca jos coruptia, penalii sa fie inchisi si sa traim intr-o tara ca afara. Au curs multe sticle de vin in acea noapte pana sa-l fac sa inteleaga ca daca nu cer bon fiscal de la frizer nu inseamna ca incurajez coruptia, ca daca vad ca nu emite nenea la piata bon fiscal nu simt nevoia sa-l reclam, ca mi se pare o jalnica turnatorie (si asa suntem o tara de sifoane), ca nu ma bucura cand vad ca un medic sau un politist cere sau accepta spaga, dar cred ca e strict menirea organelor sa-si faca treaba, ca ori furi un ou, ori un bou, tot furt se numeste, indiferent ca e de la privat sau de la stat, ca nu e obligatoriu sa fiu de acord cu el si ca pot sa am un punct de vedere care sa nu fie identic cu al lui dar nici antagonic. Am ras putin cand am vazut vehementa lui legata de taxa de lacomie (care e o tampenie in forma gandita initial, dar ar putea avea o fireasca logica daca ar fi sa fie privita in contextul economic), ca ne fug investitorii, de parca acestia ar mai veni daca randamentul profitabilitatii la noi nu ar fi de cel putin 2 sau de 3 ori mai mare ca oriunde in alta tara. Ii spuneam ca mi se pare hilar ca cel care depune bani la banca sa ia dobanda de sub procentul inflatiei iar daca ceri un imprumut, acesta sa fie de 6-7 ori mai mare ca dobanda de la depunere. Nu exista nicaieri in Europa un asemneea ecart, indiferent de inflatie, PIB sau alti factori analitici.
Am discutat apoi de parintii nostri, pe care inca ii mai avem in viata. Si aici, puncte de vedere diferite. El, ca e bucuros ca ai lui au inteles sa nu mai voteze cu ce credeau ei ca e bine, sa voteze pentru viitorul copiilor lor, ca, daca le va fi greu, copiii ii vor ajuta. Eu, ca am avut acest speech mai bine de 20 ani, cel putin la fel de vehement, dar nu mai cred in el. Daca mama mea a votat o viata cu ala care “sa fii mare cum a fost Stefan cel Mare”, ca asa se simtea ea in siguranta, la varsta ei, de ce sa tot insist eu si sa voteze cu cel cu care ma simteam eu, in siguranta, la varsta mea? Cred ca este mai intelept sa acceptam ca suntem o tara cu tineri si varstnici, separati aproape iremediabil in gandiri politice, dar care trebuie sa coexistam, sa ne respectam, sa ne iubim. Suntem incredibil de dezbinati. Fiecare e cu votul lui si gata. Si da, am mai golit alte 4 sticle de vin, se facuse aproape dimineata si am ajuns la un consens: sa schimbam subiectul.
Evident, colegul meu se uita doar la posturile TV profesioniste, obiective, de orientare europeana, care sunt doar cateva (dar bine ca exista), nu la cele 2 latrine care ar trebui interzise, ca deruteaza prostimea si ne trag inapoi in procesul nostru de integrare transatlantica. I-am spus si lui si matusei ca imi rezerv dreptul de a crede sau a nu crede ce vad la TV, ca urmaresc doar ca observator, complet neutru, fara sa am afinitati sau dusmanii. Orice informatie care apare continuu pe post are un scop bine definit, manipulat discret sau fatis, pe care il crezi doar daca vrei. Daca vrei sa ai un punct de vedere nu foarte incorect e bine sa asculti din mai multe surse, pentru ca totul este prezentat subiectiv. Adevarul gol-golut va fi tot timpul dupa cortina din spatele scenei, unde muritorii nu au acces.

