Dark Bombastic Evening Archives - Kogaionon

Vechiul neuitat

Doru — Tue, 19 Aug 2025 07:18:07 +0000

Cand iubirea virtuala este o continuare a celei reale, pot spune ca raman fara cuvinte. Cam atat ar fi trebuit sa fie acest articol.

Dar sunt destul de criptic cu mine aproape tot timpul. Ce sa mai inteleaga cei din jurul meu? Piticul tot ma trage de-o ureche si-mi sopteste sa fiu mai explicit, dar eu, in aroganta mea, ii spun sa ma lase-n pace, ca cei din jurul meu trebuie sa fie smart, sa se prinda din prima. Adica, daca ai fost la DBE si apoi dai like cu inimioara, e clar ca a contat mult.

Da, a fost o editie cuceritoare, in sensul adevarat:

•vreme buna

•public aproape cat a trebuit, generatii diferite ca varsta, dar si ca background muzical

•cantari incadrate bine in timp, cu sunet si vizual perfect

•am vazut si cateva animalute insotite, care nu pareau sa aiba casti, deci nu le-a deranjat sa mearga dupa nebunia stapanilor

•zambete din belsug

•partiuri de efect

•cantare la foc speciala

•artisti care au concurat intre ei in sensul bun, sa dea din ei maxim, vazand ce audienta fabuloasa au in fata

•echipa de voluntari mai buna decat profesionistii platiti

•steagul care a dominat totul de sus, care ne-a pazit de ceea ce exista peste zidurile RYMA

•partea artistica non-muzicala a dat culoare si consistenta prin conceptul Nemoralia, inchinat zeitei Diana: discreta, fragila, rusinoasa, dar impunatoare, demna si eleganta.

Spatiul ritualic a reprodus un sanctuar traditional, imbinand mai multe elemente: Poarta Lunii, formata din flori si ramuri verzi; Cercul de Pietre si Focul Sacru; Trepiedul si Cununa Nemoralia; Arcul cu semiluna creat de Norbert – un gest voluntar, spontan pe care il pretuim mult – lumanarile rosii DBE 11 care au simbolizat Tortele. Decorul de fundal, pus in evidenta prin meshul alb cu simbolul ochilor magnetici DBE, a fost elementul modern integrat in sanctuar, simbolizand puntea dintre lumi, legatura dintre vechi si modern. Micutul cufar a avut un rol inspirational – vom vedea ce idei vor prinde sau nu la deschiderea lui.

Diana Lucifera, lux lunaris, custos silvarum, ignem nostrum protege et adsis nobis in tenebris.

•cele trei expozitii de pictura si grafica, concepte total diferite dar parca aliniate intre ele

•gazde primitoare si proactive

Asa am vazut eu esentele tari in flacoane mici. Cum ar spune multi: am fost acasa; ne-am simtit nu ca acasa, ci acasa.

Amprenta vintage s-a imbinat reusit cu noul pe care-l traim. Cura de relaxare a fost mai mult un tratament involuntar. Evadarea din cotidian a rezonat cu amintirile din viitor, totul in cel mai profund mod underground ca stare de spirit.

Ah, da. Sa va spun cum vad eu undergroundul. Sau, mai bine spus, undergroundul din noi…

Internetul e plin de repere legate de cultura underground, spiritul underground, conceptul underground. Derivate exista fara numar: subcultura, nisa, profunzime, rebeliune, inovatie, complexitate, autenticitate, DIY. Toti suntem cumva, candva, undeva underground, pentru ca da bine, chiar ne regasim si ne place intoarcerea la origini. Dar care sunt granitele acestui concept sau mod de viata? Cum poate fi el masurat?

Sa luam un exemplu: muzica. Orice trupa care incepe sa cante este underground, pentru ca referinta e zero. Talentul interior si influentele exterioare aprind la un moment dat beculetul care te activeaza. Si incepi sa compui, sa repeti, sa apari in concerte, sa scoti albume, sa vinzi albume, apoi merch adiacent, si tot asa – daca ai succes. Si incepi sa castigi bani, sa-ti schimbi chitara, apoi van-ul luat cu ajutorul parintilor si alte imprumuturi. Ti-ai dori sa te lasi de scoala sau serviciu, sa devii profesionist in muzica. Multi viseaza la asta si are sens: sa faci ce-ti place si sa castigi si bani.

Exista insa o bariera pe care o ridici voluntar atunci cand simti ca poti trece la alt nivel. De aici incepe marea provocare: ce compromisuri trebuie sa faci sa nu te compromiti? Globalizarea si imperialismul ne ajuta sa ne dorim sa crestem, sa ne dezvoltam, sa ne lasam amprenta in cat mai multe locuri, sa inspiram si sa devenim relevanti. Unii constientizeaza asta, altii se lasa cuprinsi de val. Paler spunea ca fiecare persoana are trei vieti: publica, privata si secreta. Ar fi bine ca macar intr-una dintre ele spiritul underground sa primeze.

Exprimarea artistica tine de viata secreta, de propriul incubator de idei si viziuni. Cand ajungi la cea privata, interiorul tau este penetrat doar de comunitatea care are aceleasi valori. Cred ca acesta este echilibrul si punctul in care urmeaza sa decizi ce vei face cu viata publica. Reflectia reala vine dupa ani de zile, cand ai timp sa analizezi. Daca nu ai uitat de unde ai plecat, indiferent cat de mare sau important ai ajuns, inseamna ca mai ai ceva underground in tine.

