Business Francofon

Iarasi am fost la o conferinta… reusita, as putea spune… la fel de trendoasa, la fel de implicata, cu un colectiv de oameni de business, vreo 200 de persoane, mai din toate spectrele posibile ale unui anumit set de activitati. Hotel fitos, tinuta epatica, socializari charismatice, shareuri inspirate, schimburi/stoarceri de informatii, citiri disperate ale ecusoanelor infipte in piepturi (sacouri, bluzoane…)… pana la a intoarce capul ostentativ si a te impiedica… sau a alunca pe scarile spiralate si dominate de un parchet de stejar extrem de rapitor pentru privirea-mi… lcd-uri si plasme de jur imprejur, hostesse amabile si pline de zambete platite, oameni din presa ce incercau sa gaseasca tantarul ce le-ar putea aduce armasarul mult asteptat de prima pagina, prezentari somptuoase, pline de substrat si de profunzime stilistica, informatii la obiect dar si divagari frustrante. In acest Business univers am deslusit doua elemente ce mi-au placut mult:
-un expat ce s-a straduit sa ne tina intreaga lui prelegere in limba romana… si a facut-o cu o modestie de admirat!
-un „artist” al cuvintelor, ce ne-a aratat ca poti sa faci bani si din consultanta (training) inteligenta, fara a copia conceptele corporatiste ieftine intr-o prezentare copy-paste bombastica.

In doar 5 slide-uri, unde erau afisate 5 citate ale unor mari oameni, ne-a vorbit o juma de ora liber despre cum este sa constientizezi unde te afli in aceasta lume… ceva de genul: daca excentricul iti vine sa-l exprimi, chiar cand mediul iti recomanda/impune sa n-o faci, tu fa-o! Si alte cateva secvente interesante si pline de seva umana. Chiar daca a folosit un pansament al cuvintelor (sau tocmai de aceea), acest tip a indus multora din sala unda aspirationala de a avea curaj… de a gandi… si de a privi intai individul si apoi jobul lui…. Macar pentru acea jumatate de ora… Ca odata cu masa de pranz s-a uitat totul… si am revenit de unde am plecat. A fost frumos… atunci….

Si un lucru haios: cand speakerii se exprimau in engleza, erau doar cativa ce nu solicitau casti pt tradus (poate unii si de rusine)… cand se vorbea in romana, doar expatii isi puneau castile pe urechi. Cand a venit un speaker si a vorbit in franceza, s-a produs marele soc: rumori, rasuciri de capete, glumite piperate, cozi la casti… si, in cele din urma, o traducatoare a decis sa salveze aparentele, traducand deschis fiecare vorba a respectivului mare sef.
Retoric sau nu, ma intrebam: unde naiba mai e francofonia noastra? E clar, am uitat-o acolo sus, pe Statuia Libertatii! Vendete, dom’le, americanismele-s baza amu! Go ahead, monsenior!