Stiam cu mult inainte de ceea ce urma sa se intample la Brasov, pe 8 decembrie, ca va fi ultimul eveniment sub numele KRUNA, cel putin pentru o buna bucata de vreme. Stiam ca va fi si ultimul DonisArt din Brasov, un oras tare drag mie, in care am avut ocazia sa ma bucur de trairi frumoase, intense, unice. Stiam ca e timpul sa iau o pauza in directia pe care am tot dezvoltat-o in ultimii ani, stiam si simteam multe, insa nu am vrut sa-i dau o nota trista sau patetica, am lasat sa se intample ceea ce imi dorisem, fara prea mult dramatism… si da, s-a implinit. E adevarat ca sub KRUNA nu am reusit sa vad nici KAUAN si nici EVERY SILVER LINING HAS A CLOUD, adica 2 premiere live, dar poate ca asa a fost sa fie. Am inteles ca se vor intampla chestii in aceasta directie si nu pot decat sa ma bucur pentru ceea ce va urma. Pentru mine este un capitol incheiat dar ma bucur ca proiecte la care aspiram vor lua viata, totusi, sub o alta forma, intr-un alt context! Este mai mult decat onorant pentru mine sa vad asta!

Mi-am pus un pahar de TYRCONNELL, m-am asezat in fata laptopului, cu ceva muzici frumoase in casti, fericit ca am un peisaj hibernal afara, de vis, ma uit la ceas ca mai am cam o ora pana voi mai da la spate un an din viata asta tumultoasa… si ma apuc sa-mi povestesc cum a fost la KRUNA Neios…

Si cum a fost? Stres la greu, oboseala cat incape, chestii nedorite intamplate (pierdut avion de catre trupeti, timp insuficient pentru soundcheck, lucruri agreate dar nerespectate si apoi improvizate), adrenalina din plin, alcool, tutun, blitzuri mult prea multe in timpul evenimentului, persoane care nici acum nu au aflat ca pot sa treaca discret, poate putin aplecat, prin fata scenei, in timpul recitalurilor (era totusi o sala de teatru)… dar si cativa inteligenti care s-au trezit sa comenteze zgomotos pentru a-si face remarcata prezenta, stand afundati in scaune confortabile, dar probabil cu mustul in freza.

Astea au fost partile mai putin digerate de mine, de voie, de nevoie, din inertie sau reflex, din dorinta sau poate neputinta.

Partile bune au fost insa infinit mai multe si aceste amintiri imi vor ramane vii in memorie. Andy si Aslak, doua suflete pe cat de diferite, pe atat de curate, m-au bucurat enorm! Mi-a placut sa vad ca diferenta mare de varsta intre cei doi nu este decat o problema de calendar, chimia dintre cei doi fiind dominanta in tot. Dupa ani si ani, am reusit sa ii intalnesc fata in fata, sa povestesc cu ei in tihna, dar sa le si vad lucrarea SYVEN pe scena!

Mi-am amintit de acele vremuri underground, cand cei ce erau interesati in muzici o faceau din dragoste, devotament si curiozitate, cand banul nu conta, ca oricum nu-l avea mai nimeni. Si au facut un show special, plin de arome dark, pe gustul meu! Simplu dar solemn. Aslak isi iubeste instrumentul confectionat chiar de el, kantele, intr-un mod absolut uluitor! Cu o seara inainte, cand stateam cu totii la Pensiunea lui Leo, a venit sa ne cante asa, cica sa descoperim frumusetea acelui instrument si a sunetelor scoase din acele corzi! Cand imi amintesc de acele momente, ma trec fiorii! Iar Andy, atat de riguros cu repetiile lui cand venise timpul de a-si pregati vocalizele, pfff!!! Lansarea „Corpus Christi” trebuia sa se intample oficial la DBE 4, dar amanarea imensa a debutului din cauza unui label neserios a facut ca cel de-al doilea capitol SYVEN sa se intample in decembrie. Dar a fost spectaculos acum!