M-am referit aici doar la muzica, ca artist, insa se poate extrapola si la cei de partea cealalta a scenei. Si in toata arta pe care o creezi sau doar o admiri, o sustii – nu exista una fara alta. Dar undergroundul ramane acelasi, daca ne referim la conceptul in sine.

Stiu ca multi care citesc aceste randuri isi doresc sa stie daca va continua DBE. Unii considera ca ma sparg in figuri si ca totul nu e decat un suspans, un preludiu uneori inutil, o alintare excesiva.

Faptul ca scriu pe acest site confirma sinceritatea mea: habar n-am ce va fi, daca va fi, cum va fi. Poate unii vor trage concluzia ca daca scriu atat de rar aici, e clar cat sunt de sincer in rest. Ce sa fac? Fiecare e liber sa creada ce doreste.

Cei mai multi dintre putinii care ma cunosc stiu ca urasc repetitivitatea – sa fac ceva la fel doar de dragul de a face. In viata publica o fac permanent, pentru ca altfel sunt exclus. In cea privata, o fac optional, in functie de compromisurile pe care sunt dispus sau pot sa le accept. In cea secreta, imi suna ca o profanare.

Pentru mine, DBE este viata secreta, chiar daca aparent e publica pentru cei fascinati de conceptul dark, sau privata pentru ceilalti. Fara o muza, un concept si o poveste care sa prinda contur pe parcurs, DBE nu functioneaza. Si chiar daca unii ar fi bucurosi sa nu pun accent pe aceste lucruri, doar sa se intample inca un ritual, va garantez ca daca s-ar intampla astfel, ati deveni din prima zi dezamagiti, multumindu-va ca ati bifat sau vazut cate ceva. Pentru ca nu ar mai fi un ritual, ci un festival unde canta mai mult sau mai putine trupe. Mi se pare depersonalizat si tranzactional.

Nu este un job. Am tot respectul pentru profesionistii care fac festivaluri mari, impunatoare, pentru ca ei maresc comunitatea si tin verde un gen muzical aflat in moarte clinica, greu de acceptat de catre cei din interior. De ce? Pentru ca cei care au dat viata acestui gen au disparut sau nu mai au mult, iar din urma vin din ce in ce mai putini, majoritatea amprentati de cotidian si nerabdatori sa creasca repede.

De fapt, intreaga viata de azi e pe fast forward: rar mai citesti o carte in tihna sau asculti un album cap-coada. Apar alte variante de a petrece timpul liber; AI devine prietenul tau, mult mai ascultator si care livreaza pe loc ce vrei sa stii. Ajungi sa-l saluti cand ii ceri ceva si sa-i multumesti la urma.

Poate aici sunt fericit ca sunt in partea a doua a clepsidrei vietii. Nu refuz viitorul, dar imi place sa las optiunea de a alege, la fel cum e cu fumatorii sau cu incasarea in numerar. Eu sunt pentru cei care vor sa simta ca viata poate fi si copilaroasa, fara garda sus in acel moment, si care sa stea de vorba intre ei – cei de pe scena si cei din fata ei – nu cu ore planificate de meet and greet, badge-uri sau alte banalitati profesionale.

Nu cred sa fac ceva doar pentru ca da bine sau pentru ca am un istoric care-mi confera siguranta de a continua. Chiar daca dureaza putin, 3-4 zile sau nopti, imi este suficient sa ma incarc. Daca ar dura mai mult, as pleca descarcat total.

Exista o contradictie pe care o iubesc, chiar daca am auzit-o intr-o reclama, inspirata de Heraclit: singura constanta este schimbarea. Daca nu schimb, ma plictisesc; daca schimb, sunt constant, deci tot ma plictisesc. Paradox sau paradigma, uneori imi arata ca e despre optimism.

Mi-a placut enorm sa vad grupurile de la BV, TM, CJ, Bucuresti, plus cei care bat sute de km din Moldova sau Republica Moldova, Crisana, Muntenia, Maramures, nelipsitii Mark si Thomas, plus multi altii despre care nu stiu multe. Sa stau langa cei care ma inspira si sa cunosc alaturi de ei oameni care vin pentru acest mic ritual este ceva ce ma incarca, chiar daca discutia dureaza doar un minut, o salutare, un zambet.

DBE este un moment in timp pentru ca nu am facut rabat de la nimic, pentru ca pasiunea duce la nebunie, iar un om fara nebunie face umbra pamantului si atat. Fiecare dintre noi a trait zilele trecute propria nebunie: autenticitatea, normalul din noi pe care greu il mai reperam. Unii se manifesta exuberant, altii discret, dar nebunia a fost acolo, plutea in aer si in inimile tuturor.

Glumea Ovi ca e primul DBE fara Iliescu, dar cand l-am vazut cum murea langa Yusaf, Edmond ceva mai incolo se dezlantuise deja. Se vedea clar bucuria copilului din noi. Iar in spatele lor, sute de omuleti traiau bucuria de a fi normali, de a fi copii. De asta si bunicutele noastre ne-au spus o noua poveste frumoasa, despre un fals filantropist care cauta sa ne fure normalitatea.

