S-a intamplat iar in Romania, pentru a sasea oara. Daca in trecut evenimentele mele aveau o tematica (cu cateva mici exceptii), acum s-a dovedit o noua exceptie. Sau, mai bine spus, ROME au revenit pentru a celebra 10 ani de activitate. Astfel ca totul s-a rezumat la un simplu concert, care trebuia sa se intample si uite ca s-a terminat cu bine. Dar si aici au fost peripetii. De regula, cand invit o trupa sa ne viziteze, ma asigur ca ajunge cu o seara inainte de concert, pentru a evita stresul, nesincronizarile, oboseala de pe drum, etc. Am facut o derogare la FORGOTTEN TOMB, ca-si gasisera italienii un zbor mai ieftin… si, normal, au ajuns in aeroport doar ca instrumentele au ramas in aeroport, in Italia. Tin minte ca era duminica pe la pranz, peste cateva ore era cantarea, lumea plecata prin weekend, departe de capitala… Mdea, atunci Fenrir si Razvan mi-au sarit in ajutor si a iesit ok.

Acum au aparut din nou incurcaturi, astfel ca jumatate din instrumentele celor de la ROME s-au pierdut printre avioane. Pentru ca m-a asigurat JeRome ca biletele pe care le-au gasit ei sunt mai convenabile decat propunerea mea cu o seara inainte, bla, bla… si ca, la maximum 2 pm, in ziua concertului, ei vor fi la aeroport, deci sa stau fara grija. Evident ca au aterizat conform planificarii, doar ca au mai stat vreo 2 ore jumatate pe acolo in speranta ca vor gasi si celelalte bagaje. Ele nu au fost gasite, asa ca au ajuns la hotel fara haine de schimb si fara cateva accesorii fara de care nu se putea tine concertul. Discutasem chiar varianta de a sustine Jerome un concert solo, daca nu si nu. In fine, stres si adrenalina din nou, parca si uitasem cum e. Fugi la magazinul Muzica, acolo tocmai inchideau… dar gasisem cate ceva… apoi telefoane pe la sunetisti, muzicieni, agitatie iar. Mdea, in cele din urma, toate au fost rezolvate, cei din clubul Control au fost la inaltime si s-au implicat, rezolvand imediat problemele, altfel sucite al naibii de tare… Dar pentru vreo ora a fost ca la nebuni, n-aveti idee cum nu stiam ce si cum sa facem.

Si uite asa, variantele acustice au fost cantate de Jerome pe chitara lui Razvan Alexandru, heh. Multumesc Razvan, din nou!

S-a inceput cantarea imediat dupa ora 9 pm, asa cum anuntasem. Sala pare sa se fi umplut, dar bine ca nu s-a fumat. Trupetii au cantat 55 minute, plus un bis de vreo 20 minute, ceea ce ma face sa cred ca a fost ok pentru toata lumea. Piesele suna acum live cu totul altfel, mult mai Rock, cu multe influente Post-Punk, chiar si atingeri timide de Post-Rock sau Alternative, simplificand categoric un sound care inainte era considerat cult (acel Martial-Ambient-NeoFolk). Acum el este mult mai comercial, ritmat, dar energic si plin de dinamism, ceea ce e perfect pentru prestatiile live. Daca nu era vocea lui Jerome, cu siguranta ca pariam pe o trupa de coveruri, dar una care canta bine. Este normal ca ROME sa se schimbe, sa incerce sa vina cu ceva nou, sa devina mai dinamica, sa nu musteasca in propriul stil. Cu siguranta ca unii vor ramane nostalgici dupa acea aura underground, minimalista, prin care descopereau minunea ROME. Altii s-ar putea sa fi descoperit pentru prima data ROME chiar sambata si cred ca le-a placut. Iar altii, asa ca mine, accepta prezentul ROME prin prisma unui trecut de poveste. Pana la urma, este normal: ROME este un proiect solo, conceput si interpretat in studio exact asa cum vrea Jerome. Live, apar prelucrarile, interpretarile diferite, ceea ce da un sarm aparte, mai ales daca sunetul e mai bogat in melodie si ritm. Mi-a luat ceva sa inteleg asta, dar acum sunt impacat: una e sa asculti acasa ROME si alta e sa ii vezi live, alaturi de prieteni. Una peste alta, a fost un show antrenant, cu cateva baraituri nedorite pe vreo 3 piese (ceva din efectele chitarilor, nici Jerome nici Patrick nu au stiut exact ce a fost), cu un public care i-a primit si sustinut cum se cuvine si… gata cu ROME pentru 2015.

Evident ca Jerome are deja aproape gata un nou album, ramane sa vada cand il lanseaza, mai mult ca sigur la anul. Pe partea de merchandise au stat destul de slab, ceea ce a dus si la un interes retinut din partea celor prezenti. Dupa concert trupetii au stat de vorba cu cine a avut ceva de intrebat sau de povestit, mai ales ca au deja multi cunoscuti si prieteni pe aici.

Am fost pentru prima data in Alt Shift si am ramas placut surprins atat de design, cat si de mancarea extrem de buna. La fel si trupetii. Mare avantaj sa ai sala, restaurantul si cazarea pe 10 mp!

Ne revedem la MONO, sub aceleasi auspicii: buna dispozitie, relaxare si cat mai multa muzica faina!

PS: Cateva filmari de la concert pot fi vizionate aici:

The post Je (suis) Rome… appeared first on Kogaionon.

Primul concert in Romania cu luxemburghezii ROME a a avut loc la Brasov, alaturi de SPIRITUAL FRONT. Nu pot spune ca a miscat publicul, pentru ca Simone era vedeta serii, dar a fost un recital frumos. Am vazut un Jerome sfios, plin de emotii dar bucuros ca poate sa-si prezinta arta muzicala intr-o tara noua, pentru el si colegii de pe scena, intampinandu-ne chiar cu cateva cuvinte rostite in limba romana. Cu mai mult Dark, Post Martial-Industrial si Ambient, Rome-ul din 2008 era inca ancorat in dimensiunea labelului Cold Meat Industry, astfel ca MMM va ramane in istorie ca un album NeoFolk cult, cam maximum oferit de artist pe aceasta nisa dupa Nera si Confessions…:

https://www.youtube.com/watch?v=YrR2dsj_jtw

Influentat mai mult decat pozitiv de prima calatorie in Romania, Jerome insereaza cateva teme in noua lui lucrare, “Flowers From Exile”, lansata anul urmator, la un alt label, mult mai puternic si pragmatic, Trisol. Mult mai melodic si atmosferic, cu o vioara care “incalzeste” amprenta intunecata a muzicii, ROME revine in Romania, de data asta la Bucuresti, in cadrul DBE 1. Aici au captivat intreaga audienta, mai ales ca au venit intr-o noua formula live, poate cea mai iubita de pana acum:

https://www.youtube.com/watch?v=mujwxhXtxSM&index=7&list=PLpB2wbZBn1eWub…

Dupa care vin declaratii surprinzatoare ca ROME va lua o pauza, nu se stie pentru cat timp. Au trebuit sa se aseze anumite detalii in tabara ROME, despre care daca nu a vorbit nimeni pana acum, nu o vom face nici noi.

ROME s-a intors in Romania in 2011, la DBE 3. Cu un look complet nou dar si cu o formula live usor schimbata, Jerome cucereste si publicul din Alba Iulia. Era pentru prima data cand piesele sunau altfel decat pe album, mai ales ca se renuntase la negative. Aici au fost inserate si cateva piese de pe noul Nos Chants Perdus, care a venit cu ceva nou dar si vintage, numai bun de tinut in raftul cu antichitati:

https://www.youtube.com/watch?v=eTVjVISsmEE&index=11&list=PLpB2wbZBn1eVS…

Cum Jerome Reuter este un artist prolific, a fost invitat din nou in decembrie (conform traditiei inceputa in 2008), la KRUNA 3, mai ales ca doar cu 2 luni inainte lansase o trilogie parca mult prea greu de digerat datorita aglomeratiei de piese: Die Æsthetik Der Herrschaftsfreiheit. La concertul din Kulturhaus, ROME a cantat o ora si jumatate in fata unei sali pline, ceea ce a dat de inteles ca trupa este deja un brand cunoscut si apreciat, cel putin in Bucuresti:

https://www.youtube.com/watch?v=IzLof6rxXNo&spfreload=1

Un an mai tarziu, apare un nou album, “Hell Money”, din care doar cateva secvente au ramas memorabile. Evident ca DonisArt i-a invitat pe muzicieni din nou, in aceeasi sala de teatru brasoveana care i-a ramas la inima artistului. Astfel ca, tot in decembrie, dar 2012, la KRUNA Neios, alaturi de CECILIA EYES si SYVEN, ROME a sustinut un concert de cca o ora, in fata unui public divers, care nu a empatizat parca cu cei ce stateau in acele pufoase si confortabile scaune:

https://www.youtube.com/watch?v=1_Iz9ORt2zo

De-abia (!!!) in 2014 Jerome revine cu un nou album, A Passage To Rhodesia, care a fost primit in intreaga lume doar cu aprecieri si cronici pozitive:

https://www.youtube.com/watch?v=XCrjEPjJp18

Cum in 2015 ROME sarbatoreste si 10 ani de existenta, la rugamintea artistului, a fost si Romania inclusa in turneul lui de aniversare. Astfel ca pe 21 martie, incepand cu ora 21.00, in Control Club, ROME revine in Romania, pentru un concert de senzatie. Evident ca vor aparea din nou intr-o formula usor schimbata, ca de fiecare data pana acum. Vor aduce cu ei si ceva merchandise, pentru colectionarii de suveniruri. Dupa reprezentatie, trupetii vor sta ore bune in noapte alaturi de cei prezenti, pentru ca iubesc publicul din Romania:

http://muzaholic.ro/interviuri/interviuri/interviu-jerome-reuter-rome

Biletele s-au pus deja in vanzare, la pretul de 50 lei:
http://eventbook.ro/event/concert-rome-club-control-2015-bilete

Rugamintea organizatorului este ca pe perioada concertului propriu-zis sa nu se fumeze in sala de concert, optiuni comode existand atat in sala de langa cat si pe terasa clubului.

