JH: Anul este deja unul foarte plin. Dupa cum stii, suntem absorbiti de pre-productia celui de-al 4-lea album, precum si de pregatirile concertelor din Romania. Ocupati de-a binelea…

Au mai ramas doar cateva saptamani pana la concertele din Romania… Sunteti pregatiti pentru calatoria in taramul lui Dracula? Mi-ai mentionat ceva anul trecut legat de bunicii lui Aesop…

JH: Da, Aesop are ceva strabuni de pe acolo. Ba chiar are un tatuaj cu Vlad Tepes, deci poti sa spui ca el este pregatit pentru calatoria aceasta de ceva vreme. La fel ca si mine de altfel, sunt mai mult decat pregatit pentru a vizita Romania, de a canta acolo, de a petrece timpul cu prietenii, de a imbratisa cultura. Da… cu siguranta un moment important al anului 2010 deja…

Sunteti in contact cu fani de pe aici?

JH: Da, cateva persoane. In rest, am observat multi fani pe MySpace-ul nostru oficial.

Agalloch are in spate cam 15 ani de muzica si totusi, aveti doar cateva albume scoase. Cum asa? Lipsa de insipratie?

JH: Cred ca este mai bine sa ai 3 sau 4 albume solide, clasice, pe o perioada de 15 ani, decat 10 ‘’incercari/simulari’ de albume. Calitate peste cantitate. Inspiratie avem destula dar preferam sa lasam timpul sa treaca peste ideile noastre, sa le lasam sa se dezvolte de-a lungul lunilor sau anilor, decat sa producem in graba albume scoase in cateva saptamani. De asemenea, ne place sa experimentam cu EP-uri intre realizari mai mari.

Ati avut un turneu prin Europa anul trecut si ceva concerte prin State. Cum au decurs, ce feedback at avut din partea publicului? Ceva momente amuzante? Dar mai putin pozitive?

JH: Fiecare concert avut anul trecut a fost special in felul sau. Turneul european a fost de departe cel mai bun turneu avut pana acum. Amintirile din autocarul impartit cu Dornenreich si cu Mely o sa imi ramana dragi pentru totdeauna. La fel, a fost o placere sa revad Fen in Londra. Am fost extrem de mandru si de faptul ca am avut prestanta pe care am avut-o la festivalul Tomahak, raportat la alte trupe de genul Satyricon si Endstille. Pe putin cea mai buna experienta de la un festival. Concertele din jumatatea de Vest a tarii au fost surprinzatoare, pe cand Portland a fost probabil cel mai putin reusit eveniment. Un craniu de ritual a fost furat in Milwaukee (WI) in timpul piesei „The Lodge (dismantled)”. Ne-a fost insa returnat de un anonim dupa ce am dat un anunt online despre furt. Momente amuzante? Autocarul cu care am plecat in turneu era cat pe ce sa se intepeneasca intr-un tunel cand plecam din Paris. Autocarul era prea inalt ca sa intre in tunel si astfel a trebuit sa intoarca chiar in fata intrarii in tunel, lucuru care a durat ceva vreme. Norocul a fost ca era 3 dimineata si nu prea era trafic, doar cativa taximetristi enervati…

Ce soi de muzica asculti? Ceva albume noi care ti-au trezit interesul?

JH: In ultima perioada:

Hawkwind – toate albumele circa 1982 – 1990 Rome – toate! Klaus Schultz – toate! Spiritual Front – „Armageddon Gigolo” Wolfhetan – „Entrücking” Placebo – „Sleeping With Ghosts” Celtic Frost – „Monotheist” Anna Själv Tredje – „Tussilago Fanfara” Peste Noire – „Ballade cuntre lo Anemi francor” and „Mors orbis terrarum” Vindensång – „Terminus” Root – „Hell Symphony” Master’s Hammer – „Mantras” Agalloch – demo-urile albumului cu nr. 4

etc…..

