Shining

Salut Kvarforth! Ce mai pui la cale zilele astea si cum te-mpaci cu viata?

Viata ma trateaza-n bumerangul propriilor mele actiuni, asa cum de abia am pus capat ultimei mele relatii si ma vad acum nevoit sa stau la un prieten pentru ca nu mai am unde sa locuiesc. Mai mult, am muncit din greu la promovarea noului album si am raspuns la tone de interviuri in ultimele saptamani.

Spune-mi te rog despre inceputul SHINING. Care au fost momentul si motivul care te-au determinat sa compui? Ce trupe si-au pus amprenta asupra ta in acea vreme?

Am adus la viata acest copil bolnav al meu undeva in 1996 si am stiut inca de atunci ca SHINING nu va fi altceva decat portretul lui Kvarforth, sau mai degraba al ungherelor ascunse ale psihicului meu. La fel, am inteles inca de la inceput ca va trebui s-o fac de unul singur, caci Kvarforth e doar unul, stim bine, asa ca restul membrilor au disparut la fel precum au aparut. In acea vreme ma bucuram de trupe precum BURZUM, BETHLEHEM sau CELTIC FROST si intr-un fel au ramas reperele mele inspirationale pana in ziua de azi, desi evident mi-am gasit propria cale acum si am adunat alte influente de-a lungul anilor.

Pe primele albume ai scris in intregime muzica si versurile si, mai mult ai inregistrat chitara/bass-ul si keyboards-ul. Esti autodidact sau ai studii muzicale?

In continuare inregistrez majoritatea instrumentelor si scriu singur deopotriva muzica si versurile, iar ceilalti sunt prezenti pentru a ma ajuta in a-mi perfecta viziunea. Sunt un autodidact, da, si cred ca aceasta este calea pe care trebuie sa o urmeze oricine vrea sa creeze muzica adevarata, pentru ca doar astfel iti poti accesa universul launtric si nu construindu-ti viziunea pe pilonii asezati de altcineva. Oricum, de-a lungul anilor am lasat anumite persoane apropiate mie sa contribuie pe alocuri cu versuri si chiar am resimtit experienta de a reflecta din cand franturi din nebunia altora in muzica mea, drept una revigoranta.

De ce ai ales sa scoti primele trei inregistrari la propriul tau studio, Selbsmord Services si nu ai cautat sa colaborezi cu un label?

La acea vreme n-aveam nici un interes in a colabora cu vreun label ori companie de inregistrari pentru ca nevoia stringenta pentru mine era de a face toata munca de unul singur, insa chiar si asa au fost cateva label-uri care m-au vanat, incercand sa ma adauge la portofoliu. Cum am zis, vroiam sa fac totul de unul singur fara a depinde de altcineva si experienta aceea m-a ajutat considerabil, dat fiind faptul ca acum stiu destul de multe despre cum functioneaza industria asta si chiar intervin  cu sugestii in munca facuta acum de label-ul cu care colaboram, pentru a reusi sa ne apropiem cat mai mult de viziunea mea initiala asupra albumului la care lucram.

Prima inregistrare pe care am facut-o este EP-ul pe care il cunosti si pe care nu am vrut sa-l rispesc lasandu-l doar pe o caseta, asa ca am decis sa il scot pe vinyl.

Primele tale albume au fost reeditate de trei label-uri: Avantgarde, Modern Invasion si, mai nou, Osmose Productions. Te-ai asteptat vreun moment sa se bucure de atata interes? Cand te-a contactat Roberto Mammarella [managerul Avantgarde] si cum a decurs discutia?