Multumiri anticipate pentru intelegere!

Kogaionon

The post ROME – 10 year anniversary – World Tour 2015 appeared first on Kogaionon.

Back to ROME… Sa vedem ce a mai ramas bun la exprimarea lui artistica. Pai vocea a fost tot timpul piesa de rezistenta. Le are baiatu’ si cu chitara, incontestabil. Ca le canta cam standard si cu prea putine abateri in ultimii ani, aia e… Cam tot Neofolk-ul nu ofera prea multe pendulari stilistice, sa fim sinceri. El insa a fost tare inspirat pe primele 3-4 albume, caci baga si Industrial si Martial si samples si suna deosebit. Pentru mine „”Flowers From Exile”” a insemnat un varf iar povestirile ulterioare rostite mi-au parut a fi fost repetitive, exceptie albumul cu piese de pe vremea bunicii, aranjate frumos, ce-i drept.

Am asteptat cu ceva curiozitate calatoria artistica propusa de Jerome in Rhodesia. Marketing bun, promovare incitanta, doar 1000 de exemplare lansate acum cateva zile, in box cu de toate, inclusiv 2 CD-uri si un DVD cu videoclipuri, plus un amanuntit interviu cu artistul, tricouri, autografe, bla-bla-uri cu care suntem deja obisnuiti de la strategiile label-ului Trisol (vezi traditia SOPOR de ex), dar si al naibii de scumpe pentru buzunarul mioriticului nostru aflat de veacuri in recesiune.
Nu stiu ce sa spun: albumul are concept, poveste, muzica, texte, parfum, lipici, un amestec de Dark cu Folk si Neofolk contemporan. Cred ca e cel mai bun din ultimii 5 ani ROME. Asta o insemna ca scoate cate un album fain la cincinal? Desi MMM a fost scos mult mai in scurt si este albumul in care a aratat ca se poate scoate muzica faina si fara prea multe balade si lalaieli. In fine, vorbim de 2014, nu cel Dark de la inceputuri… Asadar, avem un intro confuz, cam steril, in genul interludiilor instrumentale marca ROME… „”The Balad Of The Red Flame Lily”” in 2 variante, ambele pe o structura Trip-Hop destul de catchy, cea remixata chiar mult avangardista, cu trimiteri Electro alaturi de un ritm mai taiat si sec (iti cam ramane in minte ritmul, ce-i drept)… „”One Fire”” se doreste a fi o piesa mai vioaie, ritmata, hai sa-i spunem plina de umbre militantiste, care ridica tempo-ul albumului, dar cand ar trebui sa prinda contur, se termina brusc… „”A Farewell To Europe”” mi-a placut ca are inserata o mandolina (sau ce-o fi ea) care da o savoare specifica piesei. In rest, percutie si ritm lent, clasic ROME, nimic special, dar faina ca balada… „”The Fever Tree”” si „”Hate Us And See If We Mind”” le stiam deja de anul trecut, deci cumva bagate acolo, la pachet, n-am stat sa studiez de ce, sigur exista ceva explicatii pertinente… „”The River Eternal”” se intoarce la nota sobra pe care reusea in trecut sa o prezinte inspirat Jerome, acum cu o gravitate dark frumoasa, aura poetica avandu-si rolul ei bine definit aici… Vin apoi trei piese in care am auzit pronuntat/cantat cuvantul Rhodesia cat nu am auzit in viata mea. Piesele sunt fainute, cumva cam in acelasi stil, totusi, bazate pe jinduirea vocii  mai tot timpul si pe cate o clapa ce se aude pe fundalul chitarii, piese pe care sigur te-apuca leganatul (daca nu pe tine sigur pe cineva de langa tine, cand esti la concert)… „”Bread and Wine”” deja e o piesa ce-mi aminteste de aura „”Flowers From Exile””, a carei dinamica ne scoate din amorteala tempo-ului care deja ma adormise pe „”In a Widderness of Spite”” (iarasi o dimensiune poetica interesanta), urmand sa incheie cu un sample din care nu putea sa lipseasca „”God save the Queen…”” Si albumul se termina cu ceva din vremurile post-interbelice, din perioada verde a comunismului european, sample-uri care imi amintesc de filmul pentru copii „”Veronica””.

Asadar, suntem in 2014, discutam de ROME-ul actual, de fapt de JeRome Reuter, un artist ce poate fi asimilat, acceptat sau iubit doar daca ii intelegi atat muzica cat si latura poetica. Inclinatia lui spre foste razboaie ma face sa-l definesc ca pe un half-Hemingway (in varianta muzicala) post-modern care isi exprima trairile si viziunile intr-un univers original, mai mult in studio si, pe alocuri, in concerte.

Pentru cei ce ROME nu inseamna decat o trupa din genul celor care capteaza interesul fanilor NeoFolk-Martial-Industrial-Ambient, cu siguranta ca acest ultim album va fi asemanator cu celelalte, nimic deosebit pe frontul luxemburghez. Pentru fanii impatimiti ROME va fi un album spectaculos. Pentru mine, ca un sustinator ROME de peste 7 ani, in 5 concerte aici, cronici si interviuri nenumarate, cred ca ROME si-a terminat in picioare, cu demnitate si fara prea multe compromisuri, un capitol important  din istoria trupei. Precedentele 2-3 albume nu mi-au dovedit ca ar fi venit cu ceva nou in structura sau ca abordare, de asta nici nu le mai tin minte sau le ascult foarte rar. Insa, pe viitor, ROME chiar ar trebui sa se reinstaleze, sa se reconfigureze si sa renasca sub un alt concept muzical. Altfel, va continua sa ramana doar o trupa de nisa, pentru o comunitate ce nu accepta schimbarea, unde avangarda ca exprimare muzicala este inamic iar inovativitatea este privita ca pe o abatere netolerata de la principiile clasice.
„”A Passage To Rhodesia”” cred ca il voi memora ceva vreme, poate si datorita faptului ca povestea lui este explicita, clara si are un concept nobil. Mi-ar fi placut mult mai multa energie, explozie, ruperi de ritm, dinamica Martial, sample-uri dark, dar nu eu compun muzica. Nu-mi ramane decat sa caut alte trupe in genul asteptat sau sa ma apuc eu de facut muzica. Trupe noi interesante de gen nu prea am mai gasit dar orice recomandare este binevenita, sa ies si eu din starea asta „”statuta””. Cat despre a compune eu, heh, am o multime de alte cai prin care sa devin ridicol, cu sau fara voia mea…

Anul viitor JeRome invita sa sarbatoreasca cu toti cei interesati ZECE ani de istorie ROME. Cu siguranta ca voi fi si eu prezent macar la unul din concertele lui din turneul mondial pe care a inceput deja sa-l anunte pentru 2015. Ca un fan ale inceputurilor de orice fel, nu ma dau deoparte… mentenanta aia de dupa ma omoara, mai ales daca incep compromisurile si ademenirile conjuncturale J .

The post Rome „A Passage To Rhodesia” appeared first on Kogaionon.

Stiam cu mult inainte de ceea ce urma sa se intample la Brasov, pe 8 decembrie, ca va fi ultimul eveniment sub numele KRUNA, cel putin pentru o buna bucata de vreme. Stiam ca va fi si ultimul DonisArt din Brasov, un oras tare drag mie, in care am avut ocazia sa ma bucur de trairi frumoase, intense, unice. Stiam ca e timpul sa iau o pauza in directia pe care am tot dezvoltat-o in ultimii ani, stiam si simteam multe, insa nu am vrut sa-i dau o nota trista sau patetica, am lasat sa se intample ceea ce imi dorisem, fara prea mult dramatism… si da, s-a implinit. E adevarat ca sub KRUNA nu am reusit sa vad nici KAUAN si nici EVERY SILVER LINING HAS A CLOUD, adica 2 premiere live, dar poate ca asa a fost sa fie. Am inteles ca se vor intampla chestii in aceasta directie si nu pot decat sa ma bucur pentru ceea ce va urma. Pentru mine este un capitol incheiat dar ma bucur ca proiecte la care aspiram vor lua viata, totusi, sub o alta forma, intr-un alt context! Este mai mult decat onorant pentru mine sa vad asta!