In ce alte proiecte muzicale mai activeaza componentii Agalloch? Spune-ne cateva cuvinte…

JH: Tabara noastra se pare ca are multe chestii care se desfasoara, unele fiind cunoscute, precum Ludicra, Sculptured, Self Spiller si alte proiecte mai noi si inca necunoscute. Am realizat si doua colaborari ce s-au concretizat in doua piese; una cu Mathias Grassow si alta cu Vindensång, ambele urmand sa fie incluse pe cateva compilatii scoase in editie limitata pe CD.

Te-as ruga sa ne dezvalui cateva detalii legate de evenimentele din Romania. Ce fel de show-uri o sa fie. Ceva special?

JH: Avand in vedere ca nu suntem o trupa ‘normala’ care canta si face repetitii tot timpul, nu o sa schimbam foarte mult setlist-ul clasic. Cu toate acestea, in Brasov planuim sa cantam doua piese foarte vechi si.. foarte speciale. Una dintre cele doua a fost cantata live pentru ultima oara in 2003, in cadrul primului nostru concert din istorie! La Reduta o sa avem parte de o scena imbogatita cu multe elemente naturale, proiectii si avem in plan sa ne folosim de cortina ca parte integranta a ritualului de incepere. Cei care aleg sa vina la Brasov vor avea cu siguranta parte de ceva special. Vreau SA SUBLINIEZ ca ar fi indicat ca participantii sa aiba la ei casti. Ca intotdeauna, o sa fim extrem de zgomotosi.

O sa avem cu noi o ‘tamaie’ speciala, cu ingrediente culese chiar de mine de prin locurile mele preferate, paduri de stejar, etc…

Veti avea participanti ce vin din aproximativ 15 tari. Incluzand aici si Statele Unite. Nu vi se pare incredibil?

JH: Ba da, cum sa nu. Este intr-adevar minunat si surprinzator ca oamenilor le pasa in asa de mare masura de noi incat sa calatoreasca sute/mii de mile doar pentru asta. Sper doar sa nu dezamagim.

Care sunt gandurile tale legate de ALCEST si muzica lui Neige? Exista un link intre Agalloch si Alcest?

JH: Nici un link in fara de respectul reciproc. Dupa parerea mea, Neige este un geniu al compozitiei – Nu am nici cea mai vaga idee de unde vine melodicitatea muzicii lui! Ah si Fursy Teyssier a lucrat ceva imagistica pentru noi. I-am intalnit in Paris. Sunt oameni faini si astept cu mare placere sa ii revad. De asemenea, este foarte frumoasa ideea ca primul concert din istoria ALCEST o sa fie alaturi de AGALLOCH.

Cateva ultime cuvinte fanilor din Romania, precum si celor care vor veni de peste hotare la Brasov sua la Bucuresti pe 20 si 21 martie 2010?

JH: Nimic altceva decat ca suntem extraordinar de incantati sa cantam acolo si speram sa ne intalnim cu fanii in cadrul acestor concerte. Aceasta o sa fie un eveniment legendar! Multumiri pentru organizarea lui.

Ce fel de merchandising o sa aduceti la Brasov si la Bucuresti? Ceva special pentru fanii adevarati?

JH: Planuim sa avem cu noi o editie limitata „Compendium Archive” – materiale rare sau nepublicate din perioada 1996-2006. Va fi o editie limitata de 250 de exemplare, special pregatita numai pentru concertele din Romania!!!

Dupa cum stii, Reduta este un o locatie foarte intima, foarte eleganta, cu un numar redus de locuri, doar cateva sute. Ce asteptari aveti legat de comportamentul publicului din timpul concertului de la Brasov? O sa fie pentru prima oara cand o trupa de Metal concerteaza la Reduta… Pentru voi, ca trupa, nu o sa fie ciudat sa vedeti publicul asejat pe scaun? O senzatie ciudata, nu crezi?

