Octombrie

Daca cea mai mare parte din septembrie a fost ca o vara prelungita, ultimele zile ne-au aratat ce inseamna toamna aia gri, posomarata, umede, rece. Cam brutala trecerea, dar probabil ca doar asa realizam ce am avut si ce va urma. Adevarul e ca ne-am cam copt vara asta! Mult prea cald, mult prea torid, mult prea multa arsita! Dar s-a terminat! Zilele astea ar cam trebui sa cada bruma, mai ales ca pe la munte a si nins! Chiar mi-as fi dorit sa ajung acolo, cum de regula o faceam, doar ca explicatiile plauzibile incep sa ia locul solutiilor nebunesti… o fi de la varsta, de la comoditate, de la prea mult rational si analitic? Logic asa ar putea parea, cica m-am rutinat, heh.

Realitatea insa bate filmul, ca de obicei… asa e cu sagetatorii J Am vazut aseara la stiri ca si azi e furtuna pe mare si m-am gandit sa experimentez ceva nou, sa imortalizez trecerea dintre lunile de toamna alaturi de zgomotoasele dar si furioasele valuri ale marii noastre. Ca a fost o decizie pripita sau nu, voi vedea peste cateva ore, cand voi ajunge acolo… Muntele e mai aproape de unde sunt eu acum, adica atat de aproape incat daca ma cocot pe la vreun etaj superior al cladirii de unde scriu, s-ar putea sa vad piscurile unor munti de peste 2000 m, chiar usor grizonate. Dar zgomotul interior al valurilor marii imaginare tind sa ia fata muntelui, cel putin astazi, in ultima zi de septembrie.

Suntem deja de mai bine de 14 ani in mileniul 3, nu a fost nici sfarsitul lumii, nu s-au restetat nici ceasurile sau defectat laptopurile, a fost clasicul echinoctiu (pe care l-am respirat tot pe malul marii, insa cu o mare fara valuri), am avut si o luna plina, rosie, cica mai mare ca nicicand in ultimii ani dar si eclipsa (nu am vazut nimic, mai ales ca a plouat), suna totul epic, cumva… daca te incapatanezi sa crezi ca asa e… in rest, a inceput iar scoala, inclusiv frumoasa studentie, frunzele incep sa rugineasca, cele mai fragile au si cazut, temperaturile sunt corecte pentru o respiratie normala (nici AC dar nici turbosuflante de caldura, inca)… am intrat incet-incet in propria cadenta uzuala.

Desi pe la noi e liniste si pace, penduland doar subiecte stereotipe intre fosti si noi oportunisti politici, toti o apa si-un pamant, in jurul nostru totul pare sa fiarba accelerat. M-am uitat putin la intalnirea marilor lideri politici ai lumii si am realizat (iar) ca totul e o mascarada ipocrita, nimanui nu-i pasa de altcineva sau de altceva, toti sunt pe interes, pe muls, pe jecmanit, pe pradat, pe furat ca-n codru, invocand legi si birocratisme pe care ei le-au creat, dar nu pentru ei… ci pentru pleava, muritori, fraieri. Atat timp cat le-o sugi destoinic si loial, ei te baga in seama, eventual te servesc si cu o bomboana. Dar numai daca au ei chef… a se citi interes. Altfel, uite complet, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Esti ca o dama de companie pe care o arunca dintr-un pat in altul, in functie de directive si conjunctura, fara sentimente sau resentimente… asadar, poate fi o mare amagire daca vrei sa crezi ca te-ar putea iubi, te-ar proteja la greu… ei, de fapt, se protejeaza pe ei, atat timp cat asta e directia. Oricand esti o carte de schimb si, de la caz la caz, poti trece sub ceilalti, fara voia ta. Sau poti sa refuzi, doar ca atunci esti un vanat expus la orice, pentru ca esti singur. Asa, macar esti in haita. Si, de unul singur, treci de la statutul de dama de companie la curva pe centura, adica nu mai contezi pentru nimeni important, deci nu mai prezinti interes decat la muritori… si gata cu vraja de a sta la masa bogatilor, de a fi egal cu ei, de a conta in decizii. Naspa cand esti o natie mica ca sfere de influente dar te crezi semet tare, recitand la portavoce versuri de Eminescu si stai cu tricolorul la piept. Scenariul asta e al celor mari, al dominatorilor, al imperialistilor, nu al slugilor… 4 sau 14 iulie, nu 1 decembrie. DEsi cred mult in istoria noastra si o respect de nu ma vad, nu pot sa nu accept ca astazi suntem fara vizionari, fara lideri, fara oameni care sa conteze, sa faca diferenta, sa mute pionul intr-un mod destept. Sau poate ca ei exista, dar nu au tupeul sau responsabilitatea de a se implica.

