Ciudata senzatie! Dupa ascultarea primei piese am ramas complet dezamagit de noul Heavy Progressive Rock abordat de echipa lui Tchort. Ma asteptam ca dupa un debut timid si un al doilea demential, norvegienii sa continue linia Metal Progressive cu care ne-au obisnuit. Ei bine, decizia lor a fost sa sparga aceasta bariera underground si sa exploreze Melodic Rock-ul. Incepand cu „Lullaby In Winter”, :GC ne prezinta o fata mult mai comerciala si mai tangibila, piesele lente avand un farmec aparte. Intregul album este condus de o voce normala, poate prea subtire (in stilul celor Progressive) si de un pian ce pe alocuri da fiori. Desi sunetul nu are nici o legatura cu Metal-ul propriu-zis, o ramasita Dark ramane undeva in spate iar chitarile si keyboard-ul repeta deseori acorduri uzitate in urma cu 30 de ani. Asadar, Hard Rock linistit, ce nu pune in valoare virtuzitatile instrumentistilor ci doar armonia creata.

Imi vine foarte greu sa cred ca Tchort si-a orientat acest proiect spre o linie atat de comerciala. Viitorul in aceasta directie ar putea fi doar unul: semnarea unui contract cu un label Non-Metal si promovarea muzicii lor prin sustinerea de cat mai multe concerte. Daca pianul/keybaord-ul nu ar fi existat, atunci intregul album ar fi putut fi catalogat ca unul clasic Melodic Rock, cu mesaj pozitiv si luminos. Desi pentru multi fani Metal acest nou sound va fi considerat unul simplist, sunt convins ca multi din cei ce adopta Metalele mai linistite sau veteranii muzicii Rock vor aprecia mult aceasta directie. Evolutie nu insemna pentru toata lumea aceeasi gandire, la acelasi nivel, la un sistem de referinta identic. Probabil ca daca cineva mi-ar fi pus albumul sa-l ascult, fara sa stiu cine canta, nu cred ca m-as fi grabit sa-l reascult.

Ca de recunoscut oricum n-as fi fost in stare.. In ciuda faptului ca pe alocuri se mai disting si cateva ecouri din bateria IN THE WOODS. Albumul are pe coperta fotografia unui baietel de vreo3-4 ani, probabil fiul lui Tchort. Dupa cum stiti, :GC a fost reformat in 1998, dupa 8 ani de pauza iar conceptul de baza al albumului de debut a fost inspirat din moartea fiicei lui Tchort. Dar de atunci s-au intamplat multe si probabil ca furia si partea intunecata a acestui talentat muzician ramane sa fie exprimata prin BLOOD RED THRONE si CARPATHIAN FOREST.

The post GREEN CARNATION „A Blessing In Disguise” appeared first on Kogaionon.

Daca as fi ascultat si ultimul CARPATHIAN FOREST, poate ca puteam sa fac profilul exact al muzicianului Tchort, de acum personaj important in scena Metal europeana. Poate ca stiti ca IN THE WOODS. s-a numit intai GREEN CARNATION si a fost infiintat chiar de Tchort in urma cu 12 ani, numai ca pe vremea aceea la moda era Death Metal-ul. Colaborarea lui cu trupe ca EMPEROR, SATYRICON, EINHERJER a dus la abandonarea primului sau proiect si acest lucru a fost benefic pentru toti, fratii Botteri concepand cateva albume IN THE WOODS. geniale! In 1998 Tchort se decide sa reia activitatea cu GC si dupa doi ani realizeaza primul sau album, intr-o componenta de exceptie, dar care nu m-a incantat aproape deloc. Riff-uri lungi, atmosferica psihedelica, un Doom Metal cu influente Pink Floyd, prea incarcat si incalcit pentru gusturile mele.

Noul album poate fi considerat ca si creatia solo a lui Tchort iar aceasta capodopera m-a fascinat chiar de cand am luat CD-ul in mana. Design-ul este foarte atragator, nuanta ruginie, tomnatica a copertei se imbina artistic cu alte imagini imortalizand natura. Dupa un intro impunator, se aud cateva acorduri simple de chitara, ceva voci de copii si apoi Jan Transit (IN THE WOODS.) incepe sa cante: „A vision, a call, In times before my fall, In life before I became, I dreamed I was insane.”. Maniera in care o face este foarte melancolica iar restul instrumentelor isi fac si ele prezenta incepand discret si explodand pe parcursul piesei. Daca ar fi sa descriu ceea ce putem auzi aici ar trebui sa umplu pagini si cred ca nu m-as opri. Important este sa retineti ca aceasta piesa este foarte bine inchegata, desi este foarte complexa, insa mult mai aceesibila si melodioasa decat primele compozitii, pasajele sunt diverse, de la PINK FLOYD la Doom Metal, chiar tente Rock, Gothic sau Metal. Este extrem de greu sa spui doar in cateva fraze ceea ce interpreteaza cateva zeci de persoane intr-o singura piesa, dar de o ora, corurile impunatoare dand o sobrietate remarcabila iar vocea Synnei Diana (IN THE WOODS.) adancindu-ne in gri-ul psihedelic. Pana si sunetul caruselului/jucariei pe care o auzim la sfarsit ne duce cu gandul pe alte taramuri, finalul albumului aruncandu-ne intr-o stare nostalgica apasatoare. Este o demonstratie de inspiratie si originalitate, chiar testamentul lui Tchort !!! Genial !

The post GREEN CARNATION „Light Of Day, Day Of Darkness” appeared first on Kogaionon.