A avea controlu’

Am recitit ceva ce am scris in urma cu vreo doi ani, intr-un editorial, desi nu obisnuiesc sa o fac.. doar ca mi-am amintit; asta, ca urmare a comentariului din postul precedent, cu Cel/Cea:

Observ ca mai toata lumea cauta acum sa conceapa topuri de albume anuale si alte clasamente infantile. Pentru ce naiba trebuie sa ne amagim in indulgente ieftine, doar de dragul unui reper destul de relativ, anul calendaristic? Hai sa fim sinceri cu noi iar topul preferintelor sa fie creat doar pe baza de feeling, actualizat si extins doar cand este nevoie si nu pe sisteme de referinte artificial create si fals prezentate! Nu stiu cum sunt altii, dar eu evit sa recitesc ceva ce am scris deoarece am tentatia de a modifica, de a schimba chiar fundamental ideea de ce? Pentru ca, pana la urma, totul e raportat la moment, la stare, la viata! Si cui ii ramane atunci sa dezvolte ceea ce urmeaza? Dar ce urmeaza: moartea, o noua viata, o alta etapa? Dar oare are importanta? Lumea cotidiana este supusa unei viteze de transformare ce tinde sa devina incontrolabila, totul trebuie sa aiba repere, date, cifre, localizari de ce? Pentru ca, in ignoranta noastra, ne place sa credem ca mai avem putin si preluam controlul! Controlul la ce? La himerele proiectate zilnic de acei vizionari (a se citi genii mondiale) pe acel perete din Republica platoniana, adica dinspre acel WallStreet dumnezeiesc spre fiecare umbra de pe acest glob pamantesc, spre orice ungher, ce este suspect si pasibil de consum, de miscare, de energie de viata! Si acest lucru inseamna, de fapt, un reper dependent de timp dar si de bagare in seama! Merita oare sa intram in acest joc, existent pretutindeni, care dezvolta dependenta, una placuta si multidimensionala? Oare refuzam sa ne conturam propriul nostru sistem de valori, riscand constient sa nu fim trendy, sa nu ne integram in societatea de consum cotidiana, care, sa fim sinceri, iti emana si induc deseori tentacule de siguranta?

Chiar merita sa ne transformam inconstient in simpli mutanti, cu convingerea proprie si egoista ca ceea ce facem e doar ceva temporar, un act dintr-o sceneta din care putem sa iesim cand vrem sau cand vom putea vedea mai departe de aceste bariere intangibile? Poate ca da, poate ca da din pacate, se pare ca acesta este raspunsul!

Comenteaza