JH: O sa fie ciudat dar probabil nu atat de diferit de alte concerte desfasurate de exemplu in cadrul festivalelor mari (cu bariere foto mari intre scena si public), asta ca si senzatie de alienatie dintre artist-public. M-am uitat la site-ul Redutei si m-am plimbat si prin turul virtual. Pare sa aiba aceeasi atmosfera precum o biblioteca, sau un muzeu… dar asta este interesant pentru noi. O sa fie pentru prima oara cand o sa cantam intr-un teatru adevarat si suntem onorati sa fim prima trupa de Metal care o sa apara pe scena de la Reduta. Sper ca o sa fie insa interesant si pentru public, sa stea pe scaun si sa se uita la noi de la o distanta relativa. O sa fim aceeasi trupa zgomotoasa, dinamica si agresiva ca intotdeauna… si o sa fie mai altfel sa fim fara energia unui public apropiat, care mai ca se agata de monitoare, asa cum ne-am obisnuit. Dar oricum, o sa avem parte si de asta, in noaptea urmatoare.

The post Agalloch appeared first on Kogaionon.

Hai sa va povestesc cateva detalii care imi permit sa cred ca v-ar capta interesul. Ambele trupe si-au dorit foarte mult sa cante in Romania, sa urce pe scena impreuna si sa salute publicul in cel mai sincer si prietenesc mod! Lucru ce s-a si intamplat la final! Ambele trupe au avut mari emotii pentru aceasta Seara Speciala, fiecare avand propriile motive intemeiate: trupetii din AGALLOCH nu au mai cantat de peste 6 luni si nici nu au avut cum sa repete impreuna in acest interval de timp, deoarece fiecare din cei patru sta in orase deloc apropiate unul de altul… Mai mult, americanii nu se lauda cu prea multe concerte pe an, AGALLOCH fiind considerata o trupa de studio! Iar apasarea de a canta in Prima Parte intr-o sala de teatru in fata unui public atipic a fost vizibila de cand m-am intalnit cu ei in Romania. ALCEST urma sa urce pe scena pentru prima data in istorie iar onoarea de a canta impreuna cu AGALLOCH l-a facut pe NEIGE sa fie deloc vorbaret, ca sa nu zic stresat!

Si totusi, la Brasov, AGALLOCH au prestat un concert impecabil! De la intro-ul lung de cca 15 minute, urmat de acel ritual “tamaduitor” si pana la “The Lodge (dismantled)”, piesa unde chitaristii s-au aruncat pe scena din Reduta in cel mai teatralic mod… totul a sunat perfect! In ciuda faptului ca videoproiectiile americanilor nu au putut fi folosite, decorul de fundal a rezonat perfect cu ceea ce au vrut sa exprime AGALLOCH! Cele cca 2 ore de Dark Metal vor ramane amintiri superbe atat pentru public, cat si pentru organizatori si trupa.. incluziv pentru ALCEST, care a stat in primul rand al salii de teatru ! Nu stiu cum as putea sa va explic ce presiune si vuiet se simtea in spatele meu, eu stand in primul rand, cand, la “Not Unlike The Waves”, publicul s-a ridicat de pe scaunele confortabile si a inceput sa mosheasca in cel mai “Metalic” mod! Nu mare mi-ar fi fost mirarea sa vad ceva scaune zburand pe acolo… evident, deloc confortabila ideea pentru mine dar mai bine ca nu s-a intamplat nimic in acest sens… “Bloodbirds” a fost pentru mine piesa ce a reusit sa ma rupa complet de ceea ce se intampla in acea seara, solisticile de chitara conturandu-mi o levitatie nemaintalnita la un concert Metal! S-a strigat pentru bis, dar trupa nu a mai revenit pe scena… era timp pentru asa ceva a doua zi! Multumesc, AGALLOCH, ati fost bestiali!

Dupa concert, americanii au fost asaltati de audienta, cu care a stat de vorba ore bune, inclusiv in Musik Cafe… din pacate pentru ei dar si pentru noi, a trebuit sa finalizam totul undeva imediat dupa miezul noptii, caci a doua zi era la fel de importanta!