Mai intai am scos pe piata pe cont propriu SHINING I si SHINING II, via Selbstmord Services si apoi, cand am semnat cu Avantgarde Music pentru cel de-al III-lea album, am decis impreuna cu Roberto sa le re-editam pe precedentele ca un soi de celebrare a faptului ca am batut palma, plus ca era cerere mare pentru primele doua albume. Mai tarziu, cand eram in toiul negocierilor cu Modern Invasion Music pentru preluarea actiunilor Selbstmord mi s-a propus sa scot primele doua albume SHINING si la ei, ceea ce s-a si intamplat. Acum doi ani cand am decis sa incheiem colaborarea cu Avantgarde Music, practic le-am dat celor de la Osmose Productions oportunitatea sa ia povestea de la capat, cu atat mai mult cu cat cererea era inca foarte mare, plus ca nu le mai scosesem impreuna intr-un didi-pack desi ne-am dorit asta de la bun inceput. Sa speram ca povestea asta confuza se va sfarsi aici.

Classen de la BETHLEHEM este unul dintre cei mai nebuni vocalisti ai scenei Black Metal (chiar daca BETHLEHEM inseamna mult mai mult de atat). A participat pe primul vostru album. Apoi Hellhammer a inregistrat percutia pentru albumul numarul trei. De ce i-ai ales tocmai pe ei, cum ai intrat in contact cu acesti muzicieni, ce i-a convins sa devina o parte din SHINING?

Asta crezi tu despre Classen? Mai degraba as zice ca Landfermann (cel care a facut partea vocala pentru al doilea album BETHLEHEM) sau orice alt vocalist BETHLEHEM merita sa fie perceput drept „nebun” dar nu Classen, care a avut o prezenta aproape normala, calma. In fine, mi se pare important de stiut ca am inregistrat mai mult de jumatate din liniile vocale ale acelui album si am apelat la Classen ca session-vocalist pentru ca la acea vreme mai aveam ceva indoieli legate de abilitatile mele vocale.

Hellhammer a aparut in peisaj cand l-am concediat pe Wedebrand, aveam mare nevoie de un percutionist si l-am intrebat pur si simplu daca vrea sa participe, lucru pe care l-a acceptat cu bucurie. Toti muzicienii care au participat la acest proiect de-a lungul timpului au fost  onorati sa fie implicati in magnifica trupa SHINING si nicidecum nu s-a pus problema sa faca simple favoruri sau sa dea o mana de ajutor.

Pentru mine „V” este absolut monumental, pare a fi continuarea perfecta a momentului in care IV s-a sfarsit. Structura pieselor este mult diferita si foarte complexa, sunt mult mai multe solo-uri de chitara, plus ca acum ai introdus violoncelul si pianul, ca sa nu mai zic de acele fragmente de chitara acustica care fac deliciul acestui album, al naibii de avantgardist si original. Ce-mi place la nebunie este faptul ca nimic nu este in exces, sunetul este curat…Sa fie acesta noul SHINING? Sa fie asta ceea ce ai asteptat de la bun inceput sau e doar fireasca evolutie?

As spune ca este mai degraba progresul firesc, asa cum daca ai privi evolutia ce se simte de la al II-lea la cel de-al III-lea album de exemplu, sau intre acesta din urma si cel cu numarul IV, vei vedea ca saltul nu este exagerat de mare. Stagnarea nu este o solutie pentru mine, la fel cum niciodata n-as incerca sa concep noul album folosindu-ma de formula conceptuala a celui dinainte; la naiba, care ar fi rostul de a mai scoate un SHINING II de exemplu, doar de dragul de a o lua din nou pe cai deja incercate? Intreaga muzica si toate versurile sunt produse ale mintii mele si evident anii ce se scurg intre momentele in care imi desavarsesc albumele isi lasa amprenta asupra mea, sunt schimbari in viata mea, evoluez in directii distincte si toate astea se resimt in muzica mea; ar fi de-a dreptul ciudat ca performanta mea muzicala, sau geniul meu muzical daca vrei, sa nu reflecte maturizarea si progresul meu de-a lungul anilor, nu crezi?