Astazi avem 3 Romanii: una buna, alta nebuna si una nebanuita. Depinde de care parte a mesei stai, esti considerat bun sau nu. Si este o masa redutabila, stabila, recunoscuta de toata lumea, amplasata in natura, la vedere pentru oricine. Cand esti cu soarele in fata, esti orbit dar convins, ca bronzul primit iti creste adrenalina si te face sa te simti RAHAN. Sau RAMBO. Plus faptul ca toata lumea fuge dupa viitorul luminos, deci e garantata tabara corecta. Ceilalti, ai mai slabi si mai palizi, nu sunt decat niste sateliti lunatici intretinuti de rahani, care sug si cheltuie tot ce fac ceilalti si nici macar recunostinta nu arata. Distractiv este ca, in functie de interese, incep sa se dusmaneasca sau sa se imprieteneasca intre ei, astfel ca de foarte multe ori vezi cum acestia isi schimba locul la masa, dintr-o parte in alta. Si atunci te gandesti cum sa faci, tu pe unde te situezi? Noua dilema veche.
Fiind ocupat cu masa si cu schimbul de locuri de la masa, nu mai ai ochi sau dispozitie sa vezi ca cel ce statea cu Soarele (unicul imperiu) in ochi acum are Luna in fata, ca nu depinde de el chiar totul in lumea asta, ca este zi si noapte, toate se misca, ca e Pamantul in jurul Soarelui, Luna in jurul Pamantului sau invers, ce mai conteaza? Alea sunt departe, pe mine ma intereseaza ce este in batatura mea aici, acum. Si sa gasesc solutii urgente, ca nu mai stiu cum de-i mai rabda pamantul pe ailalti, aia rai! Si totusi, cel mai comod este sa privesti superficial, sa afli sau sa stii ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui si Luna e doar un satelit al Pamantului si asta e tot. Trebuie sa se intample o revolutie interioara sa ai rabdarea sa asculti (atunci cand nu ai rabdare te poate ajuta varsta, dar trebuie sa bagi in pompa anilor mai mult, ca altfel refuzi acceptarea) si sa recunosti ca Pamantul asta se invarte si in jurul axei sale, dar si in jurul Soarelui, care este, de fapt, o alta miscare, de revolutie. Atat de multe rotatii si revolutii mai avem in cap si in jurul nostru, ca ajungi sa traiesti impresia ca le stii pe toate! Si nu stii mai nimic. Dar vin ceilalti care te asigura ca ei sunt cunoscatorii si ca trebuie sa-i urmezi. Sau nu.

Romania nebanuita este formata din acei oameni care vor sa vada mai departe de alb si negru, de bun si rau. Este acea forma traditionala care se straduieste sa-i permita noului sa se integreze sau sa se lipeasca armonios in forma vietii. Acolo unde exista respect si toleranta, unde acceptarea de idei diferite lucreaza intr-un mediu propice, pasii inainte se fac mai usor, se ajung la solutii nesperate, totul este sa se gandeasca la o singura masa, rotunda, cu steagul alb, fiecare articulati dar proactive si decenti in gandire si comportament. Doar asa putem accepta si diferentele de optica legata de politica, culoarea pielii, rasism, imigranti, LGBT, coruptie, religie, etc…

Noi traim astazi si ne alintam continuu doar din reactivitate, din putoare, din intriga, din invidie, din frustrare! Si vrem sa evoluam, sa fim mai buni. Nu prea ma integrez in peisaj, realizez ca si acum, cand scriu astea, nu sunt altceva decat un heitar de serviciu, care ma hranesc din dejectiile ce ma inconjoara. Chiar sper ca generatia de dupa noua generatie sa nu mai aiba contact cu lucrurile mizere. Procesul de transformare dureaza si orice atingere cu trecutul nefast altereaza, intoxica pe loc, chiar daca rezultatele se vor vedea ulterior.

Hazul de necaz continua sa fie reteta hidratarii noastre mentale. Pana si la TV nu exista emisiune de divertisment de impact care sa nu aiba la baza cazuri sociale. Empatia a disparut, indiferenta e crasa, asa ca hai sa-i adunam la mese, la tv, aducem clovni care sa-i distreze pe meseni si poate asa scot din portofel mai multi bani, sa dea celor nevoiasi. Dar nu inainte de a plati masa, artistii, si restul de comisioane de mentenanta. Ne chinuim sa facem un spital din donatii de ani buni, poate ca vom reusi candva. Ca alea din bani publici sunt himere de peste 3 decenii.