La Bucuresti, la ora anuntata Costin a apasat butonul play pentru prima auditie a noului album NIGHTPRAY… a fost ceva confuzie in randul publicului, mai ales cei care nu au citit comunicatele specifice, poate ca a fost si vina noastra ca nu ne-am gandit sa afisam explicit pe monitoare ca se asculta “Dreamocracy”, dar, chiar si asa, am vazut multa lume care parea interesata de aceste sonoritati! Mai ales ca albumul a insemnat 40 de minute, ultimele piese fiind mai dinamice si, implicit, placute unei auditii superficiale! La 19.15, ALCEST a urcat pe scena… si a rupt! De departe, a fost revelatia serii! Cele 60 de minute interpretate de cei patru francezi nu vor putea fi uitate prea usor! Cu un The Silver Church mustind de lume, cu doua candelabre solicitate de ALCEST si lumina albastra la greu, invaluit intr-un fum controlat de bassistul Fursy, conceptul misterios ALCEST si-a aratat identitatea! Si a fost angelic, visator, melancolic… dar si energic, mai ales pe pasajele unde vocea growl a lui Neige a explodat! Combinatia de piese de pe cele 2 albume a fost foarte inspirata iar publicul a fost nesperat de receptiv chiar de la prima piesa! Desi s-a solicitat bis indelung, Neige mi-a spus in backstage ca asta a fost totul! Am vazut pe fata lui atat incordare cat si satisfactie, primul lui pas sub lumina reflectoarelor sub bannerul ALCEST fiind un succes incontestabil!

AGALLOCH nu au avut parte de acelasi sunet perfect pe primele 2 piese, deoarece problemele tehnice au aparut si muzicienii nu isi auzeau instrumentele in monitoare… De aici si putina iritare, prea multa nervozitate si cateva rateuri in executie, inevitabile live dar nedorite de nimeni! In ciuda acestor mici nesincronizari aparute doar pe primele piese, americanii au sustinut un concert mult mai lung decat agreasem initial, au avut un bis exploziv, cu un nou “The Lodge” mult mai teatral dar si trait de americani pe scena, finalizat prin aruncarea corzilor si a penelor de chitara, inclusiv betele bateriei lui Aesop in public! Comunicarea cu publicul a fost dementiala, cei din primele randuri savurand la maximum cele cca 10 minute de nebunie zgomotoasa… mai trist pentru cei din spate care nu prea au vazut mare lucru si probabil ca nici nu au apucat sa priceapa mare lucru, mai ales cand trupetii erau la orizontala pe scena, “omorandu-si” instrumentele! Dar pentru alte concerte similare viitoare am gasit si solutia, deci vom putea sa proiectam pe ecrane tot ceea ce se intampla pe scena!

Trupa si-a terminat recitalul, a plecat in uralele fanilor, o mare parte din public a plecat spre garderoba si spre iesire, sunetistul nostru a pus muzica pe fundal… si totusi, in fata scenei continua sa fie o mare masa de fani care refuza sa plece, strigand si aclamand: AGALLOCH, AGALLOCH! Am purtat o discutie scurta cu John si de data aceasta am agreat instantaneu pentru inca o piesa (la Brasov nici nu a vrut sa auda de un alt bis), astfel ca cei patru au revenit pe scena, de data aceasta impreuna cu ALCEST, multumindu-le tuturor pentru aceasta frumoasa Seara Speciala! S-a vazut deodata cum publicul de la iesire s-a intors in sala, toata lumea fiind placut surprinsa de determinarea artistilor, de prietenia si satisfactia unei seri fenomenale! Au mai cantat “Of Stone, Wind and Pillor”, piesa ce a inchis recitalul trupelor din data de 21 martie… A urmat sesiunea de autografe, fotografii, discutii (putin rigida in organizare la inceput deoarece se facusera randuri de oameni ce doreau sa vorbeasca cu muzicienii), apoi dialoguri libere in intreaga sala, Seara Speciala luand sfarsit undeva dupa miezul noptii!

Pentru trupe, calatoria in Romania a fost o experienta unica! Pentru fanii ce au venit de afara, de asemenea… pentru cea mai mare parte a publicului autohton, a fost o Seara Speciala unde s-a vazut ca spiritul underground, neconditionat si liber continua sa triumfe! Pentru cei ce nu au putut fi convinsi acum, dar au participat la eveniment, toate multumirile mele si sper ca in Octombrie, la Labyrinthic Metal Evening, DonisArt sa se ridice si la nivelul asteptarilor lor!

…underground will never die!