Ne place sa ne credem cocosi, dar uneori e mai bine sa ne vedem de lungul nasului si sa fim isteti in momente cheie. Mai greu pentru o natie latina, unde gardul conteaza mai mult ca leopardul. Polonezii au miscat foarte inteligent la faza cu refugiatii, pe cand politicienii nostri, jenant. E clar ca si prin asta ne-am aratat din nou lipsa de loialitate fata de UE, asa ca, de va fi vreun troc, sa nu ne mire ca ajungem iar sub rusi. Ne-o meritam, cinic vorbind. Nu sunt incantat de cum functioneaza aceasta UE dar macar stam la masa, alaturi de alti 27. La aceeasi masa, ceea ce e mare lucru, in conditiile in care am fi putut sa ne uitam pe geam cum stau unii la caldura aparenta (ca, de fapt, suntem servitor ce ne-am calificat sa-i servim pe altii e o alta poveste, dar macar suntem acolo). Am stat sub rusi 45 ani si nu a fost deloc cald, ne incalzeam si ne hraneam cu povesti despre Burebista si Decebal si ne hidratam cu ideea ca eram singura tara din lume scapata de datorii externe… de asta si cantam patriotisme la Cantarea Romaniei iar laudatorii erau de prima clasa, din toate categoriile sociale, ca nu era voie altfel. Exista o nostalgie din partea unora dupa acele vremuri si e dreptul lor. Problema e ca daca acum acum era ca atunci, nimeni nu ar fi avut drepturi (cum ar fi acest editorial), decat doar cele dictate de conducatorul mult-iubit! Si alea erau alese pe spranceana! Aici am vorbit ca bosorogii din balconul Muppets, actualizat la Manduta&Guran, formatori de opinie care nu se jeneaza sa scoata in evidenta doar avantajele dreptei, desi, obiectiv privind, capitalismul asta ieftin a ajuns sa-si faca de cap si sa fie loz castigator doar pentru unii. Iar stanga e mai degraba un model aspirational, asimptotic, creionat si prezentat ca pe o solutie de viitor, unde egalitatea va curata actualele decalaje imense de venituri, de lipsa oportunitatilor si de promisuni concrete pentru o viata mai buna, unde clasa medie ar putea trai decent. Vom vedea ce se va intampla, ideea e ca totul e ciclic, asa ca roata se va invarti cumva, candva, undeva… oricum, daca privesc prin prisma patriotilor care au luptat pentru o Romanie corecta, mi-ar fi rusine cu prezentul, indiferent de ce parte politica sau sociala m-as incadra. O mare rusina nationala, prin toti cei ce ne reprezinta oficial! Da’ toti!

Asadar, au decis politicienii nostri votati sa se alature altor 2-3 tari din zona si sa spuna nu la criza imigrantilor. Si ce au rezolvat? Au luat-o direct in mecla si acum vorbesc ceea ce trebuiau sa vorbeasca acum o luna, fara nicio jena sau coloana vertebrala… Se stia ca acolo se va ajunge oricum, doar ca orgoliile personale au fost mai presus de miscarile strategice nationale in momentele destepte. Si le-am aratat din nou nemtilor cum e sa faci strategii cu ei si, imediat ce nu sunt atenti, le-o tragem. Vorba celui ce a spus ca eroul nostru national nu e vreun mare luptator sau strateg, ci Pacala: un imbarligator mai smecher ca alti imbarligatori.