Intotdeauna am avut solo-uri in SHINING, dar e drept ca de abia acum am atins nivelul superior de performanta, intrucat am experimentat mai mult in aceasta directie. De asemenea, intotdeauna am pus accentul in piesele mele pe acustica, pe secventele calme, chiar daca doar incepand cu acest album am reusit sa-mi armonizez ideile de-o maniera dinamica. In trecut am folosit sintetizatoare pentru imitarea sunetului dat de violoncel, insa pe acest album am reusit sa invit un violoncelist; la fel s-a intamplat si cu fragmentele de pian, acum am folosit un pian autentic si nu am mai apelat la simulari pe sintetizator, iar rezultatul este evident. In concluzie, sunt aspecte pe care am vrut sa le adun laolalta in SHINING inca de la bun inceput, dar din varii motive, profesionale ori financiare, am reusit sa fac asta de abia acum, pe acest album; sigur, numele este din ce in ce mai cunoscut si cred ca este o mare probabilitate de a folosi astfel de elemente autentice din ce in ce mai mult pe albumele ce vor urma.

Cea de-a doua piesa „Langtar Bort Fran Mitt Hjarta” si cea cu numarul patru „Besvikelsens Dystra Monotoni” sunt de-a dreptul incredibile…atat de multa diversitate, originalitate, aglutinare, inovatie…Tradu-mi te rog titlurile acestor piese si spune-ne cateva cuvinte despre subiectele pe care le abordeaza!

Inante de toate trebuie sa intelegi ca versurile si chiar titlurile sunt foarte dificil de tradus datorita complexitatii limbii suedeze comparativ cu cea a englezei. Am incercat sa gasesc un colaborator care sa ma ajute cu traducerea, dar de fiecare data am ajuns la concluzia ca totul se transforma finalmente intr-un joc de cuvinte si versurile isi pierd semnificatia originala. Odata spuse acestea, „Langtar Bort Fran Mitt Hjarta” s-ar traduce ca „Longing Away From My Heart” si dupa cum poti vedea forma pe care o ia prin traducere este oarecum languroasa, desi in formula sa initiala titlul suna mai degraba straniu si incomod. Versurile poarta asupra spectrului emotiilor umane si asupra dorintei mele de a-l anula, pentru ca monstrul asta dezgustator al trairilor emotionale este singurul care ma impiedica sa fac ceea ce trebuie sa fac, este condamnat sa moara inca de cand apare si nu se poate transforma intr-un factor facilitator in viata. A patra piesa, „Besvikelsens Dytsra Monotoni” s-ar traduce aproximativ „The Desolate Monotony Of Dissapointments” si vorbeste despre repetitii, glorificand faptul ca indiferent de ceea ce face, omul isi repeta greselile la nesfarsit; de asemenea, este explorat paradoxul de-a fi om, felul in care prietenii se transforma in inamici, dragostea prinde parfum de ura, admiratia ia forma invidiei s.a.m.d. Toate piesele sunt centrate asupra celei mai intunecate emotii umane, vointa. Unii ar putea deslusii reflectii ale ultimilor doi ani din viata mea, asa ca temele lirice din „V:Halmstad” sunt absurd de personale, mult prea intime in esenta.

Hai sa luam albumele la rand, spune-ne care este perceptia ta de acum asupra fiecaruia dintre ele, cum a evoluat sound-ul in toti acesti ani… Este o prapastie mare intre primul si ultimul album…

SHINING I a fost un album de debut dark, solicitant de conceput si creat in circumstante tragice, dat fiind faptul ca tocmai murisera anumite persoane din familia mea, mai mult nu aveam nici un venit la acea vreme si am fost izolat in forta datorita starii mele psihice problematice la acea vreme. SHINING II ilustreaza o perioada  destul de decenta a vietii mele, cand am avut realizari considerabile si mi-am conturat planurile pentru ceea ce doream sa se intample si presupun ca aceea a fost vremea in care am gasit formula de a face ceea ce fac acum.

Cu SHINING III lucrurile au cam scapat de sub control, crizele psihice au revenit in tromba si am reinceput sa consum droguri, ranind multe persoane in acei ani.

