Armonie, completitudine, echilibru…

Am ajuns si n 2026. Putem gasi usor multiplu de 12 daca o gandim numerologic. Este nevoie de o inchidere de ciclu, pentru ca am tot povestit de acest numar 12. Un sfarsit e un inceput, vorba cantecului. Cu cat ne inchidem mai multe canale, devenim mai introvertiti si energiile nu mai circula in felul lor, devenim mai seci, mai statici si mai demotivati. Rutina si obisnuinta sunt elemente de confort dar care nu ti asigura siguranta pe termen lung. Este perioada in care devenim din ce in ce mai singuri in multime, nu stim ce vrem dar cerem/invocam tot timpul ceva, asteptam sa se intample minuni mici, care sa ne dea un sens, un altfel de sens.

Muzica este un portal care ne ajuta sa transcendem in Neverlandul ideatic, Ulver reusind acest lucru printr-un nou album greu de asimilat, desi perceptia este de a fi o muzica usor de digerat, cumva cu umbra superficiala. Depinde de vibe, de deschidere, de acceptare. Este o calatorie interesanta, depinde daca este pe drumul tau sau nu.

Am vazut ca lumea este incantata de ultimul Blut Aus Nord. Da, este un album frumos, care introduce elemente moderniste, dar nu mai este Black Metal. De fapt ce mai este Black Metal in ziua de azi? Poate ultimul Slagmaur, promovat printr-o metoda de marketing desteapta, ca sa capteze mai multa atentie. Sincer, astept noul Thorns, care va fi scos anul acesta, din cele spuse de Snorre. Evident ca as fi facut orice sa l aduc la DBE, pt ca el chiar este parte din istoria BM norvegian. Insa este prea devreme, desi discutii au tot fost.

Dintre toti cei care au mutat inovativ in aceasta scena, doar Burzum ramane de suflet pentru mine. Chiar daca Varg devine usor ridicol in postarile lui, ma regasesc si rezonez cu el in multe privinte. Daca asta inseamna ca sunt si eu ridicol, e si mai bine. Nimeni nu e perfect si ar fi plictisitor sa fie. La fel ca si viata, frumos ar fi sa ne bucuram de ce avem si nu de ce ne-am dori. Pentru ca totul e relativ, momentul in timp inseamna prezentul si el este definitoriu pentru motivatia interioara. De cand cu contractarea timpului si cu viata pe fast forward, singurele promisiuni pe termen lung devin simturile si dorintele. Iar daca suntem convinsi ca ele sunt valorile noastre, avem o singura cale: sa luptam pentru ele. Lumea este intr-o continua schimbare, principiile promovate odinioara sunt inlocuite brutal cu reguli de supravietuire egoiste, exista deja un razboi mondial mai mult decat hibrid iar nostalgicii vor avea de pierdut. Cel putin asa cred in acest moment, nu exclud sa ma insel. Suna pragmatic, poate incorect, chiar umilitor, insa adaptarea la noua realitate este necesara, nu morala. Cam cum a facut nenea Churchill cand a bombardat tintele franceze din Algeria. Viata e prea scurta iar noi suntem prea mici pentru a ne pune cu monstri globalisti, avizi de putere totala, pentru ca bani au deja mult prea multi.

Suntem Intre lumi, unde ipocrizia te face sa ti pierzi curajul de a decide ce e mai bine pentru tine, sperand ca daca alegi o tabara mai aproape de ceea ce crezi tu ca e corect, vei fi salvat. Intregul cotidian este plin de manipulari, de dezinformari, de aici si radicalizarea in gandire, splitarea in tabere temporare si o amplificare a urii de necrezut. Totul e sec, arid, distant si fara inima, doar tranzactional. Eu am ales solutia neutra, in sensul ca ii ascult pe toti si nu cred pe nimeni. Insa ma straduiesc sa cred ca voi alege corabia castigatoare, pentru ca altfel, sinuciderea e chestie de curaj sau de diletant. Lasitate sau verticalitate, timpul ne va arata ce si cum. Noua sau celorlalti, adica supravietuitorilor.

Avem deja mitul decoratiilor, a salbelor de tun si a si pomenirilor prin pomelnice crestinesti. Nu zic ca nu e nevoie de ele, doar ca momentul e diferit.
Gata cu retoricile existentiale, ca oricum nu ajuta, cel mult pot sa nu incurce. Ca si aghiazma, ca tot e se sezon.

Spurv vor scoate si ei un nou album, ma gandeam sa revina la DBE, dar pentru ca inca nu e gata, am decis sa renunt la aceasta optiune.

Mi am dorit sa revina Anna, pt ca a scos un album extraordinar. Desi dorinta a fost de ambele parti, nu s-au aliniat alea, frumoasele.

In aceeasi situatie a fost si Gehenna, era cat pe ce dar pentru ca au ales festivalul norvegian in aceeasi perioada, era practic imposibil sa mai astept saptamani pana cand ar fi gasit ei o portita, plus ca line up ul a fost gandit sa fie progresiv ca sunet, de la cele mai light si mai melodice pana la cele mai agresive. De asta OMC vor inchide festivalul.

Da, filozofia DBE este sa fie un tot unitar, bine inchegat, armonios si cu amprenta proprie.

Enshine a venit cu un nou album energic, plin de atmosfera si melodie, cumva fresh, dar nimic nou ca si structura. Dar si asa, albumul este cu totul deosebit. Niciodata nu stii daca noul din vechi este mai bun decat noul tentant. Depinde mult de stare, de discernamant si de ce e mai bine pentru tine, in acel moment. Pentru mine a fost o placere tihnita.

Cam atat am simtit sa scriu la inceput de an. Sigur vor aparea noi albume asteptate care ne vor dezamagi si trupe de care n am mai auzit dar care sa si faca loc in inima noastra. Sau si-si.

Pentru ca si majoratul in a ocoli carnea l-am atins (nefiind un target doar ca s-a decuplat involuntar), e timpul pentru o noua experienta. De fapt e una veche, insa o privesc acum diferit, pentru ca vine dupa ani de zile de alte convingeri. Facem ce simtim si daca asta aduce un zambet in jurul care conteaza, atunci e perfect.

Completitudine inseamna totalitate iar echilibrul ar fi frumos sa atraga armonia. Ca e nou sau vechi, important este sa existe pasiune, emotie si bucurie. Eterna rivalitate intre dragoste si iubire alterneaza permanent, dand contur dar si confuzie. Pana la urma asta e viata. Asa am gandit DBE 12, sper sa fim cat mai multi pe aceeasi lungime de unda.

Sa ne revedem cu bine si cu pofta pe care am pohtit-o!