S-a dus naibii si mitul neamtului destoinic si corect (tot ne-au criticat ei ca suntem hoti, lenesi, mincinosi, acum aflam ca poluarea nu e chiar ceea ce stiam noi), se poate alinia de-acum alaturi de rusul cotropitor, americanul eliberator si tot asa… mai nou si francezul incepe sa prinda voce la masa campionilor, dand din coate pentru o bucata de… orice o fi, numai vanat sa fie! Britanicii au ales varianta discreta, low profile in aceasta perioada, doar ca lorzii sunt stilati, imperiul lor mondial este oricum functional, lasandu-l pe Obama ca portavoce. Putin a reactivat China si Iran-ul, ca sa arate ca eliberatorul de terorism (“anti-Hitler”) este tot Mama Rusia. Miscari la scara mondiala se intampla intens, se reimparte lumea prin teatre de razboi incredibile, sa speram ca vom iesi macar neutri, daca nu in barca campionilor. Pana acum istoria ne-a aratat ca am tot fost declarati pierzatori, singurul avantaj fiind o Romanie mare! Care oricum sare in ochi si incomodeaza… ca sa nu spun ca atrage!

Gata cu politica, am ajuns pe malul marii, aici totul e pustiu, exact cum imi place… doar valurile marii si chiar acum mi-a intrat noul album al celor de la The Devil & The Universe… aceasta nota experimentala ma prinde mult mai mult decat Rock-ul lui Ashley din Whispers in the Shadow. Doar sample-uri, usor mistic, cumva introvertit, occult, imi place chiar mult acest “Benedicere”! Mai ales ca e original ca asamblare, dar cu influente din multe stiluri. Frumoasa surpriza acest nou material, care nu are decat 40 minute.

CASPIAN mi-a aratat ca Rock-ul poate fi complet independent ca orientare stilistica, noul album putand deveni o borna reper pentru majoritatea trupelor care se ancoreaza limitat doar intre anumite sonoritati. Acum americanii ne arata ca nu au uitat de Post-Rock-ul de pe vremuri, dar apasa si pedala de Indie-Pop, varianta Dark, chiar Alternative, au inserat si vreo 2 piese cu voce, totul suna invaluitor. Nu te izbeste de la prima ascultare insa, pe masura ce il reasculti, descoperi mult mai multe elemente atragatoare… iar piesa titlu de album suna fenomenal! Da, sunt spectaculosi, i-am vazut live acum 5 ani si am ramas masca. Acum canta altceva, dar cred ca live continua sa fie explozivi.

Peter din ARCANA tocmai a postat pe youtube ceva interesant, un alt proiect, care penduleaza intre trupele lui Dark Ambient, cu o identitate diferita parca:

Simone imi tot spune de 2 ani ca e aproape gata noul album de studio, acum aflu ca incepand cu ianuarie ar fi disponibil. Sunt usor sceptic cand e vorba de deadline-ul italianului, dar noua piesa SPIRITUAL FRONT suna intr-un mare fel, mai ales ca are invitati si colaboratori despre care veti auzi si de la mine in curand …chestii, socoteli:

Costin tocmai a terminat un miniturneu cu al lui BLOODWAY si trebuie sa recunosc ca albumul lui suna extraordinar, nu-mi amintesc sa fi ascultat asa ceva pe la noi. Are si din vechiul ABIGAIL, si din CELTIC FROST, cu ceva insertii Occult Rock de pe vremuri, cu mult raw and pure Metal in varianta underground. Acest videoclip este insa cu adevarat spectaculos, piesa radiind un fel de lumina, al naibii de difuza, dar ce te intriga si te gadila, ca si cum ai admira focul si te mananca sa-ti bagi mainile in el. Clar BLOODWAY este pe drumul corect si m-as bucura ca trupa sa aiba si o recunoastere internationala, pentru ca merita. Am incercat sa ajung la un concert de-al lor dar nu am reusit… inca:

DEAFHEAVEN au lansat un nou album si suna si el bestial! Nu ma intereseaza catalogarile sau etichetele care se pun pe aceasta trupa, sunt fenomenali si mi-ar placea sa-i vad live candva. Unii spun ca ar fi o replica americana la ALTAR OF PLAGUES, probabil ca asa au fost pana la acest album:

http://www.npr.org/2015/09/23/441531170/first-listen-deafheaven-new-bermuda

REGARDE LES HOMMES TOMBER merge pe aceeasi linie si pot spune ca noul album este, in sfarsit, un album exceptional, ca o copie Black Metal AOP, dar, destul de elaborat si antrenant.

