MAYHEM „Chimera”
Cata agitatie a existat pe baza acestui nou album! Toata lumea sustine ca este o mostra de Black Metal autentica, fara compromisuri si influente moderniste, plina de agresivitate si virtuozitate. Pana aici totul este corect; dar hai sa privim si altfel: suntem in mileniul III, discutam de o trupa etalon, care are o cota fantastica in aceasta piata. oare doar atat pot sa conceapa acesti nordici? Doar Black Metal brutal, comun, liniar, fara elemente inovative sau prelucrate prin propriul ego? EMPEROR s-a desfiintat poate si pentru faptul ca nu mai avea ce sa exprime muzical prin Black Metal si nu a vrut sa se repete, ENSLAVED a pasit de vreo doua albume in alte dimensiuni iar SATYRICON a preferat sa renunte la Black Metal pentru Thrash, poate si datorita ofertei primite. Doar trupa cult DARK THRONE continua aceasta linie underground, fara influente moderniste, pe care unii inca o apreciaza iar altii privesc indulgent si cu respect spre Metalistul Fenriz si poate nu au curajul sa recunoasca ca de la „Transylvanian Hunger” nu au mai ascultat nimic nou, decat acelasi album prezentat in mult mai multe piese, in decursul acestor multi ani. Dar daca pe DARK THRONE ii putem intelege, pe MAYHEM nu. De ce?
Pentru ca precedentul album a fost o reala provocare pentru muzicienii acestei scene, aratand ca Black Metal-ul poate fi asociat intr-un mod reusit si cu alte stiluri muzicale. Deci ne-au aratat ca se poate. Le respect decizia de a reveni la Black Metal-ul simplist, bazat pe viteza si agresivitate, dar, in acest moment, MAYHEM pentru mine este o trupa oarecare. Pacat de istorie..