Suntem o tara cu o natalitate scazuta, procentul celor tineri care pleaca sa-si gaseasca un rost mai bun prin lume este din ce in ce mai mare, ramanem acasa o populatie imbatranita. Satele incep sa moara, la fel si orasele mici, se monopolizeaza activitatea doar in jurul oraselor mari, care-si construiesc statut de metropola si tot asa. Cei bogati devin si mai bogati, cei mai saraci mor lent. In acest peisaj nu stiu daca dezolant, dar real, incercam sa supravietuim, calcand pe oricine si dand din coate in toate partile, pentru ca educatia a fost lasata de izbeliste. Ce insamantezi, asta primesti. Iar certurile, conflictele, rivalitatile si rautatile ne tin ocupati, nici nu mai conteaza realitatea!

Ca sa evadezi din acest tablou, fiecare cauta sa-si gaseasca portile facile. Pentru mine muzica a fost o solutie. Pare sa fie in continuare, desi cam scartaie balamalele. Ar trebui unse cu ceva albume spectaculoase, ca asta e cursul firesc.
Vara a fost interesanta, chiar si fara DBE. Dar total depersonalizata pentru mine, ceea ce-mi dovedeste ca a fost decizia corecta de a lua o pauza. Am si scris un articol pe Kogaionon despre asta. E ca la vot: trebuie sa merg sa votez, aleg nu ce as vrea ci din ceea ce exista, eventual pe cel mai putin “rau”. Eu nu as mai merge sa votez daca nu am un candidat in care sa cred. Pot sa ma duc daca simt nevoia (sau sunt nevoit, dar nu obligat sau constrans) sa socializez la urna, sa fiu vazut, sa vad care e atmosfera, sa intru, sa stampilez (pe cel putin doi candidati), sa emit apoi ipoteze, ca doar asa sunt calificat sa vorbesc ca am participat, etc. Desi este o aberatie, atat timp cat votul nu este obligatoriu si am libertatea sa vorbesc, pot sa o fac si ar fi frumos sa fiu si respectat pentru asta, pentru ca democratie inseamna respect. Sau ce dreak o fi asta. Stiu ca nu e asa la noi, la fel cum stiu ca sunt tari unde votul e obligatoriu. Depinde de cine va aduna majoritatile, ca dupa aia apar si legile care sa schimbe realitatile, asta e viata, heh. Cam asa e si cu festivalurile. Am fost, am schimbat aerul, am zambit, am ras, m-am bucurat, dar nu am trait, am doar respirat oaches.

Am scris pe unde am fost in vara asta, mai am de mers la Prophecy weekendul viitor, poate o sa scriu si despre el. Acolo am fost o singura data si a fost dragut. Cred ca de data asta va fi si mai fain, pentru ca sunt 2 zile, sunte ceva trupe UG pe care le-am adus sau le-as fi adus la DBE, dar mai importanta este atmosfera. Din cate vad eu, nu va fi foarte multa lume, pentru ca e chiar ambitios sa strangi o mie de oameni la un line-up fara headlineri. Singurul maricel este ALCEST, dar care a fost atat de vazut cantand live, incat nu va dizloca popor la Balve. Iar ALCEST este deja din alt film ca si casa de discuri, asa ca hmm, probabil ca se va simti compromisul, mai ales de die-hard fans.

Si vin concertele de club. Mi-au placut candva, era un mod comod de a vedea trupele care par interesante in auditii, dar m-am cam plictisit sa merg la ele. Insa nu exclud, depinde de stare. Amenra chiar suna tentant. Iar despre festivalurile indoor, hmmm, ma apuca claustrofobia. Am facut doua editii indoor si m-am sufocat. Il apreciez pe Mihai cu al lui eveniment Metal Gates, bine ca il tin puterile. Chiar aveam nevoie de asa ceva. Si mai ramane OGF, care e deja un brand nealterat de compromisuri.