____________________________

COMUNICATE:

Au mai ramas doar cateva zile pana la Elite Dark Metal Evening. Dupa cum se stie, Part I este soldout! Organizatorii Kogaionon & DonisArt insista ca in seara de 20 martie, la Reduta (Brasov), sa fie prezenti doar cei care au biletele fizice sau rezervari & abonamente confirmate de emailul Kogaiononmagazine@gmail.com. Nu se vor accepta alte derogari! Accesul in locatie pt cei cu abonamente: ora 18.00. Pentru cei cu bilet: 18.30. Ora de incepere a concertului va fi 19.00.

Part II va fi sustinuta in Bucuresti, pe data de 21 martie, in selectul club THE SILVER CHURCH, Calea Plevnei nr.61.

Incepand cu ora 18.30, prima trupa romaneasca de Avantgarde Dark Rock, intitulata NIGHTPRAY, va avea lansarea oficiala a noului album, Dreamocracy, material ce va putea fi ASCULTAT in premiera si in intregime inainte de recitalul trupelorALCEST si AGALLOCH. Pentru a fi o lansare profesionista, trupetii vor veni cu standul propriu de accesorii muzicale, CD-uri sau tricouri cu si despre acest interesant proiect muzical demarat in urma cu patru ani ani de Costin Chioreanu, cunoscutul artist ce conduce TWILIGHT MEDIA.

De mentionat ca in NIGHTPRAY activeaza membri din diverse trupe underground, cum ar fi : SATANOCHIO, EXTINCTION ALGORITHM, PARACHUTE PULSE, DISCORDLESS, H8, CAP DE CRANIU… si nu in ultimul rand, bass-istul Clandestine din legendarul grup Black Metal norvegian DODHEIMSGARD! Noul album va avea lansarea digitala pe data de 22 martie, deci cei ce vor fi prezenti in clubul The Silver Church in seara de 21 martie vor putea avea oportunitatea de a asculta si de a-si procura noul NIGHTPRAY in premiera! Pentru cei ce nu stiu, stilul abordat de muzicieni este unul extrem de complex, ce experimenteaza intr-un mod original faze Post Black Metal, Gothic, Rock sau Jazz!

ALCEST va incepe sa cante in jurul orei 19.15 iar AGALLOCH in jurul orei 20.30. Dupa ora 22.00 ambele trupe vor fi la dispozitia fanilor pentru discutii libere, fotografii, autografe. De reamintit ca ALCEST va urca pe scena pentru prima data in istorie, concertul din Bucuresti fiind unul de o importanta cruciala si pentru trupeti!

Este permis orice accesul cu orice tip de aparat foto sau video, dar fara trepied.

Pretul unui bilet este de 45 lei si mai poate fi procurat doar in seara evenimentului, de la intrarea in locatie.

Va asteptam !

Comunicat

Numarul de bilete pentru Elite Dark Metal Evening part I (Brasov), din seara de de 20 martie, a fost epuizat. Deoarece sala de teatru Reduta are un numar fix de scaune, organizatorii au dorit ca evenimentul AGALLOCH din Brasov sa fie perceput ca pe unul rarisim si dedicat doar fanilor trupei americane! Pentru a evita orice forma de disconfort fizic sau psihic, Kogaionon & DonisArt au limitat accesul in locatie doar la numarul de scaune existent.

Accesul in cladirea Reduta va fi permis incepand cu ora 17.30, in holul teatrului fiind prezentata publicului o expozitie de arta fotografica a celei ce se ocupa de intreaga imagistica foto AGALLOCH, artista Veleda Thorsson. Aceasta va fi bucuroasa sa impartaseasca cu cei interesati detalii diverse. Mai multe amanunte despre artist si lucrarile sale aici: http://www.veledathorssonphotography.com/

Toti cei ce au primit confirmare de rezervare pentru abonament de pe adresa kogaiononmagazine@gmail.com sunt rugati sa fie prezenti la intrare la Reduta incepand cu ora 18.00. Acolo va fi o lista nominala, procurarea abonamentelor urmand a se face doar pe baza de act de identitate.

