Katharos XIII (RO) – „Palindrome” (Loud Rage Music) 2019
Katharos XIII isi schimba radical, as zice, cursul muzical, trecand de la un Depressive Black Metal oarecum anost la o combinatie d-asta de Dark Doom Metal si Post-Jazz total nelumeasca si aduc odata cu asta un material care, prin calitate, prin sound, prin magie, cred ca lipsea din peisaj. Aparut dintr-un pamant si-o zona care, de-a lungul istoriei, ne-a demonstrat ca libertatea-n gand poate starni acel spirit nou ce are putinta de a reimprospata un aer imbacsit de idei prafuite, acest proiect propune o poveste cu personaje si subiecte altfel. Mi se pare ca prin alaturare cu vocea Manuelei Marchis, pe care o stim din colaborarile cu Thy Veils si Daniel Dorobantu, firul narativ, ca sa zic asa, capata o anume anvergura. Bun, hai sa dam sens balivernelor de mai sus si sa o luam metodic.
„Palindrome” este un soi de eclipsa d-asta spre care privesti si nu stii ce iti uimeste mai cu seama simturile. O fi intunericul ce stapaneste nemilos Soarele sau lumina ce se incercuieste, ca un sarpe mitic, in jurul intunericului?! Cand creezi in jurul intunericului este greu sa nu devii lumina, imi zice un gand. Ei bine, cred ca aici bate si acest material, in substraturile sale. Si te patrund si se intrepatrund intre ele, fara un sens ai zice, stari care-n strainatatea lor starnesc o teama cumva. Frica este o forma a Frumosului ce se ascunde in Necunoscut. Caci necunoscute sunt caile Domnului, nu?! Si uite cum ajungem, usor, printre zei, printre stele, cu gandul, cu visul, cu o faptura plamadita dintr-o mana de pamant, dintr-un soi de pacat, intr-un altfel de Cer. Ce placut e cand muzica iti poarta mintea si, vai!, ce lumi se nasc acolo unde gandul viseaza, unde somnul este viu, unde nu exista nici bine si nici rau. O fi si cafeaua asta tare de-o tot beau de vina. Si tot ii dau pe repeat, iar si iar de la capat, si ma fac ca inteleg, ca-i normal, ca e doar niste muzica… dar e „Vidma” asta, piesa asta, care cumva cred ca nu ar fi putut sa apara din alte suflete. Este o apasare, un suflat si-un rasuflat ce se rup din niste inimi ce parca nu functioneaza cu sange, ci cu oftaturi, da!, un oftat, o jale… un fel de dor, o stare intraductibila in alte limbi, in alte inimi. De ce zic toate astea?! Pai am mai ascultat, intr-adevar, genul asta de metal, cu influente si para-influente, insinuari in lumea jazzului and shit. Dar, domnule, materialul asta, pe de-a intregul lui, are ceva romanesc, o doza de inexplicabil. Saxofonul e incarcat, asa, cu un soi de regret autentic, de parca tulnicul de alta data s-a metamorfozat cumva in acest instrument nou, atat cat sa se infiripe in prezent, ca un fel de deghizare d-asta menita sa ne pacaleasca, pe noi, oamenii moderni si sa ne faca sa simtim din nou. Mister, mult mister stravechi ascunde si vocea Manuelei. Se aseaza langa ea, doliul din growl-ul lui F., ca o angoasa adusa din basmele alea cu vrajitoare si solomonari, cu spirite parca mai degraba rele, cu Sori mai degraba reci, cu zane mai ales triste si mame cu zei-copii ce muncesc pamantul ce avea sa fim.
Una peste alta, „Palindrome” este un fel de tesatura moderna trecuta printr-un material veritabil, curat ca un suflet de fata mare, scos dintr-o lada de zestre, purtat intr-o zi de sarbatoare.
KATHAROS XIII sunt:
Manuela Marchis – voce
F. – chitara, clape, voce
Sabat – tobe
Alex Iovan – saxofon
Hanos-Puskai Péter – bass
Design & Grafica: Alexandru Das
Foto: Mihai Surdea
Data aparitiei: 14 Octombrie 2019
Nicolae Baldovin