SHINING IV marcheaza o perioada ciudata din viata mea, una in care m-am mutat intr-o alta parte a Suediei si din motive care acum imi par straine, am incercat sa-mi fac o familie, sa ma casatoresc si sa fac un copil, dar obscuritatea m-a coplesit si mi-a luat treisprezece luni nenorocite sa finalizez albumul, pe de-o parte datorita faptului ca membrii trupei s-au tot schimbat, apoi eu incercam sa fiu un familist [zambesc acum], ca sa nu mai zic ca jumatate din album a fost sters, trebuind sa reiau inregistrarile de la capat, iar de aici incolo turnura a fost una proasta.

Cat despre SHINING V, noul album, inregistrarea lui mi-a luat aproape un an datorita despartirii de care-ti vorbeam, asa ca s-a risipit in eter timp de sase luni, am avut parte de-o groaza de abuzuri, dar acum este pe cale sa fie lansat de la o zi la alta.
Fiecare album este distinct, intrucat eu insumi sunt intr-o evolutie constanta, asa ca urmatorul ar putea fi rau de-a binelea, sa asteptam si vom vedea…

Pe noul tau album, gasim o piesa, cea cu numarul cinci, numita „attiosextusenfyrahundra”, care este in fapt un cover al „Sonatei Lunii” a lui Beethoven, o compozitie care starneste plansul oricarei persoane cu echilibru emotional precar… Interpretarea ta este chiar mai dramatica, intrucat vocea ta poate fi auzita pe fundal… si este a naibii de trista! Esti un adevarat geniu in manipularea emotiilor…Ai cantat la pian? De ce Beethoven? Obisnuiesti sa asculti muzica clasica?

Dintotdeauna mi-am dorit sa dau o interpretare proprie acelei compozitii, este monumentala dupa cum bine stim si, chiar daca oamenii vor continua sa ma intrebe de ce am facut aceasta alegere pretentioasa, chiar nu ma intereseaza! Mi-am dorit sa o trec prin filtrul meu launtric si mi-am implinit vrerea; imagineaza-ti cati au murit ascultand acea compozitie a lui Beethoven… hei, oameni buni, acum aveti o noua versiune la indemana! Daca patrunzi mai adanc in semnificatia numelui piesei sau daca urmaresti mai atent ceea ce am ales sa fac in fundal in timp ce pianul isi canta partitura, cu siguranta ai intelege ca n-am mai fi fost in stare sa finalizam aceasta piesa, iar eu probabil as fi fost institutionalizat din nou, asa ca hai sa incheiem subiectul aici si acum. Fragmentul de pian n-a fost cantat de cineva din trupa ci de o persoana pe nume Marcus Palsson, care obisnuieste sa cante cu Witt intr-o trupa in weekend-urile in care el nu are alte obligatii; mi-a fost intrucatva ciudat sa il accept pe album, dar n-am fost in stare sa cant aceasta piesa eu insumi, asa ca n-am avut alta sansa. „attiosextusenfyrahundra” si „Neka Morgondagen” sunt legate intre ele in plan conceptual, dar cum ti-am mai spus, nu pot sa dezvolt partea ideatica in interviuri, asa ca ramane ca ascultatorii sa se afunde singuri in intunericul pe care-l ascund aceste piese, daca vor sa inteleaga mai mult decat am spus aici. In ultima vreme nu mai ascult atat de multa muzica clasica, in trecut ma fascina, insa si acum imi sunt dragi lucrarile lui Schnitcke de exemplu.

EP-ul tau „Submit to Self-destruction” este scris in engleza, la fel ca debutul. Albumul secund este in intregime in suedeza, iar urmatoarele sunt mixte. De vreme ce muzica ta este foarte intima, imi este lesne de inteles de ce alegi sa scrii in limba ta nativa, iti este mai comfortabil astfel; in schimb, atunci cand versurile le scrii in engleza am senzatia ca simti nevoia de a te deschide catre ceilalti, de a-ti impartasi gandurile lumii si in fond acesta este scopul fiecarui artist: sa fie cunoscut si inteles, sa-i lase pe ceilalti sa patrunda in universul sau…esti de acord cu ceea ce am spus?