Accesul in sala pentru toti posesorii de bilet va fi permis incepand cu ora 18.30, concertul propriu-zis urmand sa inceapa in jurul orei 19.00. Deoarece spectacolul va fi unul special dar si conceptual, se doreste ca la ora 19.00 intreaga audienta sa fie in sala.

Este permis accesul la Reduta cu orice tip de aparat foto/video, fara trepied iar acestea vor putea fi folosite in fata scenei doar pe durata primelor doua piese. Multumim anticipat pentru intelegere.

Dupa terminarea concertului, trupetii vor veni la standul de produse pentru discutii libere cu fanii, fotografii, autografe.

Elite Dark Metal part II (Bucuresti) va fi sustinut pe data de 21 martie in cadrul clubului The Silver Church, accesul in locatie fiind permis incepand cu ora 18.30.

Este permis orice tip de aparat foto sau video, dar fara trepied.

ALCEST va incepe sa cante in jurul orei 19.00 iar AGALLOCH in jurul orei 20.30. Dupa ora 22.00 ambele trupe vor fi la dispozitia fanilor pentru discutii libere, fotografii, autografe. De reamintit ca ALCEST va urca pe scena pentru prima data in istorie, concertul din Bucuresti fiind unul de o importanta cruciala si pentru trupeti!

Pretul unui bilet este de 45 lei si poate fi procurat exclusiv de la Titus/www.letsrock.ro/bestial si Alex/www.beautyofpain.ro, dar si in seara locatiei, de la intrare.

Va asteptam!

Echipa Kogaionon & DonisArt

Comunicat
01.02.2010

Au ramas mai putin de 50 de zile pana la ELITE DARK METAL EVENING!
Pentru concertul dedicat AGALLOCH din Brasov, de pe data de 20 martie, mai sunt disponibile doar 100 de bilete spre vanzare (la pretul unic de 30 lei), acestea putand fi procurate EXCLUSIV de la Titus / www.Letsrock.ro/bestial si
Alex / www.beautyofpain.ro.

Estimam ca aceste bilete vor fi epuizate pana la data concertului; in cazul in care, totusi, vor mai ramane disponibile, acestea vor putea fi achizitionate si in seara evenimentului, in limita capacitatii locatiei.

De remarcat ca la acest eveniment si-au anuntat participarea fani din peste 15 tari: Spania, Italia, Statele Unite ale Americii, Canada, Portugalia, Ungaria, Franta, Germania, Grecia, Bulgaria, Turcia, Finlanda, Norvegia, Suedia, Anglia…

Abonamentele pentru ambele concerte s-au epuizat iar suplimentari nu mai sunt posibile, deoarece sala de teatru Reduta are un numar foarte limitat de scaune!

Pentru concertul din Bucuresti, AGALLOCH si ALCEST, din data de 21 martie, biletele se pot procura tot de la Titus si Alex, cu mentiunea ca se vor gasi si la intrare in Clubul The Silver Church, in seara evenimentului, la acelasi pret, de 45 lei.

Vom reveni cu alte detalii in saptamanile ce urmeaza!

Echipa Kogaionon & DonisArt

Pentru prima data in istoria evenimentelor Kogaionon & DonisArt, organizatorii incearca sa promoveze un nou concept, Seara Speciala sa fie acum alcatuita din doua parti distincte, obiectivul final fiind cel de a creiona complet imaginea trupei favorite, prin doua concerte consecutive in doua zile, diferite atat ca forma cat si ca fond. De aceea si ELITE DARK METAL EVENING va fi structurata in doua parti…

Una dintre cele mai respectate, apreciate si longevive trupe din intreaga scena Dark Metal americana este, incontestabil, AGALLOCH. A inceput sa cante la putin dupa ce trupe ca PARADISE LOST, ANATHEMA, MY DYING BRIDE, IN THE WOODS… loveau scena Metal cu debuturi remarcabile. Cu un statut mai degraba Cult decat Underground, fiind prima trupa de pe acest continent ce a promovat Dark Metal-ul, cvartetul de pe coasta de nord-vest nu cauta prea des oportunitati de a canta live, din mai multe considerente, insa, de fiecare data cand o face, audienta ramane ravasita de prestatia scenica! Anul acesta a sustinut un turneu de doar cateva concerte in Europa, alaturi de DORNENREICH, turneu in urma caruia trupa si-a castigat un numar important de noi fani, pe cei vechi lasandu-i fara cuvinte! AGALLOCH continua sa ramana una dintre cele mai interesante trupe Metal de pe mapamond, cu o abordare originala, tehnicitate remarcabila si un mod de exprimare muzical selectiv, ignorand total cantitatea in favoarea calitatii…