A fost frumos, a fost intens, a fost noul din vechi sau, poate mai corect, a fost ce imi doream enorm sa se intample: sa fie memorabil, chiar si cu mici revelatii. Asta e, de fapt, minimalismul, seakisb. Daca a fost perfect, inseamna ca am ajuns la capat. Daca va aparea ceva care sa-mi arate ca mai trebuie lucrat, sa imbunatatesc, ne vom revedea.

Amprenta asimptotica da sens, speranta ca daca nu am facut ceva bine acum, data viitoare nu se va mai intampla, poate contura in viitor un nou moment in timp, care, in realitate, e tot un vechi, dar infasurat intr-o alta exprimare, care pacaleste piticul din noi.

Si, pana la urma, copilul din noi are intotdeauna dreptate, chiar daca de multe ori il inchidem in noi si ne prefacem ca nu-l auzim. Teama de normal, de firesc, de natural – asta mi se pare boala cronica a acestor vremuri sucite.

Multumiri pentru sustinere. Magicul din noi ne-a aratat, pentru a nu stiu cata oara, valorile comune: vechiul din noi, respirat natural… sau, poate mai bine, din nou.

Daca priviti mai jos cele doua fotografii, veti vedea diferenta dintre fast forward si momentul in timp. Sau dintre abstract si real, cam cum ne alegem noi vietile.

The post Vechiul neuitat appeared first on Kogaionon.

DARK BOMBASTIC EVENING – istorie și prezent

Doru — Wed, 31 Jul 2019 08:20:46 +0000

Dupa o izolare tare confortabila, am scos nasul pe la cateva concerte, nici eu nu stiu cum de am ajuns pe acolo. Mai am de ajuns la REF acum si in septembrie la Prophecy. Si gata cu evenimentele pentru o perioada.

Eu doar ascult muzica si mai scriu din cand in cand, despre ce imi place. Cam asta era fisa postului pana acum vreo 10 ani. Mergeam pe la concerte si festivaluri punctual, nu aveam prea multe care sa-mi placa, pentru ca nici nu era o piata atat de emergenta ca cea de astazi. Plus faptul ca veneau headlineri si trupe de deschidere. In cele mai multe cazuri, nu headlinerii faceau scopul deplasarilor mele. Dar chiar si asa, nu intelegeam de ce nu aduce nimeni trupe din nise muzicale dark, care sunt spectaculoase. Dupa ce m-am plictisit sa tot aud ca doar pe afara se intampla chestii faine live, ca exista sens si in a nu urmari doar cel mai mare, cel mai tare, cel mai cunoscut… am luat decizia sa invit trupe in Romania. Dar nu ca organizator (suna ca naiba pt mine), ci ca un simplu ascultator impatimit de muzici underground, care primea de peste 15 ani muzica de la labeluri si trupe obscure, pe care sa le promoveze cum stia mai bine.

Invitatia trupelor nu insemna sa ciupesc date din turnee europene, ci sa le arat muzicienilor Romania, sa aiba o experienta diferita fata de o simpla cantare, care sa nu fie intr-un club clasic, sa stea minimum 2-3 zile, sa ne cunoastem mai bine si sa aflu cine sunt acesti talentati care au avut inspiratia la un moment dat sa scoata ceva fain artistic. Si, poate cel mai important lucru, sa nu fi cantat inainte la noi. Mi se parea aiurea, si inca mi se pare, sa ne aglomeram toti ce incercam sa facem ceva doar pe unele trupe, cand are balta atat de mult peste. Dar da, trebuie sa-ti cumperi o undita, sa stai pe balta, sa arunci momeala iar si iar, si cine stie, poate prinzi ceva simbolic saupoate chiar pe monstrul din mintea ta. Uneori monstrul din mintea ta nu are legatura cu ceilalti, de aici si primele mele dezamagiri, cand am vazut ca in sala de teatru Reduta din Brasov nu au venit la premiera ARCANA nici macar 250 oameni! C’mon, e ARCANA, premiera, trupa faina, stil unicat, sigur va fi sold out! Si, uite asa, am inceput sa nu mai pierd bani pe timbre, IRC-uri, faxuri, ustensile obligatorii in trecut pentru comunicarea cu trupele. Pierderea era mult mai pronuntata acum, pentru ca la mijoc se adunau cazari, avioane, inchirieri de locatii selecte, etc. Cheltuiala cu food and drinks tinea oricum de ospitalitatea autohtona, mai ales ca si trupele pe care le-am adus veneau fara a cere nusce fee.

Asa a inceput experienta mea “organizatorica” de evenimente. Dupa 2 ani in Brasov, unde eram convins ca este locul perfect pentru multi din tara, care pot petrece un weekend artistic la poalele muntilor, sa mai iasa din cotidian, am decis sa fac un eveniment in Bucuresti, pe scheletul catorva trupe pe care le cunoscusem deja. Pentru ca nu misca mai nimeni in batatura asta Goth Neofolk (parca tot atunci se bagase si Viviana cu Das Ich), mi s-a parut inspirat ca omuletii iubitori de darkuri, nu doar cele metalice, sa aiba sansa sa vada in capitala ceva nume de trupe, nu foarte mari, dar destul de uzitate pe afara, la evenimente de gen. Nu mai tin minte cum a aparut denumirea de Dark Bombastic Evening, probabil tot dupa o noapte de betie, cand incercam sa ma joc, mixand cuvinte care sa aiba identitate dar care sa fie antagonice. Bine, in mintea mea, pt ca sa fii si bombastic si dark suna ca dreak. Dar mie mi-a placut. Evening l-am folosit ca deja ma jucasem cu acel concept de Seri Speciale, doar nu faceam concerte clasice (asa m-am incapatanat eu sa cred tot timpul). Si cum era vorba doar de o singura seara, denumirea Serii Speciale din proximitatea zilei mele s-a aliniat perfect.