Mi-am pus un pahar de TYRCONNELL, m-am asezat in fata laptopului, cu ceva muzici frumoase in casti, fericit ca am un peisaj hibernal afara, de vis, ma uit la ceas ca mai am cam o ora pana voi mai da la spate un an din viata asta tumultoasa… si ma apuc sa-mi povestesc cum a fost la KRUNA Neios…

Si cum a fost? Stres la greu, oboseala cat incape, chestii nedorite intamplate (pierdut avion de catre trupeti, timp insuficient pentru soundcheck, lucruri agreate dar nerespectate si apoi improvizate), adrenalina din plin, alcool, tutun, blitzuri mult prea multe in timpul evenimentului, persoane care nici acum nu au aflat ca pot sa treaca discret, poate putin aplecat, prin fata scenei, in timpul recitalurilor (era totusi o sala de teatru)… dar si cativa inteligenti care s-au trezit sa comenteze zgomotos pentru a-si face remarcata prezenta, stand afundati in scaune confortabile, dar probabil cu mustul in freza.

Astea au fost partile mai putin digerate de mine, de voie, de nevoie, din inertie sau reflex, din dorinta sau poate neputinta.

Partile bune au fost insa infinit mai multe si aceste amintiri imi vor ramane vii in memorie. Andy si Aslak, doua suflete pe cat de diferite, pe atat de curate, m-au bucurat enorm! Mi-a placut sa vad ca diferenta mare de varsta intre cei doi nu este decat o problema de calendar, chimia dintre cei doi fiind dominanta in tot. Dupa ani si ani, am reusit sa ii intalnesc fata in fata, sa povestesc cu ei in tihna, dar sa le si vad lucrarea SYVEN pe scena!

Mi-am amintit de acele vremuri underground, cand cei ce erau interesati in muzici o faceau din dragoste, devotament si curiozitate, cand banul nu conta, ca oricum nu-l avea mai nimeni. Si au facut un show special, plin de arome dark, pe gustul meu! Simplu dar solemn. Aslak isi iubeste instrumentul confectionat chiar de el, kantele, intr-un mod absolut uluitor! Cu o seara inainte, cand stateam cu totii la Pensiunea lui Leo, a venit sa ne cante asa, cica sa descoperim frumusetea acelui instrument si a sunetelor scoase din acele corzi! Cand imi amintesc de acele momente, ma trec fiorii! Iar Andy, atat de riguros cu repetiile lui cand venise timpul de a-si pregati vocalizele, pfff!!! Lansarea „Corpus Christi” trebuia sa se intample oficial la DBE 4, dar amanarea imensa a debutului din cauza unui label neserios a facut ca cel de-al doilea capitol SYVEN sa se intample in decembrie. Dar a fost spectaculos acum!

Apoi reintalnirea cu ROME, a 5-a in 5 ani, la fel de relaxanta ca si prima, din 2008, tot din Brasov. Imi amintesc ca atunci erau doar 3 si i-am luat de la aeroport cu masina mea, bucuros ca pot sta in tihna de vorba cu ei. Doar ca nici bine nu apucasem sa ies din parcarea aeroportului ca un sofer a dat cu spatle drept in masina mea. Ce chipuri consternate aveau luxemburghezii, mai ales ca avionul lor avusese si o intarziere de cca 8 ore si au trebuit sa astepte bagajele alta ora, ca se pierdusera pe undeva prin camerele aeroportului nostru. Le-am explicat ca Romania este land of choice dar sa fie linistiti, ca asa e pe la noi. Dar daca ne apucam de baut, viata aici nu mai pare atat de tumultoasa! Heh. Am aflat doar la intoarcere, dupa ce i-am lasat la aeroport, ca in Romania si condusul inseamna adrenalina pentru cei ce nu sunt la volan. Cel putin la felul cum conduceam eu, heh!

De data aceasta m-am revazut la Brasov cu doar 2 din vechea garda, Jerome si Patrick, cu ceilalti mai noi intalnindu-ma si anul trecut la KRUNA. Un setlist din albume diferite, piese mai vechi dar si mai noi, unele usor prelucrate, cu o amprenta melancolica interesanta, poate prea static pe alocuri fata de cum eram obisnuit dar na, e firesc sa experimenteze si sa tot schimbe. Un concert pe cat de intim pe atat de relaxant, care mi-a placut mult, ajutandu-ma sa inteleg ca ciclul ROME prin DonisArt a ajuns la maturitate. Ramane sa vedem cum ne va surprinde Jerome in viitor, daca va mai fi capabil sa inoveze cum a facut-o, la vremea respectiva, cu „MMM” sau „Flowers from Exile”… Unii ar putea spune ca a fost mult prea mult, altii din contra, fiecare cu propria-i concluzie.

Pe CECILIA EYES ii asteptam cu noul album, dar belgienii recunosc si ei ca nu se misca chiar atat de strict intre repere de timp (cum o face atat de bine Jerome, de ex). Mai mult, si cu avioanele au probleme, ca, la miezul noptii, vinerea trecuta, aflu ca 2 din cei 6 nu sunt in avion, din motive mai putin importante, dar independente de mine. Noroc cu cei din jurul meu care m-au asigurat ca va fi ok (asa, declarativ), desi n-aveti idee ce stres am avut in mine, cum s-a golit aproape o sticla de licoare tare in mai putin de o ora! Mda, cauta pe net in noapte bilete, o singura cursa de Tarom disponibila, dar cu toate locurile ocupate. Eram terminat, sincer! Dupa ESLHAC, urma acum sa risc sa nu urce pe scena nici CECILIA EYES.

A venit si prietenul Andrei Irode in noapte, foarte relaxat si voios, asa ca am stat cu el si cu Leo la povesti pana la 6 dimineata. M-am dus sa ma culc dar la 8 primesc sms de la Gauthier ca a gasit ultimele 2 bilete de avion disponibile si ca totul e in grafic! Urmau sa aterizeze la 2 pm in Bucuresti, cam din scurt dar deja suna optimist si cu sens. Evident ca stresul si oboseala s-a simtit atat la soundcheck dar si in primele piese pe scena, unde anumite nesincronizari si probleme tehnice au dat senzatia (si nu numai) unor stangacii nepermise. Dar cum acest lucru chiar mai putin conta, in conditiile date, inclin sa cred ca si recitalul lor a fost unul bun.

Michael imi spunea, inainte de show, ca i se pare complet ciudat sa vada lumea cum sta pe scaune si ca exista un spatiu gol intre scena si public mult prea mare. S-a vazut cat de marcat a fost de asta si in timpul concertului, invitand de vreo 3 ori lumea sa vina in fata. Au cantat piesele pe care le stiam intr-o alta forma, ne-au dezvaluit cum vor suna si noile piese, ceva mult mai shoegaze si atmosferic decat eram obisnuit, ceea ce e de bine. 2 piese m-au dat pe spate!

Atmosfera la eveniment a fost una cordiala, am zarit multe persoane din Brasov si foarte putine din tara, dar si cateva din afara Romaniei, ceea ce m-a bucurat nespus. Echipa Next Dream Event s-a comportat ireprosabil, Andrei a aratat ca se poate descurca de unul singur cu securitatea evenimentului (asta si datorita publicului civilizat), Sala Reduta nu a aratat atat de goala pe cat ma temeam eu, prieteni dragi au adus cu ei tot felul de prajituri si torturi ca sa sarbatorim ziua mea ce urma sa vina, la Rockstadt lumea a stat la un pahar pana spre dimineata, chiar daca drujbele de fundal mai zgariau urechile celor prezenti iar comunicarea se facea mai mult prin semne… dar, chiar si asa, a fost frumos.

In 2 zile veti putea vedea inregistrarea integrala a celor 3 concerte.

Multumesc tuturor celor care au sustinut cele 6 editii KRUNA, mi-ar placea sa cred ca mai exista persoane care sa fi participat integral la acest concept, plecat dintr-un joc de cuvinte (runa lui k) si care si-a creat propria identitate. Acum e deja vizibil, poate mult prea vizibil, de asta e timpul sa-l parchez acolo unde ii e locul…

Pentru anul ce vine, metamorfozarea DonisArt se va identifica doar printr-un blitz MONO la Timisoara si apoi printr-o noua rostire DBE, ce va gravita in jurul unor trupe necunoscute dar care au ceva de spus in aceasta scena muzicala, tocmai prin inovatie… si vorba lui Lus: „e bine ca te-ai oprit din nebunia de a organiza atatea evenimente, dar nu te opri de tot, trebuie sa avem si noi macar motivul de a ne intalni o data pe an, sa ne mai spunem una-alta”. Si pana la proba contrarie, DBE-ul ar putea fi acea oportunitate.

La multi ani, sa fiti ceea ce vreti sa fiti si tot timpul plini de viata! Ceea ce traim acum aduce implinire, ceea ce lasam pe mai tarziu aduce ori frustrare, ori digerare fortata!

Spor in tot ce e mai frumos pentru fiecare din voi!

11 decembrie 2012

_________________________________________________________________________
COMUNICAT:

Ultima data cand ne-am intalnit la Brasov a fost in mai, la KRUNA Pratar… si am fost destul de multi, care ne-am bucurat de o sambata frumoasa, alaturi si impreuna cu prieteni dar si cu ARCTURUS… de fapt, de prietenii din ARCTURUS, pentru ca muzicienii au stat pana spre dimineata, in Rockstadt, la palavre cu noi.