Inceputul toamnei ne-a prins cu viata fara de moarte daca nu ai ascultat noul TOOL. Sau noul MGLA? Sau CHELSEA WOLFE? Sau BORKNAGAR? Sau mai bine ALCEST? Stai ca urmeaza CIGARETTES AFTER SEX! Si SWANS. Si LEPROUS! Si ESOTERIC! Sau OPETH? Si tot asa. Lumea cauta sa li se confirme si reconfirme asteptarile, mai ales la trupe indragite. Cred ca la mine indragit tinde sa se transforme in respectat si cam atat. Indragirea tine de emotie, de necunoscut, de surpriza, de descoperire, de revelatie. Cred ca de asta anumite trupe nu mai au acelasi vibe dark, UG, care fac diferenta la piticul meu. Am avut o discutie zilele trecute exact pe acest subiect, unde imi sustineam teoria ca trupele norocoase si talentate, pe masura ce primesc mai mult feedback, semneaza cu labeluri si mai mari, tind sa scoata albume din ce in ce mai catchy, nu stiu daca neaparat dpdv comercial, dar asta simt, influentate sau nu. E placut sa canti pe scena in fata la 50 oameni? In club hai ca ar merge. Dar in fata la 500? Dar in fata la 5000 care sa te si asculte, nu dar sa linga beri asteptand headlinerul? Eh, alta viata! Ca sa ajungi acolo, trebuie sa ai mesaj pentru toti acestia. Asta inseamna transformare, desi unii o considera evolutie. Ai ceva, ti-e bine, vrei mai mult, incerci mai mult. Uneori iti iese, alteori nu. Daca muzica devine si un mod de a-ti castiga existenta, atunci ai toate argumentele sa faci ce consideri ca trebuie pentru a trai frumos. Doar ca pe ultrasi ii vei pierde. Stii asta, oricat de mult vei incerca sa sustii ca nu e compromis. Poate dorinta de a schimba, de a nu face acelasi lucru, habar n-am, este deciza ta. Stiu ca nu conteaza ca pondere numarul ultrasilor, ca au fost alaturi de tine de la inceput, deja suna a patetism amestecat cu nostalgie, dar e un fapt real si asta e. Nu e nici cu suparare, nici cu bucurie, fiecare cu drumul lui. Si e respect, nu indragire. Orice comentarii sarcastice si rautacioase pentru noua stare de fapt nu ajuta si nici nu schimba cu nimic situatia, doar daca vrem sa ne confundam in reactii cu respectabilele doamne in varsta care, in pauza dintre telenovele, dezbat cu mult aplomb, pe banca din fata blocului, problemele NATO si incalzirea globala, desi tot la pretul cuponului de pensie si la medicamente se vor incheia discutiile. Nu te face mai istet, dar macar te-ai descarcat, nu ca aveai nevoie, dar trebuia sa treaca si timpul asta cumva.

Cand l-am rugat pe Costin sa-mi picteze ceva simplu dar edificator pentru KruNatura, i-am explicat ca vreau sa fie pusa in valoare acea prima iarba ce apare primavara, de un verde ametitor, crud. Evident ca iarba ramane tot verde, dar prinde alte nuante, ca asta-i viata. Insa anul viitor o ia de la capat si ar fi frumos sa ai motivatia sa o descoperi in fiecare an, cu aceiasi ochi pe care ii aveai cand ai vazut-o prima data, nu conteaza cu cati ani in urma. Altfel, ajungem sa fim toti parte din clubul nostalgicilor, unde nimic nu mai este cum a fost si ne uitam in clasorul cu amintiri timbrate de cat de frumos era odata, pe vremea noastra, eh. Si de aici eterna dorinta a noastra cand revine o trupa pe la noi, sa-si prezinte ceva nou, dar noi tot cu: ok, faine astea noi, dar baga odata balada aia din clopotul lui Gauss cu care am crescut! Deja ma pregatesc inimos pentru Moonspell si Rotting Christ, care revin cu mare drag la noi, acolo unde, in public, va fi prezent din nou acel Nergal de Romania, cu tinuta lui plina de zorzoane. Si multi altii.