Nu voiam insa sa-l fac in orice locatie din capitala, fara identitate. Pana atunci, la fiecare Seara Speciala din Brasov, petreceam mult cu decorul, cu ce elemente sa aduc pe scena care sa intre in armonie cu reprezentatia artistica. Probabil ca vedeam mult mai teatral decat in realitate, dar mi s-a parut elegant si confortabil ca lumea care vine, sa nu o arda cu sticle de beri si povesti interminabile rostite pe durata cantarilor, stand in picioare. Aveam timp dupa, la after-party-uri.

Am gasit deci Silver Church, era nou deschisa (o stiam ca Preoteasa, chiar am vazut Katatonia acolo in urma cu mai multi ani), doar ca acum arata intr-un mare fel. L-am convins pe proprietar ca vreau sa fac ceva ce nu a mai fost pe la noi, ca are radacini in WGT ca inspiratie, ca nu e Metal (de care fugeau mai toti proprietarii de cluburi selecte), ca va fi altceva. Si da, a fost. Am fost coplesit de cata lume de afara a venit, acea comunitate care a dat un vibe diferit fata de ceea ce se intamplase pana atunci pe aici. Financiar nu a fost break even, pentru ca habar n-aveam ca pot aparea cheltuieli neprevazute mult mai mari decat ce estimasem, ca operatorii de ticketing pot fi si tepari, dar chiar nu mai contat, a fost special si punct.

DBE1 – 12 Decembrie 2009

Pentru ca au fost 7 trupe invitate, desi a fost doar o seara, toata lumea a incadrat DBE ca pe un festival. In urmatorul an, mi-am zis sa-l fac tot de ziua mea, dar pe durata a doua zile. Nu ma asteptam si nu-mi doream sa vina mai multa lume, dar nici nu voiam doar sa repet ceea ce adusesem deja. Mi s-a parut mie de marketing sa pastrez legatura si sa invit totusi ceva ce a mai fost, dar in alt format. In rest, sa aduc noi descoperiri, si mai necunoscute, dar care au o amprenta artistica unica. Eram chiar convins ca acea comunitate va veni orbeste dupa spirit si atmosfera, nu dupa lineup. Editia a doua a fost o mare dezamagire, mai ales ca am facut-o intr-o locatie mai mica, Kulturhaus, cu foarte multe nealinieri si nesincronizari.

DBE2 – 10, 11 Decembrie 2010

Am luat decizia sa ies din cluburi si experimentez outdoor, mai ales ca descoperisem la Alba Iulia, in cetate, o locatie inca virgina, la care 2 omuleti incepusera sa investeasca. Mi-am spus ca ar fi bine sa adaug si ceva Metal, pentru ca era o alta iubire de a mea. Si da, editia 3 a fost luminoasa! Financiar, la fel de prost, dar ce mai conteaza, aveam eu asteptari prea mari. Mi-a luat ceva timp sa nu mai dau vina pe ignoranta celor ce nu doreau sa sustina DBE, decat doar daca le aduceam trupele favorite. Era doar piticul din mintea mea, nu avea legatura cu nimic din exterior. Dar imi era mai comod sa dau vina pe altii.

DBE3 – 19, 20 August 2011

Si in urmatorii 2 ani s-au mai tinut 2 editii, mult mai complexe, pe durata a 3, chiar 4 zile, pana m-am sufocat.

Editia 4 a fost un fel de transformare:

DBE4 – 17, 18 August 2012

Iar la DBE 5 lucrurile s-au reinventat si reasezat pe un alt fagas, diferit, dar mai mult decat intens:

DBE5 – 14-17 August 2013

Si apoi mi-am pierdut motivatia. Intotdeauna trebuie sa ai un echilibru interior, trebuie sa ai inspiratie, trebuie sa fii receptiv la semnalele din Univers, etc. Era deja prea mult si am luat decizia sa iau o pauza, sa ma reinventez.

DBE 6 a avut sens pentru ca aniversam 20 ani de Kogaionon.

DBE6 – 20-22 august 2015

DBE 7 a curs firesc, pentru ca s-au aliniat chestii si am adus trupe cu care chiar am crescut, insa furtuna cazuta peste noi mi-a aratat ca, la greu, nu toti reactioneaza la fel.

DBE7 – 18,19,20 august 2016

Am descoperit intre timp o alta locatie, un strand termal, unde am tinut o noua editie, de data asta la calduri de peste 40 grade. Dar a iesit cumva ok.

DBE8 – 3,4,5 august 2017

Si am decis reintoarcerea la RYMA, pentru ca mai toata lumea se simtea mai bine acolo. Si am decis-o foarte in scurt, dupa o noapte de betie si alte alea. Nu eram eu chiar foarte hotarat dar cand muza imi inspira calea, totul este mult mai simplu. Si, cel mai important, cand norii cotidianului nu sunt chiat atat de negri.
Si a fost DBE 9.