Conform traditiei din ultimii 5 ani, nu a existat vreun decembrie in care sa nu ne intalnim, intr-o formula sau alta, intr-o locatie sau alta… incepand cu 2008, ne-am intalnit cu ROME, chiar in Brasov, dar si cu SPIRITUAL FRONT… in 2009 i-am intalnit din nou, dar la Bucuresti, alaturi de alte 6 trupe. 2010 a fost an sabatic pentru Jerome Reuter, dar am recuperat anul urmator, cu o prezenta la DBE 3 si apoi, in decembrie, tot la Bucuresti. Acolo ne-au incantat cu piese de pe toate albumele, cca 90 de minute de neuitat.

La sfarsitul lunii octombrie ROME lanseaza un nou album, „Hell Money”, motiv pentru care i-am invitat iarasi in Romania, la KRUNA Neios, pe 8 decembrie, sa ne impartaseasca acum din secretele noilor secvente. Jerome este unul dintre prolificii artisti care nu lasa sa treaca anul si sa nu lanseze un nou material, ceea ce poate mira pe unii… sau ferici pe altii… Incercam sa tinem pasul cu ROME si sa nu pierdem prea mult din ritmul alert al albumelor realizate. Luxemburghezii vor urca primii pe scena in sambata de decembrie si isi vor spune povestea intr-un mod relaxant, cursiv, captivant.

CECILIA EYES a fost o singura data in Romania si putem spune ca au fost o surpriza placuta pentru cei prezenti la evenimentul din 2010. Belgienii vin pregatiti sa ne prezinte cateva piese noi de pe albumul ce va fi lansat anul viitor, dar ne vor canta si cateva secvente mai vechi, de pe precedentele doua albume.

SYVEN este o terapie venita dintr-o alta lume, spre o alta lume. Muzica conceputa de Tuomi (ex-NEST) este interpretata pe un instrument traditional nordic, numit kantele. El va veni la Brasov alaturi de Andy, cel ce completeaza cu voce muzica SYVEN, un concept inedit si inovativ pentru tot ceea ce poate exista astazi in muzica. Cei din SYVEN isi vor lansa tot atunci si noul CD/DVD, „Corpus Christii”, printr-o vizionare integrala a materialului, dupa concertul propriu-zis.

Pretul unui bilet este de 60 lei si se vor gasi doar la intrarea in locatie, in seara evenimentului. Capacitatea salii de teatru Reduta permite accesul pe scaune a cca 400 de persoane, un numar mai mult decat rezonabil pentru toti cei posibil interesati.

Rezervarile de bilete pot fi facute in intervalul (1 octombrie-30 noiembrie), pe adresa krunafest@gmail.com. Confirmarea rezervarii inseamna un raspuns pe email din partea noastra, plata urmand sa se faca in seara evenimentului, la intrare.

Cu prietenie,

DonisArt

The post Kruna Neios – 08 Decembrie 2012 appeared first on Kogaionon.

„A fost foarte fain. Ne-am distrat de minune in turneu, bineinteles. A fost un vis realizat pentru noi sa cantam in San Francisco si pe Hollywood Boulevard. Iubesc orasele acelea. Am mai fost acolo de mai multe ori, dar a fost prima oara cand am organizat si un turneu. A fost incredibil!”

Dupa ce ati luat o pauza in 2010, ai devenit foarte prolific, lansand o trilogie in 2011, care a fost urmata de un full-length in 2012. Perioada de respiro ti-a revigorat forta creatoare?

„Poate ca da. Dar eu mereu lucrez intr-un fel sau altul.”

Te rog spune-mi cate ceva despre noul album „Hell Money”. Care sunt conceptele din spatele lui? Cum a fost receptat de fani si media?

„Nu exista un concept propriu-zis in spatele sau. Poate doar ca exista piese mult mai personale pe el. Cate despre cum a fost primit albumul, nu stiu inca. Nu prea am discutat cu oamenii despre acest subiect si nici nu am citit cronici. Nu prea imi ocup timpul cu asa ceva. Din cate am auzit, unora le place, unora nu. Si cred ca-i ok asa.”

Ai subliniat pe pagina de Facebook ca noul material este diferit si ca reprezinta o noua pagina in istoria Rome, prin el incercand sa te distantezi de abordarea clasica de Neo-Folk. Te gandesti ca poate o sa pierdeti fani din cauza asta?

„Nu sunt ingrijorat ca ma distantez de ceva sau ca vom pierde fani. E ceva ce nu poate fi controlat. Daca incepi sa te gandesti la asta, spiritul creator moare. Eu fac ceea ce simt ca vreau sa fac. Viata e prea scurta ca sa-i lasi pe altii sa decida ce trebuie sa faci cu ea.”

Vor putea fanii romani sa cumpere noul album din locatia evenimentului? Veti aduce si merchandise cu voi?

„Sigur”.

De-a lungul timpului ai abordat in mod diferit aparitiile live. La ce se pot astepta fanii de la acest concert? Aveti de gand sa faceti ceva special la Brasov?

„O sa fie foarte special, sunt sigur. O sa fim cu totii imbracati in costume de iepuras si nu o sa ne aducem instrumentele ca sa improvizam cu ce gasim pe acolo.”

Care sunt planurile tale pentru viitor. Un album pentru 2013, poate?

„Probabil, da. Nu stiu daca o sa-l termin pana atunci. Lucrez la chestii noi, ceva foarte special de fapt, dar nu pot spune cu siguranta ca va fi gata in 2013.”

O sa cantati pe aceasi scena cu inca doua trupe – Cecilia::Eyes si Syven. Ai mai ascultat pana acum muzica acestora si daca da sunteti curiosi sa-i vedeti live?

„N-am avut timp sa le ascult materialele, nu. Am sa fac asta inainte de concert, probabil.”

Multumesc pentru interviu. Ne vedem in curand in Brasov.

„Multumesc si eu foarte mult.”

Decembrie 2012

The post Rome appeared first on Kogaionon.

ROME au fost sambata, 3 decembrie, ceea ce aveam cel mai mult nevoie: un „coridor” muzical plin de sensibilitate, de vibratie, de regasire si linistire interioara… o exprimare lirico/muzicala intensa, introspectiva, unica… o calatorie prin propriul eu, o reflectie interioara aparte… pentru suflete aparte.

In formula de 4, cu un sunet corect condus de un sunetist care acum si-a facut treaba perfect, trupetii ROME au dat tot ceea ce e mai bun din ei, aceasta a patra venire in Romania fiind, cel putin pentru mine, una desavarsita… ca mesaj, ca exprimare, ca perceptie.

Daca e sa raportez numarul de persoane la zgomotul din sala, cred ca a fost pentru prima data de cand fac evenimente in cluburi cand procentul a fost favorabil linistii… Insa departe tare de ceea ce inteleg eu ca trebuie sa fie un comportament decent pentru un spectacol, indiferent de muzica… Dar am inteles de ceva vreme cu nu e vina celor prezenti acolo… sau asa ma amagesc eu… Cu zgomot de sticle de bere sau pahare de orice in jur, fum de tigara la greu (numai cand ma gandesc la „afumatoarea” mea ma strange in spate pentru ceea ce simt si vad cei din jurul meu), stand cu totii in picioare pe durata intregii reprezentatii, eventual si fara impact vizual daca nu esti in primele randuri, nu ai cum sa ai acel confort fizic dar si psihic de a savura un spectacol… Plus faptul ca unii chiar nu inteleg de ce nu intelegeau ca cei din jurul lor chiar le aratau intelegere… versus povestile zgomotoase pe care aveau sa si le rosteasca in timpul recitalului… dar, pana la urma, fiecare e liber sa faca ceea ce simte… daca simte!

Priviti aceasta scurta inregistrare (din „teren”, fara prelucrari sau filtre) sa pricepeti la ce ma refer cu zgomotul din sala, sa vedeti ca ceva, acolo, nu avea ce sa caute, ca era dintr-un alt film, un film la care chiar nu vroiam sa ma uit… sau sa ascult… si ma tem ca nu am fost singurul cu acesti pitici pe creier:

Dar, in fine, s-a intamplat, poate ca nu o sa se mai intample… cine stie!

Am avut prilejul sa citesc chiar cateva comentarii despre KRUNA 3, doresc sa va ofer acum un punct de vedere al unei persoane care face parte din echipa Kogaionon si care se pare ca a fost „lovita” de ultimul recital ROME… in ciuda faptului ca, la momentul cand ne-am cunoscut, acum ceva vreme buna, discutiile muzicale gravitau doar in jurul Metalului extrem dar si Experimentalului ambiguu si de neinteles pentru o mare parte din noi, heh:

http://www.kogaionon.com/ro/articole-kogaionon/non-cronica-concertului-rome

Mi-a placut mult aceasta discutie cu propriul „sine”, probabil ca „ceakrele” au fost deschise… frumos sentiment!