Pe de alta parte, recunosc ca inspiratia cam sufera in piata asta de muzici intunecate, asa ca din ce in ce mai greu gasesti albume care sa-ti faca pielea de gaina. Nu, n-am trecut aseara pe la clubul nostalgicilor, desi cam asa imi suna exprimarea. Este o abundenta de albume, incat te face sa dai skip. Cand vezi ca nu mai ai timpul sau dispozitia sa tii ritmul cu aparitiile, cand nu ai macar ceva ghizi care sa-ti recomande una-alta, te simti pierdut si dezinteresat. E ca in IT, esti un foarte bun specialist azi dar maine, daca nu studiezi continuu, vin altii mai cu aplomb care te detroneaza, si asa pierzi podiumul de premiere. Nu mai faci parte din echipa de Front, aia cu laude, sampanie, team buildinguri si viata de noapte. Ajungi in echipa de Back, unde nu se mai vede din exterior contributia ta, dar muncesti nonstop. Ca in HoReCa, heh.

Deja imi arata ca am scris peste 3000 de cuvinte si nu am ajuns la noutati muzicale. Ok, hai sa pun un zoom si pe asta, ca realitatea unui Editorial consta in ce albume mi-au gadilit piticul. COSTIN CHIOREANU si SOFIA SARRI au scos o bijuterie muzicala, nu am mai auzit in Romania un asemnea sound, care imi aminteste de Bohren si TKDJE. Are ceva atingeri superbe, are foarte mult dark, merita auditia acestui album. Iar coperta e fabuloasa!

ISON a scos un album plin de emotie, fragil, cu o voce feminina extraordinara (o stiti din Draconian), cu foarte multe acorduri atmosferice radiante si insertii ambientale. Este un material perfect de ascultat la inceput de toamna.

De peste un an astept debutul VESPERIT. Am apucat sa-l ascult, hmmm, se doreste o asociere cu Darkspace, WITTR, Swans si Vemod, dar cu o amprenta transcendentala, pentru ca acest proiect solo exploreaza multe dimensiuni muzicale, in special prin inflexiunile vocii feminine. Nu prea am inteles mare lucru, dar e clar ca e ceva original. Ca e inca prea confuzant pentru mine, asta-i o alta problema.

Pe parte de Atmospheric Black Metal am retinut THE EMBER, THE ASH, cu un album dragut, dar si ARX ATRATA, cu un debut solo iscusit realizat, insa cam monoton dupa 2-3 ascultari. AND NOW THE OWLS ARE SMILING vin si ei cu un nou album pe masura, masiv, plin de atmosfera dar si melodie, o surpriza placuta. Are anumite riffuri spectaculoase, vocea baga corect in acel growl evil, sigur se va vorbi mult despre acest material.

KRINGA rupe pe partea de BM fara compromisuri, la fel si EHLDER, daca tot stiti cu ce se mananca Armagedda.

NETHERBIRD vine cu o abordare melodica, parca prea Pop pentru gusturile mele, mai ales cand vrei sa canti Black Metal. Mai degraba aleg PATRONYMICON, care are un sound vechi, dar fara compromisuri moderne. La fel si VINSTA, foarte bine executat, dar care se confunda usor prin amalgamul de trupe BM bune.

Ah da, noul DYSANGELIUM suna brutal de bine, cred ca e al doilea lor album, chiar plin de energie BM, un intro iscusit si alte 7 piese al naibii de bine concepute!

ZERESH vrea sa aduca putin din spiritul Darkher si Chelsea Wolfe, cu un Dark Folk Rock catchy, deloc original, dar care place urechii. La fel pare a fi si WOLCENSMEN, care are o calatorie muzicala emotionanta, insa cam palida pe alocuri.

FOSCOR a dat-o tare in Progressive, nu mai are nicio legatura cu trecutul, probabil ca isi va castiga ceva fani, eu zic pas, desi totul este executat elaborat si cu maiestrie.

Pe cei de la YEAR OF THE COBRA ii voi asculta in pestera la Balve, ca din auditia noului album nu prea m-a miscat nimic.

MOSAIC vine insa cu 2 piese BM pline de substanta, cu un aer mistic.

VERHEERER vine cu un al doilea album intr-o maniera BM interesanta, dar nimic nou sub soare.