DBE9 – 15-18 august 2018

Si gata. E timpul de o noua pauza. Forte externe ma apasa mult prea mult, nu ma lasa sa zambesc asa cum stiu eu, nu-mi permit sa pastelez iar texte in care cred, chiar daca ele par, de cele mai multe ori, tehnici banale sau copilaroase de marketing. A existat o rabufnire de o noapte, un zvac interior care m-a facut sa ignor furtuna anuntata, dar dimineata am concluzionat ca e mai bine sa astept. Nu as putea face ceva cu jumatate de inima. Probabil ca ar functiona, dar, la sfarsit, sunt sigur ca cei ce cunosc DBE ar simti compromisul. Stiu ca nici asta nu ar afecta sau conta prea mult, dar nu as fi eu multumit cu mine. Iar cei ce ma cunosc, sper sa inteleaga situatia reala. Nu e inchipuire, nu e vedetism, nu e nimic din ceea ce si-ar putea inchipui cineva. Si e mai bine sa o lase asa cum e. Eu sunt primul care sper sa iasa bine, in cele din urma, heh. Amintiti-va de “altarul” de la DBE 9, nu a fost nimic intamplator. Inclusiv ceea ce s-a inatmplat pe cer, la DBR. Va fi bine 😊.

Intorcandu-ma la povestea DBE, pentru mine nu e un festival, este mai degraba o emotie, un moment in timp, o pasiune incandescenta ce implica stres, adrenalina, tensiune, dar totul se inchide cu un sentiment de implinire. Nu are legatura cu locatia (desi asimilarea cu RYMA e cea mai facila), nu are legatura cu Metal-ul sau Non-Metalul, nu are legatura cu trupe de deschidere sau headlineri, nu are legatura cu sponsori sau cu directii financiare. E altceva, e acel lovemark:

http://kogaionon.org/ro/articole-kogaionon/emotia-dezvolta-trairea-ratiunea-contureaza-existenta…

DBE nu inseamna doar muzica si concerte, este o platforma artistica care deschide porti pentru exprimari diferite, expozitii, auditii, merchandise personalizat, workshop, excursii…

Intotdeauna am crezut ca un eveniment trebuie sa aiba incorporat mult mai multe elemente si directii, care sa poata defini fondul si sa contureze spiritul de apartenenta, prin propria-i personalitate. Cea mai mare parte din cei prezenti au rezonat cu aceste repere si sunt extrem de bucuros ca s-a inteles corect misiunea DBE.

Echipa de amazoane si nu numai a fost tot timpul pe baza de voluntariat, pentru ca asta este spiritul Underground. Muza a fost tot timpul langa si cu mine, fara de care nu s-ar fi putut realiza ce avem azi, chiar daca suna a istorie. Partenerii nostri, putini, dar de incredere, ne-au sustinut. Iar publicul a fost intotdeauna minunat! Asta a facut diferenta si ne-a tinut in priza tot timpul!

Asadar, daca e sa raspund cand va fi un nou DBE, habar nu am, nu exista un plan si nici un orizont de timp. M-as bucura sa mai fie, da!

Si stiu ca suntem multi care gandim si simtim la fel, ca pluteste deja in aer acea aura magica si adulmecam timid acel miros de vara tarzie, usor ruginie, dar tot timpul vie, impreuna…

Sa se aseze mai intai lucrurile favorabil, sa simt ca pot visa nu doar cu ochii inchisi, sa fiu convins ca zambetul pe care il ofer sau il primesc este reciproc si vine din inima, sincer si fara angoase. Evident, si acea imbratisare (virtuala sau nu) sa fie totala, care a definit, cumva, trademark ul DBE.

Pana la o noua rostire sau ce-o fi ea, peace&love.

Imbratisari,

Doru
31 iulie 2019

The post DARK BOMBASTIC EVENING – istorie și prezent appeared first on Kogaionon.

Dark Bombastic Evening – 1st edition – 2009

Doru — Tue, 01 Dec 2009 11:43:25 +0000

Au mai ramas doar cateva zile pana la cel mai de amploare eveniment de acest gen din intreaga Europa de Est si toata lumea este nerabdatoare sa participe la el! Fanii vor veni din toata lumea, din peste 25 de tari, cei romani sunt bucurosi sa-si revada trupele ce anul trecut au cantat la Brasov, altii sa vada in premiera pe meleagurile noastre trupe care apar foarte rar pe scena… O seara captivanta pentru toti cei interesati!

Pentru a afla care este starea de spirit din tabara trupetilor, am stat de vorba saptamana trecuta cu acestia, folosind un set de intrebari comun pentru toti liderii trupelor participante: Simone/SPRITUAL FRONT, Tomas/ORDO ROSARIUS EQUILIBRIO, Jerome/ROME, Christian/TRIARII, Kim/:OF THE WAND AND THE MOON: si Axel/CASCADEUR. Asadar, pe 12 decembrie, incepand cu orele 19.00, in clubul bucurestean The Silver Church se va intampla ceva.

Haideti sa aflam ce ne spun trupele despre DARK BOMBASTIC EVENING…

Ce noutati avem?

SPIRITUAL FRONT: Totul merge bine, desi lucrurile nu se misca atat de repede precum ne-am dorit, avem pe cineva nou la clape, numele lui este Rossano Baldini si de cand nu am mai fost in Romania am mai adaugat la componenta si un basist, Amorosi. Zilele astea terminam si mixatul albumului “Rotten Roma Casino” si saptamana viitoare o sa filmam si doua videoclipuri a doua piese incluse pe acest album.