Si am mai gasit cateva povestiri despre KRUNA 3 pe net, scrise de persoane care vad ca iubesc muzica, sunt interesati de ea, cunosc multe detalii… si, o sustin neconditionat! Felicitari, prieteni, oricare ati fi voi! Imi place sa vad ca scrieti din inima, sincer, fara constrangeri… si ceea ce e cel mai important, ca scrieti imediat dupa eveniment, cand acea aroma inca persista in aer, pe buze, in minte, pretutindeni. Iubesc acest sentiment si sunt fericit sa vad ca suntem mai multi… mai ales ca, daca discutam de KRUNA, nu s-au creat obligatii sau „compromisuri” prin scrieri fortate sau conjuncturale, unele care apar cu mesaj surd si neavizat, deoarece nu au existat acreditari sau parteneri media… cu siguranta atipic fata de cursul firesc… asadar, cine a vrut sa scrie, a facut-o… cine a dorit sa fotografieze, a facut-o… cine a dorit sa filmeze, a facut-o… fara restrictii, fara conditii, fara filtre, fara diferente… adica in Spirit Underground:

http://www.citadinul.ro/2011/12/the-trials-of-rome-kruna-3-rome-in-kulturhaus/

The Chronicles of Rome

A fost ultima seara tematica KRUNA in acest format, un concept ce si-a propus sa promoveze prin DonisArt Underground-ul de calitate, indiferent de stil muzical… „2 ore batute-n cuie” care au existat datorita deschiderii Kulturhaus fata de ziua/seara de sambata, cea mai ravnita de toata lumea… trei editii identice ca structura, fiind focusate doar pe invitarea unei singure trupe care sa-si „imprastie” aroma proprie spre fani dar si spre orice suflet deschis sa cunoasca si necunoscutul. Au fost ALTAR OF PLAGUES, KWOON si ROME… trupe din galaxii muzicale diferite, cu radacini bine ancorate dar distincte, insa care au aratat ca pot face punte comuna in randul fanilor… de fapt, in randul prietenilor! Si prin aceasta eu le multumesc tuturor prezenti la cele 3 editii! Povestea „KRUNA… the music bible!”, in acest format, ia sfarsit acum.

Calatoria scriptica ROME se termina si ea aici. Las acum locul celor care au reusit sa transforme o sambata normala intr-una speciala:

__________________________________

ALTE COMUNICATE:

ROME… pe ultima suta de metri…

Acum cateva luni, in al treilea weekend din luna august, la Alba iulia, Platforma DBE a adunat cateva sute de suflete frumoase de pretutindeni. Aroma acelui weekend de poveste inclinam sa credem ca inca salasluieste, activ sau latent. Acolo, ROME au sustinut un concert de aproximativ o ora, intr-o formula noua fata de trecut, un show plin de emotie si sensibilitate.

Intrucat trupa a lansat un nou album pe 11 noiembrie, DonisArt si-a permis sa-i invite pe Jerome si echipa lui live pentru a patra oara in Romania, pentru a doua oara in Bucuresti, la un nou ritual.

Astfel, pe 3 decembrie, in KRUNA 3, luxemburghezii vor inchide ciclul acestui nou concept intr-o editie speciala, in clubul prieten Kulturhaus:

Va fi o perfecta oportunitate pentru cei ce au respirat aerul de poveste de la DBE 3 sa se intalneasca in ultimul weekend in care DonisArt organizeaza un eveniment in Bucuresti. Exista amintiri frumoase, exista povesti nerostite, exista atmosfera prielnica pentru o noua intalnire… iar ROME, da, ROME, ne vor teleporta intr-o dimensiune unica, de la Johnny Cash, Nick Cave si Death in June pana la Tom Waits sau Leonard Cohen, dar cu o amprenta unica, inconfundabila!

Intrucat e sambata si clubul are programul propriu, am gasit totusi intelegerea de a insera conceptul KRUNA in „2 ore batute-n cuie” pentru prietenii DonisArt.

Astfel, incepand cu ora 19.30, usile clubului vor fi deschise pentru fanii ROME. Punctualitatea este foarte importanta iar timpii propusi vor fi respectati cu strictete. Primii ajunsi vor avea prilejul sa asculte, in premiera, o buna parte din noile album ALCEST si SYVEN.

Ca niciodata pana acum in istoria evenimentelor DonisArt, presale-ul ne-a aratat ca exista interes major pentru ROME si implicit pentru KRUNA 3, astfel ca, pana in acest moment s-au vandut aproape jumatate din biletele disponibile. Reamintim ca pretul unui bilet este de 30 lei si poate fi achizitionat din reteaua EVENTIM si in seara evenimentului, de la intrare, in limita disponibila.

Trupa va urca pe scena la ora 20.00 si va sustine un concert de cca 75 de minute, dupa care va fi de gasit la standul cu produse personalizate ROME.

Ultimele noutati despre trupeti le puteti afla din scurtul interviu avut zilele trecute cu Jerome Reuter:

http://www.kogaionon.com/ro/interviuri-kogaionon/rome-kruna-3-2011

Am mai avea multe sa va povestim, dar avionul cu muzicienii trebuie sa aterizeze din moment in moment, asa ca nu ne ramane decat sa va multumim anticipat pentru sustinere si haideti sa ciocnim maine un pahar de orice, alaturi de o trupa fabuloasa, pentru un an ce sta sa se termine, dar care ne-a adus si bucurii frumoase.

Va asteptam cu drag!

Echipa DonisArt

2 decembrie 2011

Noul album ROME, „Die Aesthetik der Herrschaftsfreiheit”, se va lansa oficial pe 11.11.2011, la label-ul Trisol Music Group! Jerome Reuter si-a propus in urma cu cateva luni sa organizeze un concert special, astfel ca, in seara de 11 noeimbrie, la Mannheim (Germania), cei prezenti vor putea intra si in posesia noului album direct de la membrii ROME. Intrucat cererea de bilete a fost mult mai mare decat capacitatea locatiei, s-a luat decizia ca si sambata, 12 noiembrie, ROME sa sustina un nou concert, in acelasi loc. In doar cateva zile si acest nou recital anuntat s-a dovedit a fi sold-out, fanii urmand sa vina din intreaga Europa pentru a vedea si a asculta in premiera noile compozitii ale luxemburghezului. La un asemnea interes, s-a luat decizia ca si pe 13 noiembrie ROME sa prezinte acelasi show tuturor celor prezenti, eveniment unde, doar cu cateva zile inainte, mai sunt disponibile doar cateva bilete. Noi ne vom reintalni cu ROME in Kulturhaus, pe 3 decembrie, la a 3-a editie KRUNA, incepand cu 19.30. Alte detalii vor urma in curand… Echipa DonisArt 7 noiembrie 2011 Atypical support for innovative bands…

DonisArt continua seria KRUNA cu un nou eveniment, dedicat unui artist luxemburghez cu o ascensiune muzicala incredibila: JEROME REUTER.

De la album la album, muzicianul surprinde, deruteaza dar si incanta iubitorul de faze Neofolk, pline de insertii Melodramatice dar si de infuzii Martial-Ambient sau Chanson Noire.

ROME vine la Bucuresti pe 3 decembrie sa-si prezinta noul material, „Die Aesthetik der Herrschaftsfreiheit”, o trilogie ce apare pe 11.11. 2011 si care insumeaza peste 150 de minute de muzica frumoasa, unica, inconfundabila.

De la Tom Waits si Leonard Cohen, pana la Death In June, Nick Cave sau Johnny Cash, ROME reuseste sa-si croiasca cu succes un drum propriu prin desisul de trupe mai mult sau mai putin originale, mai mult sau mai putin comerciale, mai mult sau mai putin cunoscute.

La a patra venire in Romania, ROME prezinta pe 3 decembrie, in Kulturhaus, un concert exclusiv in varianta live, cei 5 artisti pregatindu-se sa ne spuna o poveste din alta lume, unde emotia lirica se imbina spectaculos cu acordurile epice si vocea impresionanta a lui Jerome.

KRUNA 3 se identifica prin „doua ore batute-n cuie” de Melodramatic NeoFolk, incepand cu ora 19.30, in seara de 3 decembrie, in cochetul club bucurestean Kulturhaus. Pretul unui bilet este de 30 lei si poate fi achizitionat din reteaua EVENTIM dar si de la intrarea in locatie, in ziua evenimentului. Reamintim ca dupa ora 22.00 usile Kulturhaus se vor deschide pentru desfasurarea programului de club saptamanal, astfel ca reperele de timp propuse de KRUNA vor fi respectate cu strictete.

Echipa DonisArt

15 septembrie 2011

The post Kruna3 – ROME – 03 Decembrie 2011 appeared first on Kogaionon.

Salut, Jerome. 2011 a fost un an foarte plin pentru ROME. Esti multumit de acest lucru, avand in vedere pauza pe care ati luat-o in 2010. 

„Da, lucrurile merg foarte bine, nu pot sa ma plang. Cel mai important este ca am gasit o echipa foarte buna, asa ca mersul in turneu a devenit o experienta extrem de placuta.” 

Ce experiente placute ati avut parte la concerte?

„Pai, am avut parte de un public grozav si am avut onoarea sa lucram cu niste oameni extraordinari. Totul a mers excelent.” 

Cum a fost in Mannheim? 3 concerte in 3 zile, 2 dintre ele sold out? Chiar aveti asa multi fani in Germania?

„Nu chiar, salile erau foarte mici. Haha.”

Ati cantat si in Ausgburg. Cum a fost acolo?

„Chiar foarte bine. Toate au mers ca unse, cel putin din perspectiva noastra. Dupa atatea concerte, trupa s-a inchegat cu adevarat.” 

Ce feedback ati primit despre ultimul album?

„Pana acum, am primit numai feedback pozitiv, insa oamenii care nu ne aprecieaza muzica nu o sa scrie despre asta sau nu o sa-ti spuna, asa ca nu sunt persoana in masura sa raspund la intrebare. Dar din cate am auzit, oamenilor le place.” 