Apoi reintalnirea cu ROME, a 5-a in 5 ani, la fel de relaxanta ca si prima, din 2008, tot din Brasov. Imi amintesc ca atunci erau doar 3 si i-am luat de la aeroport cu masina mea, bucuros ca pot sta in tihna de vorba cu ei. Doar ca nici bine nu apucasem sa ies din parcarea aeroportului ca un sofer a dat cu spatle drept in masina mea. Ce chipuri consternate aveau luxemburghezii, mai ales ca avionul lor avusese si o intarziere de cca 8 ore si au trebuit sa astepte bagajele alta ora, ca se pierdusera pe undeva prin camerele aeroportului nostru. Le-am explicat ca Romania este land of choice dar sa fie linistiti, ca asa e pe la noi. Dar daca ne apucam de baut, viata aici nu mai pare atat de tumultoasa! Heh. Am aflat doar la intoarcere, dupa ce i-am lasat la aeroport, ca in Romania si condusul inseamna adrenalina pentru cei ce nu sunt la volan. Cel putin la felul cum conduceam eu, heh!

De data aceasta m-am revazut la Brasov cu doar 2 din vechea garda, Jerome si Patrick, cu ceilalti mai noi intalnindu-ma si anul trecut la KRUNA. Un setlist din albume diferite, piese mai vechi dar si mai noi, unele usor prelucrate, cu o amprenta melancolica interesanta, poate prea static pe alocuri fata de cum eram obisnuit dar na, e firesc sa experimenteze si sa tot schimbe. Un concert pe cat de intim pe atat de relaxant, care mi-a placut mult, ajutandu-ma sa inteleg ca ciclul ROME prin DonisArt a ajuns la maturitate. Ramane sa vedem cum ne va surprinde Jerome in viitor, daca va mai fi capabil sa inoveze cum a facut-o, la vremea respectiva, cu „MMM” sau „Flowers from Exile”… Unii ar putea spune ca a fost mult prea mult, altii din contra, fiecare cu propria-i concluzie.

Pe CECILIA EYES ii asteptam cu noul album, dar belgienii recunosc si ei ca nu se misca chiar atat de strict intre repere de timp (cum o face atat de bine Jerome, de ex). Mai mult, si cu avioanele au probleme, ca, la miezul noptii, vinerea trecuta, aflu ca 2 din cei 6 nu sunt in avion, din motive mai putin importante, dar independente de mine. Noroc cu cei din jurul meu care m-au asigurat ca va fi ok (asa, declarativ), desi n-aveti idee ce stres am avut in mine, cum s-a golit aproape o sticla de licoare tare in mai putin de o ora! Mda, cauta pe net in noapte bilete, o singura cursa de Tarom disponibila, dar cu toate locurile ocupate. Eram terminat, sincer! Dupa ESLHAC, urma acum sa risc sa nu urce pe scena nici CECILIA EYES.

A venit si prietenul Andrei Irode in noapte, foarte relaxat si voios, asa ca am stat cu el si cu Leo la povesti pana la 6 dimineata. M-am dus sa ma culc dar la 8 primesc sms de la Gauthier ca a gasit ultimele 2 bilete de avion disponibile si ca totul e in grafic! Urmau sa aterizeze la 2 pm in Bucuresti, cam din scurt dar deja suna optimist si cu sens. Evident ca stresul si oboseala s-a simtit atat la soundcheck dar si in primele piese pe scena, unde anumite nesincronizari si probleme tehnice au dat senzatia (si nu numai) unor stangacii nepermise. Dar cum acest lucru chiar mai putin conta, in conditiile date, inclin sa cred ca si recitalul lor a fost unul bun.

Michael imi spunea, inainte de show, ca i se pare complet ciudat sa vada lumea cum sta pe scaune si ca exista un spatiu gol intre scena si public mult prea mare. S-a vazut cat de marcat a fost de asta si in timpul concertului, invitand de vreo 3 ori lumea sa vina in fata. Au cantat piesele pe care le stiam intr-o alta forma, ne-au dezvaluit cum vor suna si noile piese, ceva mult mai shoegaze si atmosferic decat eram obisnuit, ceea ce e de bine. 2 piese m-au dat pe spate!