Istoria discografica a trupei este destul de limitata in ciuda celor 13 ani de activitate, in sensul ca pana astazi au doar 3 albume de studio si mai multe EP-uri plus MCD-uri. “Pale Folklore” (1999), “The Mantle” (2002) si “Ashes Against The Grain” (2006) sunt bijuteriile Metal scoase la cunoscutul label american The End Records, albume de referinta pentru orice iubitor de acorduri Metal avantgardistice: de la Progressive Black si Atmospheric Doom Death Metal pana la Experimental, Post Rock, Folk, Ambient sau Industrial, cu multe treceri Wave, dominate de o aura Dark epica melancolica desavarsita. Cu radacini din ULVER, SWANS, SOL INVICTUS, IN THE WOODS…, BATHORY, FORGOTTEN WOODS, DARK THRONE, BURZUM, KATATONIA, GODSPEED YOU! BLACK EMPEROR sau EMPYRIUM, AGALLOCH a devenit astazi o trupa de inspiratie pentru noul val de proiecte Black Metal, FEN sau WOLVES IN THE THRONE ROOM putand fi doar doua exemple. John Haughm (g,v), Don Anderson (g), Jason Walton (b) si Aesop (dr) sunt incantati sa vina pentru prima data in Europa de Est, acestia urmand sa zboare cateva mii de km doar pentru a canta si vizita Romania. Ei vor sustine doua concerte diferite, atat ca lungime cat si ca structura conceptuala, in cele doua parti, astfel:

– BRASOV, Sambata, 20 MARTIE 2010, Centrul Cultural REDUTA, orele 19.00 (Part I)

– BUCURESTI, Duminica, 21 MARTIE 2010, THE SILVER CHURCH, orele 19.00 (Part II)

Seara de 20 martie din Brasov va fi dedicata exclusiv trupei AGALLOCH printr-un concert UNICAT in istoria trupei, de peste 2 ore, in care cei patru ne vor arata diferenta clara dintre un concert clasic AGALLOCH si unul SPECIAL, datorita faptului ca vor canta, pe langa cele mai reprezentative secvente din intreaga discografie, si noi piese, in premiera, la care acum lucreaza, dar si datorita videoproiectiilor selecte, plus diverse ritualuri ce au legatura cu semantica termenului agalloch… Data nu a fost aleasa intamplator, daca tinem cont ca 20 martie coincide cu echinoctiul de primavara, deci va fi o seara cu totul speciala si pentru membrii trupei.. va fi si seara fanilor AGALLOCH, ce va avea loc intr-o locatie eleganta, confortabila, cu o sonorizare si acustica foarta buna, o locatie perfecta pentru a rezona cu atmosfera si conceptul AGALLOCH!

A doua zi, in Bucuresti, trupa AGALLOCH va sustine un concert de cca 70 de minute, un concert clasic Metal pentru ea, asemanator cu ceea ce a cantat si in turneul european din acest an.