ORE: Tocmai am lansat “Three Hours” cu TriORE, impreuna cu Christian Erdmann de la Triarii. Am terminat si inregistrarile la „Songs 4 Hate & Devotion”, album ce sper sa fie terminat si in cele din urma lansat in primavara anului 2010. Am cooptat doi membri de scena (si partial si de studio), Ronnie Bäck (Roses for Innon) si Fredrik Leijström (Malaise), care insa nu ne va insoti la concertul din Romania.

ROME: Lucram la un material nou, astfel incat aceste raspunsuri vor fi scurte. Albumul va fi lansat in prima jumatate a anului 2010.

TRIARII: Dupa o perioada de munca la proiectul TriOre lansat impreuna cu Tomas Pettersson de la Ordo Rosarius Equilibrio, incep sa ma focusez din nou pe TRIARII. Am ceva idei pentru materialele viitoare dar nimic concret deocamdata.

:OF THE WAND AND THE MOON: Lucrez la noul album, cel mai costisitor si cel mai personal lucru pe care l-am facut vreodata. O versiune vinil a “Sonnenheim” ar trebui sa urmeze impreuna cu re-editarea primelor doua albume, “Nightttime Nightrhymes” & “:Emptiness:Emptiness:Emptiness:”.

CASCADEUR: Cascadeur este proiectul meu solo. Pe scena, o sa-i am langa mine pe Tomas Pettersson (ORE) si Achim Weiler (HEKATE). CASCADEUR este un proiect experimental pentru mine. In momentul de fata nu am niciun interes fata de industria muzicala. Asta inseamna: fara productie muzicala, fara prezenta pe internet, m-am saturat de toate aceste aspecte. Prea mult facebook, myspace sau youtube. CASCADEUR va ramane un proiect pentru scena, dedicat prietenilor si adus la viata cu ajutorul altor muzicieni si artisti. Ultimul concert, ce a avut loc la Berlin, a fost alaturi de Jouni Havukainen din In Slaughter Natives. In momentul de fata, Achim si cu mine lucram la urmatorul material HEKATE. Acesta va aparea anul viitor, in aprilie.

Ce asteptari aveti de la DARK BOMBASTIC EVENING? Sunteti in legatura cu fani din Romania?

SPIRITUAL FRONT: Cred ca o sa fie un eveniment foarte interesant, foarte special, toate trupele care vin sunt excelente, o sa fie o intalnire foarte… fierbinte.

ORE: La ce ne asteptam? Sa ne-o tragem. Da, suntem in legatura ceva oameni care au fost la concertul nostru de anul trecut de la Brasov.

ROME: Ne asteptam la un weekend reusit alaturi de o multime de prieteni si suntem nerabdatori sa petrecem ceva timp alaturi de devotatii fani romani.

TRIARII: Va fi pentru prima oara cand TRIARII va concerta in Romania si datorita si locatiei deosebite, ma astept la o noapte excelenta. Sunt curios legat de reactia publicului.

:OF THE WAND AND THE MOON: Ma astept sa ma ametesc un pic dupa concert. Sper.

CASCADEUR: Vorbim de un proiect nou. Pana acum am doar un numar restrans de fani. Dar abia astept sa revad publicul care a fost prezent la concertul meu de anul trecut. A fost o experienta minunata sa fiu in frumoasa voastra tara.

Cum o sa fie concertul de la Bucuresti? Ce piese veti canta?

SPIRITUAL FRONT: Ne place foarte mult sa cantam proiectand filme pe fundal, ne place mult sa concepem show-ul ca pe un posibil soundtrack al vietii noastre, nu pot anticipa nimic… dar o sa va placa.

ORE: O sa fie un concert cu piese si proiectii noi. Vine si Rose cu mine de aceasta data, asa ca hai sa ne tinem picioarele incrucisate pentru cateva surprize.

TRIARII: Nu o sa spun niciodata nimanui cum o sa fie un show TRIARII. Publicul va intra in taramul TRIARII fara sa fie influentat anterior, fara asteptari sau prejudecati.

:OF THE WAND AND THE MOON: O sa fie foarte simplu si scurt. ‘Less is More’. Un om si o chitara, ceva cu ce nu sunt prea obisnuit. Am mai cantat asa o singura data, in Norvegia. Proiectiile vor cuprinde diferite imagini cuprinzand stanci si asa mai departe. Voi lasa setlist-ul sa ramana o surpriza sau o dezamagire, depinde cum privesti lucrurile.

CASCADEUR: Show-ul o sa fie destul de simplu, folosesc o proiectie video ce cuprinde imagini ale tablourilor lui Gustave Dores, lucrari inspirate din Infernul lui Dante Alighieri. Piesele vor fi aceleasi care au fost cuprinse si in concertul din Berlin, din aprilie si cateva cover-uri Nico.

Ce parere aveti despre celelalte trupe care vor concerta?

SPIRITUAL FRONT: Le iubesc pe toate, ii cunosc personal pe muzicieni si pot spune ca sunt oameni minunati. Suntem fericiti sa impartim scena cu ei.

ORE: Sunt niste idioti. Unii nici macar nu vorbesc engleza!

ROME: Line up-ul arata ca un best-of all stars- al undergroundului European.. foarte promitator! Este o onoare sa fim inclusi printre aceste nume!