Pentru cei mai suparati pe viata, care au crescut cu BEHERIT si BLASPHEMY, dar si cu ceva Doom Death a la WINTER sau DISEMBOWELMENT, recomand un proiect din Venezuela, CTHONICA, chiar suna ca dintr-o alta lume, poate dintr-o cripta extraterestra. Nu ca ar avea muzica lor ceva atingeri cu dimensiunea cosmica, dar e clar ca nu e din casta cu Metalici pamanteni. Mi-am amintit de primul impact pe care l-am avut cand ascultasem Shub-Nigurrath si citeam despre Cthulhu, sa fi fost cu vreo 2-3 decenii in urma, uhhh.

Nu departe de ei, dar parca mai umani, cu o amprenta mai liniara, comasata in Black Metal, sunt cei de la URN, care au mult din trecut si par a nu face niciun fel de compromis in ceea ce priveste abordarea stilistica.

Mai degraba exotici, cei de la BOTANIST erau cat pe ce sa ajunga la DBE. Elementele de avangarda promovate prin Green Metal fac din aceasta trupa un reper colorat, mai ales prin prestatiile live, datorita instrumentelor. Noul album confirma asteptarile, asa ca puneti o ureche pe “Ecosystem”: are harsh, ambient, BM, atmosfera.

Am ascultat putin si din noul RUNEMAGICK, se pare ca e o trupa cu mare interes pentru fani, fainut Death Metal-ul melodic abordat, chiar bombastic pe alocuri, dar deloc dark.

Daca va place NEUROSIS, YOB, ELDER sau inceputurile MASTODON, incercati noul album SHADOW LIMB, are cam tot ce trebuie pentru o trupa americana de gen. Mi-a amintit putin de RUSSIAN CIRCLES, dar pana cand a inceput sa bage voce.

NOVEMBERS DOOM forteaza limitele cu un nou album Doom Death de la care am avut mari asteptari, insa nu a depasit valoarea confratilor Evoken, cu ultimul lor material. Mai degraba RAVENTALE, care baga un Atmospheric Funeral Doom degajat, dragut, bine conceput.

Creierul din GOLDEN DAWN mi-a declarat ca a fost marcat de executia SKEPTICISM la DBE, cand el a cantat cu WALLACHIA, asa ca a luat decizia sa creeze un nou proiect, SELENITE, care sa dezvolte un Funeral Doom special. Eu zic ca a reusit, impresionant debut!

Insa pe linia asta de Doom opresiv, Funeral de la mama lui, este noul album SLOW, “Dantalion”! Este fabulos, are tot ce vrei, forta, atmosfera, solitudine, piese foarte lungi, cca 70 min intregul album… doar funie sa-ti aduci cu tine, extraordinara realizare!

PETER BJARGO a scos un nou album care nu trebuie ascultat acum, ca e prea dezolant. Sa vina putin toamna aia sumbra si poate fi un antidot.

ORDO ROSARIUS EQUILIBRIO a scos 4 piese noi, dar care nu aduc nimic nou, desi suna foarte catchy pentru pofticiosii genului.

Am primit si noul album GOLGOTHA, nu stiam ca aceasta legendara trupa spaniola mai este in viata, asa ca am ascultat cu multa curiozitate noile piese. Ce sa spun, un altfel de PARADISE LOST din vremurile bune, plin de melodie si riffuri a la Mackintosh, ca sa nu mai spun de growl-urile a la Holmes.

Ultimul album ales pentru luna asta este a celor de la MORAST, care incepe extraordinar de bine, cu o amprenta opresiva unica, dar se dilueaza pe parcurs, prin lipsa de varietate. Dar mi-a ramas pe retina.

Si da, uitasem de ARCTOS, un grup ce executa Black Metal-ul intr-un mod ireprosabil, plin de atmosfera si melodie, nu sunt ei foarte Dark, dar impresioneaza prin substanta si executie.