Poti sa-mi detaliezi putin conceptul acestui album in cateva cuvinte?

„Nu e usor de explicat in cateva cuvinte. E o poveste lunga de fapt. Ideea de a face trei albume in felul acesta s-a autoimpus acum cativa ani din diferite motive. In timp ce faceam research pentru ‘Flowers from Exile’, m-am lovit de atatea lucruri legate de exilul francez si de zbuciumul revolutionarilor spanioli care trebuiau sa stea ascunsi, asa ca m-am hotarat sa fac un ‘sequel’. Acel album a devenit ‘Nos Chants Perdus’. Chiar daca am consacrat doua astfel de albume subiectului, nu am simtit ca am ajuns la fundul sacului. Exista inca o esenta intunecata pe care nu o atinsesem, o conexiune ascunsa, greu de perceput. Asa ca am hotarat sa fac o trilogie, ca sa ajung la miezul problemei odata pentru totdeauna. Cel mai greu a fost sa descriu ceea ce nu se poate descrie si sa ating o esenta ce parea de neatins. A gasi un inteles in absurd. Asta a fost partea complicata, dar in acelasi timp procesul creativ mi-a adus inspiratie, asa ca odata ce am inceput, nu m-am mai oprit decat cand am terminat. Si am avut nevoie sa ma intind pe trei albume ca sa imi scot tema din cap cu adevarat.”

Veti avea noul album la Bucuresti? Sau merchandise?

„Nu chiar, ultimul album este sold-out momentan, dar se va re-edita in ianuarie. Avem tricouri si alte chestii marca ROME, totusi.” 

Am aflat ca iar ai schimbat line-upul. Ce s-a intamplat?

„Pai, se pare ca suntem o trupa care traieste in stil rock’n’roll iar claparul nostru nu a mai rezistat cu noi. Mersul in turneu implica mult stres, fiind mereu pe drum. Nu toata lumea poate face asta.”

Ce planuri aveti pentru anul viitor?

„Ca de obicei, un album nou si cateva concerte.”

Multumiri pentru aceast scurt dialog si ne vedem in cateva zile. Ce piese o sa cantati la Kruna 3? O sa aveti un show asemanator cu cel de la DBE3 sau o sa lansati noul album la Bucuresti?

„Nu, o sa cantam un set mai lung de data asta. Cu multe piese noi si cateva vechi, bineinteles. De abia asteptam sa ajungem in Bucuresti. Acest concert va marca incheierea sezonului pentru noi.” 

Noiembrie, 2011

The post Rome (Kruna 3 – 2011) appeared first on Kogaionon.

Salut, Jerome. Ce amintiri ai despre ultima voastră prestație live, concertul ținut acum mai bine de un an? Ați fost revelația evenimentului, fanii cereau întruna bis-uri, toată lumea țipa, aplauda… Ce amintiri ai de la București? Au participat fani din peste 25 de țări în acea seară…

„Acel concert a fost uimitor, într-adevăr. Și a fost un mod foarte bun de a spune la revedere pentru un timp. Cu toții ne-am simțit foarte bine. A fost un weekend foarte plăcut, alături de prieteni. Îmi place România. Și-mi amintesc că n-am dormit prea mult în acele trei zile.” 

Și totuși, atmosfera centrului Reduta a părut să rezoneze mai mult cu voi, nu-i așa? Intimitatea evenimentului, aura orașului Brașov, publicul care a fost mai liniștit și oarecum uimit de ceea ce putea face o trupa complet necunoscută pentru cei prezenți.

„Da, acel concert de la Brașov, cu aproape un an înainte de cel de la București, a fost foarte intim, ceea ce mi-a plăcut foarte mult. A fost o schimbare binevenită să cântăm într-un teatru, cu un public așezat pe fotolii în fața noastră. Și cred că și celor care au participat le-a plăcut. Sper că vom putea cânta din nou acolo, vreodată.”

V-ați gândit vreodată să  vă completați show-ul cu elemente teatrale? Ai rădăcini puternice în lumea teatrului, dacă ne gândim la tatăl tău…

„Da, am rădăcini în teatru, dar nu știu cum aș putea încorpora asta pe scenă. Pentru mine, cântatul și actoria sunt ca tenisul și fotbalul. Exisă o minge și o plasă, dar astea sunt toate similitudinile. Cu toate acestea, încerc să includ o estetică specifică, pe care am învățat-o din teatru, dar e cu totul altceva.”

Îmi place că ai renunțat la proiecții. Asta înseamnă că ai ajuns la concluzia că muzica pe care o cântă acum ROME nu are nevoie de proiecții care să ruleze pe fundal?

„Când am cântat prima dată sub numele de ROME, eram singur pe scenă. Am făcut un turneu în Spania foarte curând după aceea și aveam nevoie de ceva mai mult decât doar un om cu o chitară… așa că am lucrat cu film, etc, pentru a adăuga o dimensiune vizuală. Dar acum că ROME este o trupa live constantă, nu mai e nevoie de asta. Mai degrabă m-ar deranja, aș putea spune.” 

Decizia de a lua o pauză cu ROME a șocat mult lume, au apărut multe zvonuri, bârfe și interpretări. Se spunea că violonistul merge în armată, așa că esența ROME va fi pierdută, că Patrick e prea ocupat cu studioul său și nu are timp pentru a cânta live, că ți-ai pierdut motivația, inspirația sau dorința de a compune ceva nou din cauză că erai copleșit de fani, că ati lansat atât de multe albume în doar 4 ani… Cred că acum, la un an de la ultima voastră apariție live, barba ți-a crescut suficient și romul băut pe malul mării te-a ajutat să-ți recâștigi echilibrul interior și să te simți mai relaxat. Ce s-a întâmplat în tot acest timp? Care e adevărul? Te consideri încă un sclav al muzicii? Fanii ar trebui să afle…

„Adevărul e ceva personal, iar buzele mele sunt pecetluite. A fost în mare parte din cauza problemelor de sănătate. Dar, în plus, trupa ca atare întâmpina diferite probleme… Da, din păcate Nikos a trebuit să părăsească formația din cauza armatei și a decis să rămână în Grecia după liberare. A găsi noi muzicieni s-a dovedit a fi foarte dificil, mai ales într-un timp atât de scurt. Patrick e într-adevăr ocupat cu studioul și eu m-am mutat din Germania definitiv. Trebuia să plec de acolo din multe motive. Am cam întrerupt toate legăturile. Am trăit în diverse orașe germane în ultimii 7 sau 8 ani și acum era un moment de colaps complet pentru mine. Mi-am dat seama că o anumită perioadă din viața mea a ajuns la final, a trebuit să înfrunt asta și să plec pentru a începe de la zero în altă parte. Totuși, am petrecut ultimul an pe drum – atât de des cât e omenește posibil. Mi-am vizitat mulți prieteni din Europa și SUA și m-am întors cu multe cântece în tolbă… așa că da, sunt încă un sclav al muzicii.”

Ai anulat un turneu în America și câteva show-uri live în Europa. Nu a fost dificil să iei decizia de a nu onora promisiunile făcute?

„Da, a fost foarte dificil. Nu mi-a plăcut deloc să fiu în situația asta. ROME nu anulase niciodată nimic până atunci. Și acum a trebuit să anulez toate concertele pe care le plănuisem pentru 2010. Problema era că nu puteam ști când voi fi capabil din nou să călătoresc. Doar un singur lucru era sigur: mi se spusese că nu voi fi capabil să cânt pentru cel puțin 4 luni. Așa că nu am putut risca să păstrez show-urile din program nici după aceea.”

În tot acest timp, ai primit mesaje de la fani? Ai comunicat cu ei?

„Am primit multe mesaje, da. Și asta s-a dovedit a fi foarte util, așa că sunt foarte recunoscător tuturor celor care și-au dat osteneala să scrie. Știi, oamenii cred de obicei că un comentariu lăsat undeva online nu ajunge la artistul sau persoana în cauză, dar din contră, acestea primesc atenție chiar dacă subsemnatul nu are timp sau nu este capabil să răspundă.” 

‚Ceea ce cauți e dispărut definitiv.’… O expresie foarte dramatică ce poate fi citită pe vechiul vostru site… Ce ai vrut să spui prin asta?

„Da, cam teatrală, nu-i așa? Haha. Ei bine, pagina aceea chiar e dispărută definitiv. Și într-adevăr a fost o perioadă când m-am gândit la a renunța complet, pentru că mă simțeam bine să fiu la mare și să nu mă gândesc la toată afacerea asta. Dar după un timp am realizat că e important pentru mine, la un nivel foarte personal, să fac muzică și să o împart cu oamenii. Am decis să mă întorc ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, cu singura diferență că nu-mi mai pasă atât de mult de aspectul material al lucrurilor. Producțiile ROME deveneau din ce în ce mai sofisticate, încercam să concurăm cu oameni care nu erau de calibrul nostru, aveau o carieră mult mai îndelungată și o audiență mai largă – și cel mai important: un buget mult mai mare decât noi. Așa că începuserăm să uităm de rădăcinile noastre și de intenția originală ROME. Dau vina parțial pe alții, dar eu eram cel care lua deciziile. Pauza pe care am fost nevoit să o iau mi-a dat șansa să capăt o perspectivă nouă și mai sănătoasă asupra lucrurilor și să mă gândesc la ceea ce vreau să fac cu adevărat. Vreau să fie artă și nu neapărat ușor de digerat pentru oricine. Nu mă închin la bani. Mai bine să fiu falit și liber artistic, decât faimos și sclav al industriei. După ce am spus asta, trebuie să adaug că îmi plac toate albumele pe care le-am făcut. Fiecare dintre ele. Nu aș fi lansat niciodată nimic de care nu eram convins. Iar ultimul album a fost lansat într-un fel post-mortem, căci eram deja în pauză de câteva luni, dar totul fusese terminat cu mult timp înainte.”