Atmosfera la eveniment a fost una cordiala, am zarit multe persoane din Brasov si foarte putine din tara, dar si cateva din afara Romaniei, ceea ce m-a bucurat nespus. Echipa Next Dream Event s-a comportat ireprosabil, Andrei a aratat ca se poate descurca de unul singur cu securitatea evenimentului (asta si datorita publicului civilizat), Sala Reduta nu a aratat atat de goala pe cat ma temeam eu, prieteni dragi au adus cu ei tot felul de prajituri si torturi ca sa sarbatorim ziua mea ce urma sa vina, la Rockstadt lumea a stat la un pahar pana spre dimineata, chiar daca drujbele de fundal mai zgariau urechile celor prezenti iar comunicarea se facea mai mult prin semne… dar, chiar si asa, a fost frumos.

In 2 zile veti putea vedea inregistrarea integrala a celor 3 concerte.

Multumesc tuturor celor care au sustinut cele 6 editii KRUNA, mi-ar placea sa cred ca mai exista persoane care sa fi participat integral la acest concept, plecat dintr-un joc de cuvinte (runa lui k) si care si-a creat propria identitate. Acum e deja vizibil, poate mult prea vizibil, de asta e timpul sa-l parchez acolo unde ii e locul…

Pentru anul ce vine, metamorfozarea DonisArt se va identifica doar printr-un blitz MONO la Timisoara si apoi printr-o noua rostire DBE, ce va gravita in jurul unor trupe necunoscute dar care au ceva de spus in aceasta scena muzicala, tocmai prin inovatie… si vorba lui Lus: „e bine ca te-ai oprit din nebunia de a organiza atatea evenimente, dar nu te opri de tot, trebuie sa avem si noi macar motivul de a ne intalni o data pe an, sa ne mai spunem una-alta”. Si pana la proba contrarie, DBE-ul ar putea fi acea oportunitate.

La multi ani, sa fiti ceea ce vreti sa fiti si tot timpul plini de viata! Ceea ce traim acum aduce implinire, ceea ce lasam pe mai tarziu aduce ori frustrare, ori digerare fortata!

Spor in tot ce e mai frumos pentru fiecare din voi!

11 decembrie 2012

_________________________________________________________________________
COMUNICAT:

Ultima data cand ne-am intalnit la Brasov a fost in mai, la KRUNA Pratar… si am fost destul de multi, care ne-am bucurat de o sambata frumoasa, alaturi si impreuna cu prieteni dar si cu ARCTURUS… de fapt, de prietenii din ARCTURUS, pentru ca muzicienii au stat pana spre dimineata, in Rockstadt, la palavre cu noi.

Conform traditiei din ultimii 5 ani, nu a existat vreun decembrie in care sa nu ne intalnim, intr-o formula sau alta, intr-o locatie sau alta… incepand cu 2008, ne-am intalnit cu ROME, chiar in Brasov, dar si cu SPIRITUAL FRONT… in 2009 i-am intalnit din nou, dar la Bucuresti, alaturi de alte 6 trupe. 2010 a fost an sabatic pentru Jerome Reuter, dar am recuperat anul urmator, cu o prezenta la DBE 3 si apoi, in decembrie, tot la Bucuresti. Acolo ne-au incantat cu piese de pe toate albumele, cca 90 de minute de neuitat.

La sfarsitul lunii octombrie ROME lanseaza un nou album, „Hell Money”, motiv pentru care i-am invitat iarasi in Romania, la KRUNA Neios, pe 8 decembrie, sa ne impartaseasca acum din secretele noilor secvente. Jerome este unul dintre prolificii artisti care nu lasa sa treaca anul si sa nu lanseze un nou material, ceea ce poate mira pe unii… sau ferici pe altii… Incercam sa tinem pasul cu ROME si sa nu pierdem prea mult din ritmul alert al albumelor realizate. Luxemburghezii vor urca primii pe scena in sambata de decembrie si isi vor spune povestea intr-un mod relaxant, cursiv, captivant.

CECILIA EYES a fost o singura data in Romania si putem spune ca au fost o surpriza placuta pentru cei prezenti la evenimentul din 2010. Belgienii vin pregatiti sa ne prezinte cateva piese noi de pe albumul ce va fi lansat anul viitor, dar ne vor canta si cateva secvente mai vechi, de pe precedentele doua albume.

SYVEN este o terapie venita dintr-o alta lume, spre o alta lume. Muzica conceputa de Tuomi (ex-NEST) este interpretata pe un instrument traditional nordic, numit kantele. El va veni la Brasov alaturi de Andy, cel ce completeaza cu voce muzica SYVEN, un concept inedit si inovativ pentru tot ceea ce poate exista astazi in muzica. Cei din SYVEN isi vor lansa tot atunci si noul CD/DVD, „Corpus Christii”, printr-o vizionare integrala a materialului, dupa concertul propriu-zis.