Asadar, am mentionat vreo 30 noi albume din undergroundul asta intunecat, cu siguranta ca sunt si altele aparute in aceasta perioada, mult mai faine, dar pe care nu am apucat sa le ascult. Vedem luna viitoare ce mai descopar. Nicolae Baldovin a identificat si el cateva albume miscatoare, carora le-a facut recenzii in Kogaionon. Eu chiar am ascultat cu atentie WHITE WARD si mi se pare ca sufera mult din cauza vocii extrem de liniare. Dar da, vad ca s-a creat deja un Hype in jurul acestui nou proiect, mai ales ca incepe sa cante si live, mna, sa vedem.

In HASH Bar am fost o singura data in aceasta vara, am ascultat ceva muzici noi si cam asta a fost. Sa vad cand mai trec, ca, printre discutiile avute in acea seara, a incoltit timid dorinta de a asculta ceva, poate chiar de a si vedea, eventual revedea ceva, pe cineva, intr-un peisaj de vis. Evident ca tot ceva minimalist, tot natura, gen KruNatura sau KrunaVod. Dar nu e nimic clar, nimic decis, doar un iz de ceva, habar n-am ce si daca va lua forma. Trebuie sa vad intai locatia si fizic, sa adulmec ce s-ar incadra perfect, in ce perioada a anului (toamna sau iarna nu am facut outdoor, ceea ce suna provocator) si cine ar fi alesul, heh.

De fotbal nu am ce sa mai povestesc, ca ne amagim cu ratari de meciuri dar ne credem toti Messi. Si vrem sa-i vedem pe ai nostri Ronaldo, cand ei continua sa se numeasca Grigorie sau Deac. Noroc cu Tatarasanu si Puscas. In rest, DDB. Am aflat in dimineata asta ca suntem mandri ca suntem canadieni, noroc cu tenisul si asocierile care ne plac.

Cam atat pe azi. Soarele mi-a zambit, as fi vrut sa fiu in acea barca, in acel moment, in acea dimineata. Dar ca un privitor profesionist, mi-am savurat mahoarca in tihna, privind la lucruri ce ma tin departe de cele lumesti, fara a fi orbit. Cel putin asa vreau sa cred. Pe durata vietii avem oportunitatea de a privi un astru luminos, de a ne bucura de existenta lui, dar nu habotnic, ca orbesti si nu mai intelegi nimic din acea frumusete nelumeasca. Si nici sa-l iei la tine, cu tine, pentru tine, ca nu ti se cuvine si nici nu esti in stare, oricat de baron mondial te-ai crede. Cu Natura, cu Universul, cu legile nescrise dar functionale nu intri in competitie, pentru ca e o cauza gresita si pierzatoare in orice mileniu.

Mi-amintesc cum acum zeci de ani, cand eram de-o schioapa, am fost luat de unchiul si de tatal meu la vanatoare de iepuri, pe coclauri, iarna grea, noapte (maica-mea il certa pe taica-meu ca nu am eu ce sa caut la ora aia in masina, ca trebuie sa dorm, ca e periculos, ca nici un animal domestic nu scoti din casa pe vremea aia), crivat moldovenesc (nu de Bucovina), ninsoare abundenta, cu un IMS rablagit, dar rezistent la provocare (alcoolul adultilor l-a facut atat de redutabil, de fapt). La un moment dat, a aparut in lumina farurilor un iepure care s-a oprit si s-a blocat, a ramas nemiscat. Unchiul meu, vanator notoriu, a stins faurile si le-a reaprins. Iepurele disparuse. L-am intrebat de ce a facut asta. Mi-a raspuns de neinteles pentru mine atunci: “Am venit sa vanez, nu doar sa impusc iepuri. Farurile masinii l-au orbit si era o victima sigura. Vanatoarea este altceva.”
Mi-a luat ceva timp sa inteleg care a fost diferenta (in mintea mea tot impuscatura era), dar m-am lamurit exact la ce s-a referit unchiul meu, mai tarziu, cand am vazut pescarii care prindeau peste aruncand cabluri de curent electric in ape. De asta nu mi se pare deloc funny sa vanezi sau sa pescuiesti, si nici sa ucizi… speranta, caci de asta era vorba, heh!

Misto e sa privesti, trist este sa fii orbit!

Ne mai intalnim prin octombrie pe aici.

Hugs,
Doru
8 septembrie 2019.

Comenteaza