Atunci cand scriu, indiferent ca vorbim de muzica ori de versuri, externalizez continutul inconstient al psihicului meu, fapt care aduce cu sine o slaba capacitate de control. Uneori ideile imi sunt defulate in engleza, alteori in suedeza, oricum mi-as dori fie sa fiu capabil sa scriu mai mult in engleza, fie sa gasesc o persoana care sa ma poata ajuta cu o traducere acurata, dar imi este inca foarte greu sa fac asta. SHINING a fost dintotdeauna menit sa hraneasca in forta ascultatorul cu pulsiuni de auto-punitie ori tendinte suicidale, constrangandu-l sa inghita mesajul muzicii si apoi sa-l digere ajungand la compulsia de automutilare ori de ranire a celorlalti in virtutea celor transmise de noi.

In Suedia si Norvegia efectul de care-ti vorbeam a fost destul de puternic, avem o multime de persoane ce adera si urmeaza calea pe care eu le-am deschis-o prin SHINING, sunt cativa si in afara acestor tari, dar obiectivul nostru este de a imprastia aceasta boala pretutindeni cat mai repede posibil, asa ca trebuie doar sa avem rabdare si sa vedem ce se va intampla; poate urmatoarele mele versuri vor fi scrise in engleza, desi, cum ti-am mai zis, n-am nici un control asupra ideaticii mele din momentul creatiei. In final vreau sa-ti mai spun ca oricine face „arta” este tentat sa-si extinda cat mai mult viziunea, lucru evident in momentul in care-ti faci produsul artistic public, asa ca negarea acestui aspect poate sa vina numai din partea unor mincinosi ori a unora de-a dreptul prosti. Care-ar fi scopul de-a scoate un album daca nu dai nimanui sansa de a-l asculta? Plus ca ma-ndoiesc sincer ca moartea vine-n editie limitata.

De unde izvorasc pulsiunile astea suicidale, din muzica ta razbate disperarea si suferinta…citesti multa filosofie nihilista, exista ceva in trecutul tau care hraneste aceasta nevoie auto-punitiva? Ai o familie care sa-ti fie alaturi?

Nu mai citesc la fel de mult cum obisnuiam acum vreo doi ani, dar simt ca aceasta placere a mea va fi in curand revigorata, acum ca m-am uitat in prea multe randuri la rafturile din biblioteca lui Maniac fara a alege o carte insa, dar o voi face si imi voi rezerva tot timpul necesar pentru a o savura. Am avut o viata furtunoasa, dar nu condamn nimic si pe nimeni din trecutul meu, pentru ca e mult prea facil sa fac asta; chiar ma deranjeaza sa-i aud pe multi, lamentandu-se de cum i-a distrus viata, desi in esenta ei insisi sunt cei care si-au distrus-o, indiferent de ceea ce s-a intamplat de-a lungul vietii lor. Cat despre familia mea, s-a pierdut in negura timpului.

Haha, Maniac…pare-se ca nu pot scapa de el in interviurile mele…cum v-ati intalnit?

[Razand] E o poveste amuzanta sa stii. Ne-am intalnit prima oara in 2000 sau 2001, cand MAYHEM concertau in Stockholm si m-am dus acolo sa ma intalnesc cu Hellhammer. Aparent, Maniac a vrut sa-mi ia gatul, iar eu am avut chiar curajul de-a simti cum jupuirea lui mi-ar putea da ceva fiori de placere. Totusi, data fiind prietenia mea cu Hellhammer, nu s-a intamplat nimic.

Cativa ani mai tarziu, ne-am mai intalnit la un alt concert MAYHEM, in Gothenburg si contextul a fost relativ similar, ura reciproca ne caracteriza. Cand m-am mutat la Oslo, stateam la un pahar cu Attila in localul la care lucram, cand a aparut Maniac, apoi ei au povestit ceva vreme, dupa care Attila mi-a cerut sa-i arat lui Maniac noul meu tatuaj ce ilustra SKITLIV [acelasi nume pe care-l purta si noua trupa a lui Maniac] si in umoru-i caracteristic, Maniac a fost incantat si m-a invitat la o petrecere mai tarziu in acea seara. Din acel moment, ne-am petrecut tot timpul la el acasa, cat homoeroticism … nu crezi? Nu, e unul din prietenii mei absoluti si as ucide pentru el daca ar fi necesar, dupa cum spune o vorba din popor: „Karlek startar alltid med brak”.