Pretul unui bilet este de 60 lei si se vor gasi doar la intrarea in locatie, in seara evenimentului. Capacitatea salii de teatru Reduta permite accesul pe scaune a cca 400 de persoane, un numar mai mult decat rezonabil pentru toti cei posibil interesati.

Rezervarile de bilete pot fi facute in intervalul (1 octombrie-30 noiembrie), pe adresa krunafest@gmail.com. Confirmarea rezervarii inseamna un raspuns pe email din partea noastra, plata urmand sa se faca in seara evenimentului, la intrare.

Cu prietenie,

DonisArt

The post Kruna Neios – 08 Decembrie 2012 appeared first on Kogaionon.

Cand e vorba de albumul vostru de debut, „Aikaintaite”, mentionati deseori ca surse de inspiratie samanismul si animismul. Poti detalia conceptiile voastre cu privire la spiritualitate?

A.K-S. „Ei bine, conceptul din spatele albumului a fost cum ar fi aratat pamantul, care este in Finlanda, dupa ultima era glaciara. In special peisajul natural si animalele. Latura umana este reprezentata de vocea samanului care vorbeste despre lupta naturii, despre viata si moarte si despre spirite/lumea spirituala. Desi are loc in lumea fizica, accentul albumului cade pe lumea interioara, spirituala si pe profunzimea, frumusetea si sentimentul de extaz in fata ei. E de asemenea adevarat faptul ca aceasta calatorie in adancul lumii noastre interioare poate induce sentimente mai intunecate sau stanjenitoare, care sunt de asemenea reprezentate in album.”

Muzica pe care o compuneti are si o functie rituala? Poate fi perceputa ca o modalitate de a comunica cu o entitate superioara?

A.K-S. „Cu siguranta exista ‘o functie’ de ritual in cadrul muzicii. Rolul ei este de a fi un vehicul care-l transporta pe ascultator in lumea sa interioara, si de acolo sa descopere, sa mediteze si sa comunice cu eul sau ‘real’.”

Stiu ca folositi instrumente traditionale si ma refer in special la kantele, construite de Aslak Tolonen. Sa va construiti propriile instrumente poate fi o cale mai dificila dar care in acelasi timp ofera o perspectiva mai larga asupra creatiei, sunteti de acord?

A.T. „Sunt absolut de acord cu tine. Sa-mi construiesc propriul instrument a fost, pentru mine, o continuare naturala a procesului de creatie. Am vrut sa incerc sa vad daca pot construi instrumentul la care cant si pe care il iubesc. Nu a fost usor, dar mi-a oferit atat de mult pana la urma, incat a fost cu siguranta alegerea corecta. Chiar daca eu sunt cel care o spune, am reusit atat de bine incat in prezent folosesc doar kantele pe care le fac eu – doua acustice si una electrica. Aveam nevoie de instrumente care sa se potriveasca perfect cu specificatiile mele si singura cale viabila era sa le construiesc eu insumi. Kantele nu sunt atat de populare nici chiar in tara mea de origine, asa ca optiunile erau sa le fac eu sau sa sa le comand, dar, cum nu-mi permit a doua varianta, alegerea a fost usoara si din acest punct de vedere.”

Sa vorbim putin despre „Corpus Christi”, noul vostru album, care se lanseaza pe 6 decembrie, astazi – la timp pentru primul vostru concert live, in Brasov. Ne poti spune mai multe despre conceptele din spatele lui?

A.K-S. „Conceptele din spatele albumului au fost mai multe, dar le-am reunit pentru a forma ceva care curge si calatoreste. Sectiunea „Corpus Cristi” este un poem din prima parte a secolului al XV-lea si si inseamna ‘corpul lui Hristos’. Prima parte si cea care precede piesa, ‘Ploratio’, inseamna ‘bocet’. A treia parte, ‘Renascentia’, are doua parti, prima fiind o rugaciune de penitenta cantata in limba din Cronwall, care duce in poemul soptit ce descrie o calatorie de initiere samanica si isi are inceputurile in regiunea veche Lyonesse. A patra si ultima parte este un text in latina, ‘Crucen Sanctam subiit’, ‘el cel care poarta sfanta cruce’, descoperit in secolul al XII-lea si compus pentru 5 voci de Giovanni Pierluigi da Palestrina (1525-1594). Speram ca ascultatorul va intreprinde propria lui calatorie unica prin aceste peisaje muzicale care au fost compuse si va face propriile sale descoperiri.”