Cu toate că ai intrat în “silentio stampa”, noul album a fost lansat în primăvară, deși foarte discret și cu o promovare minimală. Cel puțin așa l-am văzut eu. Cum a fost primit de presă, de fani?

„Sincer să fiu, nu prea știu, nu eram prin preajmă. Pentru o mare parte a anului nu am fost nici măcar pe același continent și nu prea mi-a păsat. Știi, decizia de a face ‚Nos Chants Perdus’ și de a-l face așa cum este a fost luata cu mult înainte de ‚decizia’ de a renunța. Albumul era gata și ar fi fost lansat cu siguranță. Dar această parte a muncii este a labelului și știu că fac treabă bună, așa că nu m-am îngrijorat deloc. Schimbam mailuri cu ‚șeful’ meu din când în când, dar asta era tot. Nici măcar nu știa unde sunt. Și cred că a nu face deloc concerte nu prea a ajutat promovarea, haha. Cât despre fani, cred că unii l-au iubit și altora le-a luat un timp să-și dea seama că nu e atât de rău, de fapt. Și desigur, au fost și câțiva care l-au urât. Dar așa trebuie să fie. Cât despre presă… nu știu. Mulți oameni sunt plătiți să scrie lucruri bune despre chestii rele, nu plătiți direct, dar, știi… un tip îi face altuia o favoare… e reclamă implicată, politică într-un fel… timpul și coordonarea sunt deasemenea un factor și unora dintre recenzori nu le pasă sau habar n-au despre ceea ce trebuie să scrie … așa că mi se rupe despre ce spune presa în general, în afară de ceea ce au de spus jurnaliștii independenți sau underground. Și îmi pasă de ceea ce spun fanii, pentru că sunt familia mea. Cu cât știi mai mult despre cum funcționează sistemul, cu atât mai dezgustat sau corupt devii. Și în sfârșit, sunt destul de multumit, intr-un fel, că au aparut problemele de sănătate și altele, astfel încât am putut să mă dau înapoi puțin.” 

Ești de acord că acest album a adus multiple critici de la acei fani ai marțialului care voiau un trend continuu de ritmuri copy-paste în genul lor favorit? Te simți afectat de reproșurile lor?

„Nu, pentru că eu știu ce urmează și ei nu. Fiecare e îndreptățit să aibă propria opinie. Cred că majoritatea fanilor mei a înțeles că nu poți continua să faci același album la nesfârșit. Există câteva trupe care fac asta și funcționează foarte bine pentru ele, dar eu vreau mai mult. Nu e o slujbă de birou.”

Hai să lăsăm la o parte anul 2010, cu grijile, problemele sau emoțiile sale. Suntem acum în 2011. Putem vorbi de un restart pentru ROME sau doar despre un nou capitol?

„Pentru mine înseamnă ambele. Pe un nivel strict personal e un nou capitol, dar unul important… știi, ca o renaștere sau ceva de genul ăsta. Și pentru ROME cred că e la fel, pentru că e un nou început. E o nouă echipă în jurul meu. M-am mutat în altă țară. Lucrez cu alți oameni. Scriu lucruri noi care sunt mai în concordanță cu mine însumi, cu vechiul eu. Pe de altă parte, e de asemenea (și sunt sigur că majoritatea vor fi uitat de pauza asta destul de curând) doar un nou capitol. ROME a fost încă prezentă în 2010 într-un fel, datorită albumului, iar acum, în 2011, sustinem concerte din nou, așa că presupun că oamenii vor spune: ‚Ce dracu a fost cu toată drama asta?’. Dar crede-mă, unele momente de anul trecut nu aș vrea să le retrăiesc nici pentru tot whisky-ul din Irlanda.”

Te consideri un fan al tehnologiei moderne? Ți-ar plăcea să lansezi albume complet analogice? Crezi că încă mai există un viitor pentru viniluri? Având în vedere că vânzările de CD-uri au scăzut considerabil… e bine că există ediții speciale…

„Asta e întrebarea câștigătoare, nu? Dacă aveam răspunsul la problema asta trăiam până acum pe insula mea privată, nu-i așa? M-am cam săturat să mă îngrijorez în legătură cu asta. Știi, cei care sunt fani cu adevărat vor vrea să aibă albumul original. Să-l țină în mână. Lucrez mai mult ca un romancier decât ca un muzician, așa că multe dintre gânduri se duc în versuri sau în partea vizuală. Și oamenii știu asta. De aceea există încă persoane care vor să aibă originalul și nu doar un fișier digital. Dar vremurile se schimbă mult din punctul ăsta de vedere și nu știu încotro se îndreaptă. Singurul lucru pe care îl știu e că muzica mea necesită un ambalaj potrivit și versuri și componentă vizuală și câte și mai câte, așa că întotdeauna îmi voi lansa albumele așa cum vreau. Acum simt că aș face și un vinil, așa că poate va fi și așa ceva atunci când va apărea oportunitatea.”

Dacă scăderea vânzărilor continuă, singura resursă financiară pentru trupe vor rămâne concertele. Sunt și alte moduri de a trăi din muzică?

„Pot să trăiesc cu foarte puțini bani și am mai făcut asta. Nu am o mașină luxoasă sau lucruri de acest gen. Fac doar muzică. Așa că poți să mă ajuți să trăiesc până la sfârșitul lunii când îmi cumperi tricoul sau cd-ul sau sa asiști la show-uri (să sari gardul ca să le vezi nu se pune). Cu asta ne plătim facturile.”

Ce privești ca un mare compromis în muzică? Ai făcut vreunul?

„E subiectiv în funcție de fiecare artist. E o linie subțire, de obicei trecută când ai pășit într-un studio. Nu-mi amintesc să fi simțit că aș fi făcut unul vreodată, totuși.”

Mă bucur că ai decis să-ți reîncepi spectacolele live. Cum vor arăta noile concerte? Trebuie să ne așteptăm la un concept diferit? Putem vorbi de o trupa live acum?

„Singurul lucru pe care-l pot spune acum (pentru că e singurul pe care-l știu, haha) e că va fi o trupa în carne și oase pe scenă. Niciun instrument nu va veni dintr-un computer. Dar vor fi și sample-uri într-un fel sau altul, desigur.”

Spune-mi câte ceva despre noii membri (live sau de studio). Cine sunt, unde v-ați întâlnit, cum au ajuns să facă parte din ROME?

„Am o trupa live acum, da. A trebuit să le dau de băut ca să-i conving. Nu lucrez cu niciun muzician în studio acum. Fac totul singur din nou, așa cum am făcut pentru primele 3 albume. Dar am o nouă trupa cu mine live. E mai mult o trupă de prieteni, pentru că am ales dintre vechii mei amici. Ne știm de mult timp și i-am ales pentru cine sunt, nu pentru cum știu să folosească un instrument. De fapt, în afară de unul dintre ei, erau toți doar bassiști înainte. Am ales la întâmplare ce face fiecare și, ghici… cel mai bun bassist din trupa a tras paiul cel mai scurt și a fost nevoit să facă percuția – ceva ce nu mai făcuse niciodată. Nu știm ce dracu facem, dar ne distrăm foarte bine. Și distracția era ceva ce lipsea din toată experiența în ultimul timp.”

Ai un program destul de încărcat pentru anul acesta, se pare că vei participa la multe festivaluri importante. Ar trebui să concluzionăm că te vei dedica acestei trupe complet? Adică … să trăiești numai din muzică?

„Deja fac asta. Precum am spus, pot trăi cu foarte puțini bani și a trebuit să-mi schimb regimul oricum, așa că am nevoie de mai puțini bani pentru mâncare, haha.”

Cum vor arăta setlisturile voastre? Vor fi și ceva piese noi?

„Da, desigur.”

E timpul să ne dai câteva detalii despre noul album. Ce linie muzicală va urma? Ce elemente noi? Descrie-ne conceptul său.

„Nu, nu, nu, nu, nu, e muuult prea devreme să vorbesc sau să mă gândesc la lucruri de genul ăsta. Încerc să pun la punct o trupa acum… am destule pe cap. Băieții sunt cam speriați fiindcă unii nu prea au experiență pe scenă și, desigur, începem turneul în iunie cu festivaluri de-alea mari cu mii de oameni în public. Au crezut că glumesc când le-am spus. Gen: ‚oh, apropo băieți, primele câteva concerte o să fie destul de mari…’ ”

Criza economică a creat și una psihologică. Consideri că toate aceste întâmplări nedorite ne vor face mai realiști, mai pragmatici, mai calculați?

„Nu.”

Se spune că 2012 va aduce sfârșitul lumii, având în vedere că se termină calendarul mayaș. Mai mult, se spune că se vor inversa polii, că lumea va trece prin multe schimbări și doar cei care sunt pregătiți vor supraviețui. Tu ce crezi?