Pe cel de-al patrulea album, le-ai multumit medicilor pentru ca te-au tinut in viata…poti sa-mi spui despre ce a fost vorba? O incercare de suicid sau un accident?

In perioada 2003 – 2004 am avut o cadere psihica si am fost sub medicatie ani la randul, pentru ca la un moment dat sa o sistez complet, lucru care nu-i foarte inteligent, mai ales ca nu stiam gravitatea bolii mele psihice. Incercare de suicid, accident, tot aia e, stiu ca am ajuns sa iau din nou medicamente sub supraveghere stricta, imobilizat la pat intr-o clinica din Halmstad. Asa se explica acea nota de multumire adresata medicilor, pentru ca au ajutat un individ ca mine sa ramana in viata. 

Sunt curios sa aflu mai multe despre fragmentele video incluse pe ultimele tale doua albume, cum ar fi cel de pe „Samvetskvalens Ballad” (IV) de exemplu… ma infioara ori de cate ori ascult, de unde le-ai cules?

De-a lungul anilor am adunat franturi din Blue Velvet, Prozac Nation, American Psycho, Identity si She’s So Lovely, mergeti si vedeti-le pe toate, merita din plin, plus ca puteti afla de unde le-am cules.

Inca de la inceput ai avut probleme in a gasi o componenta stabila a trupei, multi au renuntat la a participa la proiect…de ce? Te rog spune-ne care este componenta actuala. Intentioneaza SHINING sa concerteze mai mult in viitor?

Da, mie-mi spui…acum cateva zile Witt mi-a zis ca pana si el trebuie sa paraseasca trupa, dar din fericire am reusit sa-i gasesc un inlocuitor, pe nume Jarle Byberg care este unul dintre cei mai profesionisti percutionisti pe care ii cunosc (cunoscut in special pentru participarea lui la proiectul URGEHAL, desi activitatea lui nu se rezuma la asta). Asadar, el este la tobe, Phil A. Cirone la bass (intors din mormant, abia ce l-a inlocuit pe Hallander), iar Graby si Huss sunt chitaristii. Evident, vrem sa cantam live cat mai mult posibil. Legat de plecarea membrilor, fie ca-i vorba de concediere ori inlocuire, se datoreaza faptului ca aceia care decid sa mi se alature spun la inceput ca inteleg conceptul de implicare 100% in proiect, dar odata cu trecerea timpului, cand vad ca acel procent nu-i negociabil si in nici un caz nu-i o gluma, aleg sa fuga cum vad cu ochii ori isi arata firea de mincinosi notorii, dar toate astea nu ma deranjeaza, oricine poate fi inlocuit.

Spune-ne despre cele doua turnee europene din 2005, respectiv 2006. Cum au decurs? Ai cantat alaturi de URGEHAL, NOKTURNAL MORTUM si multe alte trupe underground… te simti bine pe scena? Cred ca noul album va suna spectaculos in varianta live, ce parere ai despre asta? S-a transformat SHINING dintr-o trupa de studio intr-una 100% live?

Toate ceremoniile au decurs bine, mai ales ca a-mi tine predicile mele in fata maselor de oameni este un act inaltator pentru mine, in special pentru ca am sansa de a fi fata in fata cu adeptii mei si de a-i forta sa actioneze impotriva lor insisi si a altora. Oricum, am avut si experiente live cu final dramatic. Dar e normal, te poti arde oricand atunci cand alegi sa te joci cu focul. Nu mi-a placut nici una din trupele cu care am concertat, cu exceptia URGEHAL si DHG, pentru ca mai toate celelalte m-au facut sa ma simt ca si cum as fi asistat la scena „marii fara fund a retardatilor diletanti”.