Veti canta pentru prima data pe scena de la Centrul Cultural Reduta. Aveti emotii? Cum ati pregatit concertul, la ce ar trebui sa se astepte publicul?

A.K-S. „Ma simt mai degraba nerabdator decat emotionat. Am repetat mult si am pregatit deseori singur in studioul meu piesele live. Speram sa oferim publicului o experienta unica creand muzica noastra intr-un aranjament live.”

Ce ne puteti spune despre planurile voastre de viitor? Ati semnat recent cu o noua casa de discuri, Audiokratik. Aveti planuri noi de creatie, poate veti incepe sa compuneti o altfel de muzica fata de ce ati facut pana acum?

A.K-S. „Dupa ce lansam ‘Corpus Cristi’, intentionam sa ne concentram pe compozitie si inregistrare. Avem un album in pregatire care ar trebui sa fie lansat in 2014. In continuare, avem intr-un prim stadiu de compozitie un concept nou, cu o directie mai orchestrala si corala. Nu planuim sa il lansam in viitorul apropiat.”

Care sunt pasiunile si preocuparile tale in viata de zi cu zi, exceptand muzica?

„A.K-S. In afara de muzica, sunt axat pe familie si munca si pe ‘aici si acum’, dar toata aceasta pasiune este pentru calatoria eterna a spiritului.”

Multumesc pentru interviu. Te rog sa spui cateva cuvinte fanilor care vor veni sa va vada. Ne vedem in curand la Brasov!

A.K-S. „Asteptam cu nerabdare sa va intalnim si sa ne facem prieteni noi in Brasov, sa traim experienta unui eveniment unic si frumos.”

Decembrie 2012

The post Syven appeared first on Kogaionon.

Curios este ca acelasi lucru il simt si astazi, cand mi-am facut curaj sa scriu despre „”Corpus Christi””, noul album ce se va lansa la KRUNA Neios. De fapt, data oficiala este 6 decembrie, insa ei il vor prezenta live, in premiera, la Brasov. Este prima lor aparitie scenica cu acest proiect si cei prezenti vor descoperi cu adevarat dimensiunea SYVEN. Kantele, acel instrument magic, alaturi de o voce senzationala, fac tot ceea ce exista si se numeste SYVEN.

Nu stiu cum sa scriu despre aceste 35 de minute, pentru ca as face-o foarte subiectiv, mai ales ca elemente personale ma leaga pe viata de aceasta realizare. Exista acolo, in acea muzica, ceva ce mi-a redat speranta si increderea in terapie (n-am gasit alt termen potrivit), in existenta unor entitati situate departe de palpabilul meu constient, sau de logica mea circumspecta, flamanda de a-si gasi raspunsuri sau sensuri in aproape orice, entitati care pot rezona cu gandurile, sperantele sau dorintele mele. Sau asa vreau eu sa cred, chiar nu ma grabesc in a-mi gasi un raspuns, o explicatie… dar am simtit acel ceva, ajutat poate si de faptul ca auditia materialului a fost facuta in premiera undeva, departe de lume, in singuratate, la peste 2000 m altitudine.

Stiu insa ca cei doi muzicieni au facut tot ce-au putut omeneste si nu numai pentru ca bijuteria lor muzicala sa transmita si o raza „”vindecatoare”” in care eu continui sa cred.
Fata de debut, noul album este de fapt doar o singura piesa, structurata in 4 parti (I: Ploratio; II: Corpus Christi; III: Renascentia; IV: Crucem Sanctam Subiit), fiecare cu propria-i poveste, candoare si expresivitate. Cu siguranta ca este una dintre cele mai Dark realizari pe care le-am ascultat vreodata si, daca nu ai starea necesara, este foarte usor sa te „”sperii”” de sacralitatea albumului, sa ti se para prea rece, intunecat, distant. Poate ca pentru unii chiar si monoton.