TRIARII: Line-up excelent!

:OF THE WAND AND THE MOON: Am avut placerea de a cunoaste cam toti artistii, pe la cantarile de prin Europa si experienta imi spune ca evenimentul o sa iasa foarte bine.

CASCADEUR: Trupe excelente, oameni interesanti!

Ce parere aveti despre Romania? Despre Bucuresti? Ce ati vrea sa vizitati?

SPIRITUAL FRONT: Am avut deja ocazia sa vizitez Romania si Bucurestiul, am vazut o mare diferenta intre Brasov, primul loc pe care l-am vizitat in Romania si Bucuresti, evident, acesta fiind un oras mare si avand toate problemele si defectele pe care le au orasele mari in general. Romania este un loc plin de traditii si contradictii si asta este ceea ce imi place!

ORE: Nu stiu nimic. Tu stai acolo. Si imi placi. Restul? Tigani si copiii strazii?

ROME: O sa vedem cat timp avem intre repetitii, mese si somn, haha… Serios insa, nu am fost niciodata la Bucuresti, asa ca o sa aruncam o privire in jur!

TRIARII: Probabil ca este de asteptat sa spun ca vreau sa vad Palatul Parlamentului, Arcul de Triumf sau Palatul Regal, nu? Si cu siguranta ca imi doresc asta, dar experientele concertistice m-au invatat ca nu prea exista timp pentru vizite datorita repetitiilor si a lipsei de timp caracteristice… dar poate ca de data aceasta o sa fie altfel…

:OF THE WAND AND THE MOON: In afara de impuscarea lui Ceausescu, pe care am vazut-o la TV cand eram tanar, nu stiu nimic despre Romania. Asa ca abia astept sa vin acolo!

CASCADEUR: Vreau sa vizitez Calea Victoriei, unul dintre cele mai vechi bulevarde din Bucuresti. Si poate si Palatul Regal. Orasul Bucuresti are un trecut plin de evenimente/intamplari. In anii ’20 ai secolului 20, oamenii ii spuneau ‘Micul Paris’. In imaginatia mea, Romania este extraordinara pe timp de iarna: soare, arii vaste si lumina plaseaza acest taram de formatiuni de gheata si stanca intr-o imagine de o frumusete impresionanta. Iarna in aceasta regiune este unica.

Ce ati ascultat in ultima vreme? Care este topul 5 al anului 2009? Dar al tuturor timpurilor?

SPIRITUAL FRONT: Intrebare foarte dificila! In ceea ce priveste anul 2009, am iubit albumele scoase de Mando Diao, Stella Star, Jager 90, Animal Collective, Rodo, TriORE si TRIARII. Imi place sa ascult si muzica country, chestii gen Scatto Walker, Lee Hazelwood, Dusty Springfield. Ascult multe genuri, nu am fost niciodata fanul unui singur gen de muzica, imi place ebm, new wave, metal, pop, soul…

ORE: Ascult mult Kent, Combichrist si pe mine insumi, TIllbaka till Samtiden, Today We Are all Demons and Songs 4 Hate & Devotion. Nu sunt foarte contemporan asa ca sa ma intrebi pe mine despre 2009 este ca si cum ai spune unui ateu orb sa citeasca biblia. Cele 5 albume preferate? Alphaville „Forever Young”, Christian Death „Only Theatre of Pain”, The Boyd Rice Experience „Hatesville”, Depeche Mode „Black Celebration”, Ordo Rosarius Equilibrio “Songs 4 Hate & Devotion”.

TRIARII: Cu cat mai mult ma implic in procesul de creatie muzicala cu atat mai putin imi doresc sa ascult muzica altora. Asta pentru ca perturba procesul de productie si influenteaza.

:OF THE WAND AND THE MOON: Ascult cu precadere In Dreams’ al lui Roy Orbinsons, imaginandu-mi fata lui Dennis Hopper, incercand sa isi ascunda sentimentele in Blue Velvet. Versiunea lui Johnny Cash a ‘I See A Darkness’, ‘Song To The Siren’ al lui Tim Buckley, ‘Hey, That’s No Way To Say Goodbye’ al lui Leonard Cohen, ‘Perfume Of Traitors’ – Death In June, Flaming Lips’ ‘Do You Realize’, Tom Waits’ ‘Take It With Me’, aceste piese pline de veselie si ceva compozitii proprii. Topul albumelor preferate… nimic mentionat, nimic uitat. Sunt mult prea multe si nu vreau sa exclud ceva.

CASCADEUR: In momentul de fata ascult ceva Johnny Cash. Ceva preferat este si Anywhere I Lay My Head de Scarlett Johansson. Un CD excelent cu cover-uri Tom Waits, dar si Hearts of Black Science – The Star In The Lake. Porcupine Tree – The incident si, de la trupa germana Element Of Crime – Immer da wo du bist bin ich nie. Si in cele din urma, dar nu ultimul pe lista, Inade – incarnarea arhitectului solar, power ambient adevarat. J Cat despre topul tuturor timpurilor, nu e la fel de usor. Imi plac Dead Can Dance, Death In June si Current 93, germanii Krautrock, trupele Amon Düll, Can dar si Omala, Delirium, Joy Division.

Cum arata o zi din viata voastra? Dar o zi perfecta, cum ar fi?