La urmatoarele ceremonii vom canta cel putin jumatate din  piesele de pe noul album, caci gratie tehnologiei moderne putem acum controla toate detaliile acustice de pe display. SHINING nu a fost niciodata un proiect de studio, doar ca n-am avut posibilitatea sa cantam live in trecut, datorita problemelor de componenta si neintreruptei stari fizio-psihologice problematice.

Care sunt trupele tale Black Metal favorite si nu numai de acest gen? Ce te inspira in crearea muzicii? Care-i perceptia ta asupra scenei muzicale actuale?

Nu sunt atras atat de mult de Metal, cu atat mai putin de Black Metal data fiind regresia pe care o sufera aceasta abordare in ultimul timp. In ce priveste trupele ce-mi plac, o sa amintesc ultimul album DISSECTION care m-a fermecat de-a dreptul, chit ca albumele celelalte nu-mi spun nimic. Ultimele albume HJARNEDAUDI, DHG, WATAIN, CELTIC FROST si MAYHEM sunt toate fabuloase si de abia apuc sa ascult debutul SKITLIV. Dar mi-am cumparat recent si ultimul album Thastom si Christina Aguilera, si-mi plac amandoua. Ma inspira tot ceea ce ma inconjoara, stiu ca suna foarte pretentios, dar asta sunt. Perceptia mea asupra scenei muzicale actuale nu e intocmai pozitiva, evident.

Anul trecut ai disparut fara urma pentru cateva luni dar inainte de asta ai ales un vocalist care sa te inlocuiasca, numit Ghoul. Multi au crezut ca suicidul ti-a reusit de asta data. Cand ai aparut aici in NY, chitaristul de la DARK FUNERAL mi-a spus ca locuiesti de fapt in Oslo si ca esti bine, doar ca ai terminat-o cu muzica, satul de toata povestea… acum te-ai intors cu noul album, dar filmul celor intamplate in ultima perioada este in continuare intrerupt…

Cum ti-am mai zis, situatia de la Halmstad a scapat cu totul de sub control si totul a devenit de nesuportat, deopotriva fizic si psihic, asa ca am decis sa las totul si pe toata lumea la o parte si chiar nu mi-a pasat de ce se intampla cu trupa ori cu restul lucrurilor din viata mea, stare care este absolut comuna crizelor de genul celor pe care le traiesc. Am mers la Oslo si acolo am gasit sustinerea si ajutorul de care aveam nevoie pentru a ma pune din nou pe picioare, am inceput sa lucrez intr-un bar, ratacindu-ma printre droguri, alcool si sex promiscuu pentru aproape trei-patru-cinci luni, timp in care n-am avut nici un contact cu trupa, labelul, sau altcineva din acel anturaj.

In acea perioada, oamenii apropiati mie au inceput fireste sa se intrebe ce mi s-ar fi putut intampla, iar cei ce-l cunosc cu adevarat pe Niklas Kvarforth, nu puteau determina cu exactitate posibilitatea mortii mele autogenerate, dar cu siguranta nici unul nu a spus vreodata ca am murit; acest zvon l-ati lansat VOI, adica media si acei pustani metalisti mongoloizi ori negrotei cu acces la un computer conectat la internet, rastalmacind declaratia managerului trupei de pe site-ul official, asa ca mergeti si mai aruncati o privire ca sa vedeti clar ca nu s-a vorbit nici un moment despre „moartea” mea. Am spus intotdeauna ca daca dispar vreodata dintr-un motiv sau altul, am un inlocuitor care se va anunta la momentul potrivit, dar a fost doar o gluma, cum ar arata trupa pe scena in ziua in care „Ghoul” isi va face aparitia, cu biletele vandute in intregime, da, in fata unei audiente care va intelege la jumatatea primei piese ca eu doar zac acolo, nepasandu-mi de trupa si de ei, pentru ultima data…

Hallander a fost mai degraba speriat decat ostil cand mi-a vazut fata pe scena, Graby s-a comportat nonsalant, in timp ce Witt si Huss au fost despovarati. Hallander a parasit trupa dupa concetul din Halmstad, iar ceilalti se obisnuiesc cu gandul ca orice se poate intampla oricand cu aceasta trupa.