Sobrietatea si solemnitatea intalnita aici este coplesitoare, dominanta, cu trimiteri spre ritualuri religioase, incantantii samanice, arome ambientale, trairi introspective meditative. Si totul nu este creat decat printr-o impletire inspirata intre acordurile kantelelor lui Aslak si inflexiunile vocii lui Andy! Si ce voce!
Ma deranjeaza putin sunetul sintetic al percutiilor insa asta conteaza prea putin in algoritmul rezultat, un concept unic, ce aminteste putin de NEST ca instrumentatie si atmosfera, insa care contureaza o traire intensa datorita si impresionantei voci. Da, recunosc, este un album dens, concentrat si plin de atomosfera sumbra, dar, ascultat cu atentie, poate dezvalui o aura ospitaliera, calda, plina de optimism si impacare interioara, in special pe „”Renascentia””. DVD-ul are si el partea lui savuroasa, imaginile (ne)clare mixate acolo captand perfect dinamica si mesajul muzical SYVEN. Este un album al (ne)culorilor alb si negru, bun de ascultat atunci cand simti nevoia de a sta doar cu tine, in nopti tarzii si interminabile.

„I am a walker Between worlds, My song is endless, Endless and formless…”

The post Syven „Corpus Christi” appeared first on Kogaionon.

Muzica graviteaza in jurul instrumentului traditional numit kantele pe care Aslak il pune in valoare senzational; de fapt, vorbim de mai multe tipuri de kantele, fie normale fie electrice, cu efecte diverse, dar si bass sau chiar efecte de baterie dar realizate pe calculator. Poate doar acest ultim detaliu ar fi putea fi un punct slab al muzicii SYVEN, adica o urma de muzica artificiala, prelucrata sintetic, pe partile de baterie. Caci, in rest, discutam de un univers muzical nemaintalnit pana acum, singurele atingeri putand fi asimilate cu inceputurile NEST. Insa discutand doar de instrumente… Pentru ca SYVEN are doua dimensiuni bine delimitate, despre instrumente am discutat, urmeaza acum partile vocale!!! Pe cuvant daca am mai intalnit pana acum o voce mai puternica si mai inaltatoare ca cea a lui Andy! Cu o structura baritonala ametitoare, inflexiunile vocii penduleaza de la limitele joase de bass pana la cele tenoriale, insa avem si coruri, tipete, invocatii, parti clean si altele growl. 

Superb! Lungimea pieselor este un alt atribut caracteristic dimensiunii SYVEN, 3 piese din cele 5 avand peste 50 de minute. Cea mai lunga este „”Jaljet””, piesa poate si cea mai complexa, dar, in acelasi timp, de o frumusete rapitoare…  aroma melancolico-nostalgica degajata de kantele vibreaza inspirat cu toate inflexiunile vocii baritonale, cred ca peste 20… Apogeul vocalizelor il reprezina „”Tuulenvire””, ultima secventa a albumului, unde Andy cred ca a repetat mult ca sa poata sa cante in acest fel. Sacralitatea ritualica SYVEN trebuie descoperita, ascultata si asimilata cu mare atentie, eventual in casti sau intr-o sala cu acustica perfecta, caci sunetul este lacrima iar mixajul impecabil! 
Evit sa ma gandesc ce latura shamanica ar putea dezvolta un asemenea sunet in varianta live, dar cu siguranta ca revelatie ar fi un termen prea putin edificator pentru muzica acestui duet! Insa e clar ca am reusi sa deschidem si alte porti interioare, ferecate chiar de noi (de mult sau de putin timp) din cauza abundentei de cotidian superficial care sufoca orice intentie de a te redescoperi si reinventa… Desi este infiintata de curand, trupa a reusit sa atraga atentia si labelului Prophecy, care a inclus pe compilatia de anul trecut o alta piesa, ce nu apare pe acest debut, dar la fel de transcedentala ca dinamica perceptiva, „”How Fare the Gods?””. Inspiratie din belsug, originalitate incontestabila, virtuozitate ireprosabila=universul SYVEN! Recomandat fanilor TENHI, VALI, WARDRUNA, EMPYRIUM, NEST…

http://www.youtube.com/watch?v=8SToSQu0MBQ „

The post Syven „Aikaintaite” appeared first on Kogaionon.