INNER SHRINE „Samaya”

Chiar sunt depasit de evenimente! Ce doresc acesti doi italieni sa ne prezinte prin cel de-al treilea album pare de domeniul SF! De ce? Pentru ca forma de Symphonic Gothic Metal executata este una tare sucita, in afara oricarei logice, alternand de la faze Black rapide si pline de riffuri explozive la elemente acustice sau Ambient/Ethereal, faze Classice si voci de opera. Intreg soundul pare sa fie insotit de o aura poetica, cu multe pasaje introspective, pline de umbre meditative. Nu inteleg de ce Luca si Leonardo nu s-au focusat doar pe latura simfonica. sau pe cea metalica! Astfel, acest mix de influente stilistice nu imi inspira nici un sentiment de siguranta. sau de seriozitate in abordare! Sau poate ma insel eu. In orice caz, keyboard-ul si pianul sunt folosite aproape continuu, degajand o atmosfera ba plictisitoare, ba stranie. Mai avem si un tribut 100% dedicat muzicii clasice, prin piesa „Elagiacus In Re Min”, grava pe de o parte, monotona si trista pe de alta. Videoclipul este unul „colorat” dar fara un mesaj clar. doar coregrafie. si ceva ce tine de scenarita. Cu respect pentru efortul muzicienilor, dar eu sunt superdezamagit de acest album! Curios este ca am citit pana acum o groaza de recenzii pozitive despre acest grup. Sper sa fiu eu singurul ce ma insel!

Comenteaza