Este stiut faptul ca-ti place sa te tai pe scena. Ce traire ai facand asta, te ajuta sa te simti mai viu, iti creste adrenalina vazandu-ti sangele curgand pe scena?

Inainte de toate, niciodata nu ma tai in fata altcuiva, niciodata nu poate fi vazut ce fac pentru ca ma intorc cu spatele la public; ma deranjeaza gandul de a fi privit ca un act de bravura. Ma tai, ma ard si abuzez de carnea mea pe scena din motive diverse, in esenta pentru a elibera ceea ce ma fierbe launtric, iar ranindu-te si vazand in interiorul tau este o cale eficienta in a realiza acel act.

Spune-ne cate ceva despre spectacolul controversat pe care l-ai facut in Halmstad pe 11 februarie. I-ai avut alaturi pe Attila (MAYHEM), Maniac (fost vocalist MAYHEM, inlocuit de curand de Attila) si pe Nattefrost(CARPATHIAN FOREST), toti au aparut pe scena plini de sange si altele pe care nu le pot aminti in acest interviu. Am auzit ca si Hellhammer a fost si el prezent si trebuia chiar sa cante la tobe, dar kit-ul sau n-a putut fi instalat in timp util… ce s-a intamplat omule in acea noapte pe scena, am auzit povesti de groaza si foarte ciudate, cum ca te-ai fi lasat atacat sau ca ai imprastiat lame in public…si multe altele…

Majoritatea barfelor legate de ce s-a intamplat la concertul din Halmstad sunt simple exagerari mediatice. A fost mai mult sau mai putin un concert SHINING obisnuit, unde si-au facut aparitia cativa oaspeti, ca Attila, Nattefrost si bineinteles bunul meu prieten Maniac care au contribuit cu totii la nasterea lui Ghoul. Reactia din media a fost in principal legata de faptul ca am dat lame celor din primul rand, spunandu-le sa se taie, ca am lovit pe cineva in piept, ca am baut urina, ca Maniac m-a batut si si-a desenat o swastika cu lama pe frunte. Ca s-o luam cu-nceputul, adesea impart lame in public. Vreau ca oamenii sa se raneasca. La randul meu ii ranesc pe ceilalti si le aplic corectii fanilor care sunt prea plini de sine. Mai mult, adesea beau urina pentru ca este o parte a transcendentei, si fac acest lucru aproape la fiecare concert si frecvent in timpul zilelor obisnuite de weekend. Maniac m-a batut in miezul ceremoniei, dar asta n-a fost o problema date fiind energiile negative prezente pe scena in acele momente, ba ar fi fost ciudat sa nu o faca.

Si in final, Maniac a fost intr-o stare proasta, a baut foarte mult si asta te face sa te joci cu propriul trup, in cazul lui luand form gravarii unei swastika pe frunte. Mai trebuie punctat doar ca nu am apartenenta politica, nu conteaza culoarea pielii, pentru oricum suntem in mod egal nedemni de viata, asa ca nu inteleg toata agitatia legata de acel act, el a cantat o singura piesa si da, avea o swastika pe frunte… ce legatura are asta cu trupa SHINING?

Din cate stiu urmeaza sa apara un DVD in curand. La ce ar trebui sa ne asteptam?

Lucram acum la el, dar ne va lua mai mult timp decat ne asteptam pentru ca vrem sa fie un produs pe care nimeni nu-l va putea trece cu vederea ori uita. „Fy Fan For Livet!” va contine opt ore de material, incluzand deopotriva ceremonia de la Halmstad si o alta noua, cuprinzand video, interviuri, diferite cantari din variate locatii ale lumii, plus un film de doua ore, care va terifia pe orice va fi prost destul sa dea play. Va vom tine pe toti la curent via website in legatura cu mersul colectarii si editarii materialului.

Comenteaza