Am ascultat noul ATARAXIA si mi-a placut. Nu stiu daca atat de mult pe cat mi-as fi dorit, dar cu siguranta ca si ei au schimbat mult in stilul lor, ceea ce m-a surprins mult. Cred ca italienii sunt intr-o perioada de tranzit stilistic care merita de urmarit.

Cum MONO si THE OCEAN se pregatesc de un turneu european masiv (cu SOLSTAFIR pe alocuri), vor scoate in curand un EP. Mi se pare un colaj perfect de trupe si sigur vor avea un succes imens:

Am ascultat noul KAMPFAR. Black Metal norvegian care nu va putea prezenta interes decat celor care asculta cu interes muzica anilor Metal 90. Nu mi se pare chiar iesit cu nimic in comun, desi executia este ireprosabila. Probabil fanii SATYRICON and so vor ramane in limba, eu m-am cam plictisit dupa o ascultare. Ca o femeie frumoasa, care iti sare in ochi inca de la distanta, dar, dupa ce apuci sa vorbesti cu ea, realizezi ca unele isi pun in valoarea doar frumusetea… Si da, exista interes, din abundenta. Ca sa nu par misogin, as spune acelasi lucru si despre barbati, doar ca aici s-a acceptat ca ei trebuie sa fie putin mai frumosi decat dracu’… cine stie cum o fi ala!

Thrash, Black Metal si Rock’n’Roll poate fi incadrat si debutul The 3rd ATTEMPT, care are numai muzicieni celebri in componenta, suna extrem de energic, dar sunetul este unul cu aroma statuta. Unii ar putea sa-i spuna clasica, asa o fi, pe mine nu m-a cucerit absolut deloc. Astept EP-ul HADES ALMIGHTY, sper ca asta sa nu ma dezamageasca. Am ascultat cateva sample-uri si mi-a placut. Cu noua voce sa vad cum ma voi impaca.

TYRANNY… hmmm, foarte mult tam-tam.. da, e Dark, e Funeral, e intens… dar cam repetitiv. Poate ca e mult mai fain decat SHAPE OF DESPAIR sau SKEPTICISM, adica cu mult WINTER, dar cam atat. Unii spun ca e genial noul album. Poate asa o fi, doar ca eu nu am rezonat cum trebuie.

Am uitat sa mentionez un album genial, al unei trupe cu care am crescut, care a disparut si a reaparut. LYCIA este o bijuterie iar noul album este… fantastic!!!! Ascultati aceasta piesa, mi se pare a fi cea mai frumoasa pe care am ascultat-o in ultimii ani:

SECRETS OF THE MOON este o trupa pe care nu am reusit sa o inteleg pana astazi. Are albume faine, in varianta BM, apreciate de multa lume. Eu nu am fost niciodata incantat de ceea ce executa ei. Nu aveti idee ce dezbateri am avut pe tema asta cu prieteni dragi. Ei bine, noul album, care va aparea in decembrie, m-a surprins mult. Au lasat BM-ul in spate, au venit cu alta abordare, care suna deloc original, dar de memorat. E prea devreme sa scriu despre album, dar, da, m-a acaparat!

Sunt multe noi albume care par interesante, voi pune urechea in zilele urmatoare, s-a facut deja noapte, valurile marii sunt linistite dar continua sa fie catchy pentru urechile mele, asa ca ma voi retrage acum, pentru a ma bucura de ele.

Ne vedem sambata la KAUAN, cei care sunt interesati sa sustina o trupa cunoscuta dar inca necunsocuta, sper sa ne strangem vreo 100 de omuleti, pentru ca trupa sa se simta pretuita.

Cat despre DBE, heh. Vedeti sambata ce anuntam, va asiguram ca va fi BOOOM!!!

O seara frumoasa!

Doru, 30 septembrie

Comenteaza