SPIRITUAL FRONT: Mi-ar placea sa am o zi normala.

ORE: O zi obisnuita incepe la 7.30 dimineata. Ma trezesc si stau o ora cu fiul meu, inainte de a-l lasa la gradinita. Dupa aceea ma intorc acasa si lucrez la ORE pana la 13:00 cand plec la munca. Dupa-amiaza o petrec pregatind bucataria si mai apoi gatind pana tarziu in noapte. Dupa toate astea ma intorc acasa pe la 22.00-23.00 pentru o ora de stat impreuna cu Rose, inainte de a sosi vremea de a lua ziua de la inceput. Nu-i asa ca suna bine? Si numai alti 30 de ani de mers tot asa. Glorie, glorie vietii de zi cu zi!

ROME: Imi petrec zilele desenand ponei roz. Am cumparat o cutie cu creioane in Albuquerque si sunt cele mai faine pe care le-am avut pana acum.

TRIARII: Ziua perfecta ar fi plina de timp nesfarsit si de inspiratie continuua.

:OF THE WAND AND THE MOON: Intr-o zi normala fac muzica si ma imbat foarte, foarte tare. O zi perfecta ar fi cam la fel, doar fara depresia fara sfarsit pe care o port cu mine.

CASCADEUR: O zi normala inseamna trezirea la ora 6 si plecat la munca. Predau elevilor, dupa munca petrec timp prin/la casa sau fac muzica. Asta este o zi normala pentru mine. In visele mele mi-ar placea sa gasesc un castel vechi plin de antichitati, poate din secolul art deco. As putea petrece zile intregi inauntru, gasind lucruri misterioase. Pe urma, as vizita Salonul Kitty, unde niste fete minunate mi-ar arata cerul instelat. Asta cu siguranta ar fi o zi perfecta.

DARK BOMBASTIC EVENING va fi un eveniment care va aduna o multime de fani de peste granitele Romaniei. De ce credeti ca s-au anuntat atat de multi si din afara, daca luam in considerare si faptul ca un line-up apropiat de cel din Bucuresti a concertat si prin Germania, si nu doar o singura data.

SPIRITUAL FRONT: Bucurestiul este un loc mai putin obisnuit pentru evenimente de genul acesta, poate ca este si asta parte din motivatie, un loc nou si trupe extraordinare, o combinatie ce functioneaza ca un bun stimulent.

ORE: Line up-ul este unic. Aceste trupe nu au fost niciodata impreuna pe aceeasi scena si probabil ca nici nu o sa mai aiba ocazia sa fie, pentru ca este mult prea costisitor. Asa ca aceasta este o oportunitate unica de a trai o noapte minunata. De asta vin toti de pe tot intinsul globului.

TRIARII: Nu toti au avut oportunitatea, timpul etc de a participa la evenimentele respective. Poate ca este vorba de locul unde va avea loc evenimentul, poate ca ceea ce atrage este numarul mare de trupe de succes ce vor concerta impreuna, sub acelasi acoperis si in aceeasi seara.

:OF THE WAND AND THE MOON: Cred ca este o ocazie foarte buna de a vedea toate aceste trupe dar si de a avea o mica vacanta in Bucuresti. Poate ca asta e motivul, sau poate ca ceva cu totul diferit. Nu stiu…

CASCADEUR: Bucurestiul si Romania sunt extrem de interesante, iar combinatia de artisti este unica.

Ce planuri aveti pentru 2010?

SPIRITUAL FRONT: Nu este tocmai usor pentru noi sa ne facem un plan, nu vrem sa ne hazardam intr-o parte sau alta, vrem sa ne focusam pe noul album, pe videoclipuri, dar cu siguranta ca o sa fie tot soiul de evenimente si anul viitor, vrem sa promovam ‘Rotten Roma Casino’ cat se poate de mult, poate ca si noul line up va prezenta interes. Suntem motivati.

ORE: Deocamdata nu avem nimic programat pentru 2010 ca si concerte. Cerinte exista intotdeauna, dar una e sa ceri si alta e sa si faci. ‘Songs 4 Hate & Devotion’ va fi lansat in primavara de catre Raubbau si mai tarziu o sa apara si un CD EP scos de Cold Meat Industry, intitulat “Crurophilia”. Dar mai este timp ca lucrurile sa se schimbe si ambitiile sa moara.

TRIARII: 2010 va fi dedicat lansarii unui nou material TRIARII. Si probabil si cateva aparitii live.

:OF THE WAND AND THE MOON: Lucrez la noul album, intre partidele de bautura. In afara de asta, am doua concerte neconfirmate, in Rusia in martie si Barcelona la sfarsitul lui aprilie.

CASCADEUR: Avem in plan multe aparitii live cu Hekate.

Multumiri pentru raspunsuri. Un mesaj pentru fanii din Romania?

SPIRITUAL FRONT: Haideti la Bucuresti, intalniti-va cu artistii/prietenii vostri preferati!!! Nu pierdeti evenimentul!

ORE: Cu cat mai multi cu atat mai bine!

ROME: Va iubim! Pe curand!

TRIARII: Vivere militare est!

:OF THE WAND AND THE MOON: Noroc!

CASCADEUR: Iubire si Lumina pentru toti. Ne vedem in curand!

Decembrie, 2009

The post Dark Bombastic Evening – 1st edition – 2009 appeared first on Kogaionon.