„Ar trebui să mă îngrijorez acum? Gen, ‚la naiba, o să murim cu toții’, sau așa ceva? Gen, ‚Băi, vine războiul!’. Ce-o fi o fi. Cu siguranță nu sunt îngrijorat în legătură cu cantitatea de distracție de care vom avea parte în următoarele decenii.”

Un vulcan a erupt și pentru câteva săptămâni tot circuitul european de zboruri a fost blocat. S-a creat panică și s-a dovedit că omenirea nu e pregătită să accepte natura și manifestările sale diverse, nici nu avem soluții alternative. A fost oare și acesta un semn al alinierii planetelor?

„Ca bătrânul in baston sau ceva de genul… suntem oameni, oamenii sunt animale rele în principiu. Știm să zburăm, putem face asta, dar nu prea putem să oprim ploaia sau ninsoarea.”

Cum arată o zi obișnuită  din viața lui Jerome Reuter? Dar o zi perfectă (dacă ar trebui să-ți imaginezi una)?

„Mă trezesc destul de devreme. Obișnuiam să lucrez noaptea, dar a trebuit să mă confrunt cu faptul că majoritatea oamenilor nu răspund la apelurile tale urgente de la 4 dimineța, așa că mă trezesc devreme ca toată lumea acum. Dar nu prea am zile obișnuite. Am încercat, pentru aproape 15 ani, să pun un fel de rutină sau plan în munca mea. De fiecare dată când mă mut (ceea ce a fost destul de frecvent în ultimii 7 ani), primul lucru pe care-l cumpăr sau aduc e un birou la care să lucrez. Dar acum am renunțat la idee, pentru că întotdeauna ajung să lucrez în locuri care nu sunt destinate lucrului. Odată ce am un loc specific destinat muncii, mă sperii. Presupun că-mi ucide creativitatea. Admir oamenii care pot face asta, dar ajung să îmi fac cea mai mare parte din muncă în hoteluri, în pat sau în mașină… Și e întotdeauna o zi perfectă pentru mine când lucrez ceva. Știu că nu m-am dat jos din pat degeaba. E de ajuns pentru mine.”

Ce înseamnă familia pentru tine? Ești un tradiționalist autentic, poate?

„Hahahaha.”

Te consideri un om religios? Privești religia ca pe un refugiu sau ca pe o constrângere?

„Hahahahahaha. Oprește-te, ma omori.”

Știu că te consideri european, nu neapărat un cetățean al Luxemburgului. Ai trăit în diferite țări, vorbești câteva limbi, nu vezi mare diferență între națiuni… De ce crezi că naționalismul e așa prețuit? Unde crezi că se termină patriotismul și începe naționalismul? Sau invers? De ce crezi că există această tendință de apariție a mișcărilor extremiste? Se apropie un nou război mondial?

„O, nu, văd multe diferențe între națiuni – asta-i toată frumusețea! Dar tind să le privesc ca triburi. Ideea statului național îmi sună fals. Astea sunt granițe economice, spoite cu fals patriotism. Fiecare știe de ce regiune sau trib aparține. Cred că putem să lucrăm împreună și să ne păstrăm identitatea culturală și regională, fără noțiunile de state și națiuni și proprietate. Nu cred deloc în naționalism. Odată ce lucrurile încep să meargă prost, întotdeauna apar mișcări extremiste. E aproape un lucru natural. În condiții propice, oamenii care te avertizează mereu că va veni un război sunt cei care ar aduce războiul.”

Care sunt elementele care ar putea crea în zilele noastre un cod al valorilor europene?

„Cred că mulți artiști de toate felurile lucrează la asta. Europenii sunt o specie pe cale de dispariție, vrem sau nu, așa că, încet-încet, realizăm că ar trebui să fim mai cumsecade cu frații de lângă noi, chiar dacă ne-am rupt capul reciproc cu puțin timp în urmă. Am crescut într-o Europă care era încă mult mai dezbinată de războaie și repercusiunile lor decât este acum. Să cântăm în Estul, Vestul, Nordul și Sudul Europei e mult mai ușor pentru noi acum decât ar fi fost, să zicem, acum 40 sau chiar 20 de ani. E treaba noastră – a tuturor – să punem umărul la crearea culturii proprii (și a valorilor care vin împreună cu ea). Nu e ceva ce primim de-a gata.”

Mai ții legătura cu Tomas/ORE și Simone? Ai avut ocazia să le asculți noile albume? Ți-au plăcut?

„Da, țin legătura cu ei – deși nu anul trecut, pentru că de fapt n-am fost în legătură cu nimeni atunci. Știu că vor fi câteva showuri unde ne vom întâlni din nou și întotdeauna este o plăcere. Abia aștept. Știi, când ești în industria muzicală întâlnești două tipuri de oameni: sunt cei care te privesc ori ca pe un rahat, ori ca pe un competitor (sau ambele) și sunt cei care te ajută, îți oferă din cunoștințele lor și sunt alături de tine. Tomas și Simone sunt din ultima categorie. Am profitat de asta, pentru că eu sunt cel mai tânăr. Sunt încă uimit de gradul de camaraderie pe care l-am găsit. Îi iubesc pe tipii ăștia… și munca lor!”

Ești mulțumit de colaborarea cu Trisol? Am observat că Alex a început să-ți re-editeze albumele anterioare. Același lucru l-a făcut și Cold Meat Industry. De ce ar trebui un fan să cumpere aceste re-releaseuri dacă, să presupunem, le are deja pe cele inițiale?

„Am discutat cu Trisol despre faptul că niciunul din fanii mai vechi n-ar trebui să se simtă împins să cumpere ceva ce au deja! De aceea poți cumpăra tricourile care sunt de obicei disponibile doar într-un set cu CD, separat de data asta. Deasemenea, nu am vrut să schimb artworkurile ca să fac oamenii să cumpere, dar în cazul EP-ului Berlin a fost nevoie, fiindcă originalurile sunt pierdute de mult. Și am adăugat booklet-uri. Dar versurile au fost postate online acum ani și ani, așa că nu cred că e vreun motiv să vă plângeți. Am făcut această ediție ca toată lumea să-și poată cumpăra CD-ul pe care și-l dorește, fără să fie nevoită să plătească 150 de dolari pe e-bay. Așa că, dacă aveți prima ediție, nu vă simțiți obligați. Dar dacă vreți să vă arătați sprijinul, desigur, cumpărați-le, avem și noi nevoie de o bucată de pâine și am pus mult suflet, bani și muncă în asta în anii de foamete (și așa facem și acum).”

Dragă Jerome, mulțumesc pentru disponibilitate și răbdare. Îți urez un an frumos, plin de tot ceea ce îți dorești. Ne vedem curând. Un salut final pentru vechii, dar și pentru noii prieteni ROME…

„Mulțumiri. Și îți mulțumesc foarte mult pentru interviu. Ne vedem cu toți (și pe tine personal!) în turneul din 2011. Îmi pare bine să mă întorc!”

Am încercat să scot cât mai multe de la prietenul meu Jerome, dar se pare că am obținut doar ceea ce a vrut el să transmită, heh. Dar va avea multe de spus în acest an, mai ales că ne vom reîntâlni cu el la Alba Iulia, la Dark Bombastic Evening 3, pe 20 august.

http://www.youtube.com/watch?v=2qtvYWSaiYg

Ianuarie, 2011

Traducere de www.birtkenau.ro

The post Rome (2011) appeared first on Kogaionon.

E clar ca e cel mai calm, atipic, linistit si fara forta album din intreaga istorie… cu siguranta ca pentru unii CD-ul va fi monoton, fad, fara forta sau energie (lipsa acelor atingeri martiale) si chiar inspiratie, un cantec de lebada scos la repezeala pentru a fi doar bifat si atat…  poate ca pentru altii va fi puntea in a-i descoperi pe Brel, Cohen sau Cave…
Nu voi face o descriere a celor 12 piese deoarece ar fi incorect sa povestesc despre un set de piese ce n-au nici o legatura intre ele, despre un colaj secvential care te arunca intr-o cu totul si cu totul alta lume, de fapt te invita intr-o calatorie in timp, cu aroma arhaica, interbelica, insa savuroasa si plina de poezie. Mai putin bombastic si ritmat ca oricare altul, cu o amprenta acustica ambientala vizibila, post romantic si minimalist in abordare, noul album ne prezinta 45 de minute imposibil de descris dar si de confundat. Las placerea sa fie a voastra in a descoperi muzica acestor trubaduri!

Cu o istorie de doar 5 ani, in care a realizat 5 albume, ROME dovedeste ca este o trupa fara prejudecati, cu viziune pe termen mediu si lung si care stie sa puna inteligent in valoare superba voce a lui Jerome, sample-urile si restul instrumentelor fiind iscusit interpretate de muzicieni… si daca pe acest nou album ascultam din plin acordeon, violoncel, sau pian, va dati seama ca ROME nu mai poate fi asociata doar cu Apocalyptic sau Dark NeoFolk… este mult, mult mai mult decat atat, … este ROME si atat!
Eu sper ca trupa isi va incarca bateriile in lunile calduroase ce urmeaza, mai ales ca Jerome a declarat ca va sta doar pe malul marii si se va bucura de compania unui pahar de rom de buna calitate… Eu continui sa ma bucur de „”Nos Chants Perdus””!

The post Rome „Nos Chants Perdus” appeared first on Kogaionon.