In deschidere, va urca pe scena o trupa respectata de multi fani al noului val Black Shoegaze Metal, dar care nu a fost vazuta pe scena pana in acest moment, intitulata ALCEST. Primul album, realizat in 2007 si intitulat “Souvenirs d’un Autre Monde“, a aratat un nou mod de exprimare in scena Metal, original si controversat datorita mixului de sunet Cold Raw Black Metal cu acorduri melancolice, nostalgice, foarte melodioase dar si elemente vizibile Shoegaze. Liderul trupei, Neige (MORTIFERA, AMESOEURS, FORGOTTEN WOODS, PESTE NOIR, PHEST, LANTLOS, VALFUNDE), este unul dintre cei mai activi muzicieni din underground-ul Metal francez, care a schimbat complet orientarea acestui grup, initial un trio adept al unui Raw Black Metal agresiv, apoi ca proiect solo, promotor al unui sunet Cold Melancholic Black Metal si realizatorul unui EP excelent, “Le Secret”. Albumul din 2007 ne prezinta un sound modern, avand la baza un Dark Black Metal ritmat, melancolic, plin de nostalgie, cu elemente Shoegaze, Post Rock, dar si cu o voce masculina extrem de calda, intrerupta de cateva pasaje cu voce feminina. Dupa 10 ani de la infiintare, ALCEST a devenit un nume foarte apreciat de fanii Metal-lui nonconformist, nume care reuseste sa-si contureze un stil propriu, foarte inteligent structurat, care penduleaza intre SIGUR ROS si SHINING si care a devenit reper pentru zeci de trupe noi ce au creat deja un nou curent avantagardist, mai melodic, mai ritmat, dar cu accent pe teme ca melancolie, nostalgie, romantism, disperare, singuratate! Cel de-al doilea album ALCEST a fost terminat zilele acestea si va aparea oficial la inceputul lui 2010 la Prophecy Productions, Neige urmand sa vina la Bucuresti impreuna cu alti trei muzicieni pentru a-si promova noile piese.

Asocierea AGALLOCH cu ALCEST nu este intamplatoare si probabil ca cei ce stiu ce canta acesti muzicieni cunosc mult mai multe detalii… De asemenea si sala The Silver Church este una eleganta iar trupele vor beneficia si aici de o acustica impecabila!

Elite Dark Metal Evening (part I&II) se adreseaza celor ce apreciaza aceste trupe, trupe care vin special la Brasov si Bucuresti pentru cei ce respecta si doresc sa mentina spiritul underground Metal pur! In acest sens si trupele vor aduce cu ele diverse accesorii muzicale originale, unele in editie limitata, altele facute exclusiv pentru acest eveniment!

Acestea se pot cumpara din Reteaua Diverta, www.ticketpoint.ro, www.letsrock.ro/bestial (Titus), www.beautyofpain.ro, www.myticket.ro sau la intrare, in seara evenimentului. Deoarece atat dorinta organizatorilor cat si a muzicienilor este ca o mare parte din audienta sa participe la ambele parti din Elite Dark Metal Evening (inclusiv membrii ALCEST vor fi prezenti in sala Reduta din Brasov), se ofera oportunitatea de a achizitiona abonament la pret special, de 60 lei, suma ce va fi platita la intrare in Sala Reduta (Brasov), in seara de 20 martie. Doar de acolo se vor putea achizitiona aceste abonamente sau se pot face si rezervari la adresa de email: kogaiononmagazine@gmail.com.

The post Elite Dark Metal Evening – 20, 21 Martie 2010 appeared first on Kogaionon.

Pacat ca avem parte de prea putine minute de muzica efectiva insa, chiar si asa, EP-ul este unul avantgardist si plin de savoare!

The post Agalloch „The White” appeared first on Kogaionon.

M-am bucurat de acest material doarece AGALLOCH este o trupa remarcabila pentru aceasta zona iar evolutia soundului lor socheaza de la album la album, insa este bine sa avem imortalizat si punctul lor de plecare. Booklet-ul este unul simplu, cu multe date tehnice dar si intr-o prezentare sobra, poate chiar Dark. Asadar, aveti acum posibilitatea de a va achizitiona un CD care aduna cele mai bune piese din vremurile de inceput AGALLOCH.

The post Agalloch „From Which Of This Oaf Shall I Hang Myself?” appeared first on Kogaionon.

Au trebuit sa treaca destui ani ca sa aflam daca „The Mantle” poate fi depasit! Ei bine, am aflat in aceasta vara… dar ce am aflat? Ca AGALLOCH are o puternica sursa de inspiratie din tinuturile in care stau, ca muzica lor dezvolta o puternica stare de izolare, de contemplare (nimic nou pana aici)! Acordurile lor Doom Death Black Prog Metal cu interludii atmosferice diverse, de la Neo Folk sau Post Rock pana la Industrial sau Ambient, concepute din piese destul de lungi si prelucrate pana la cel mai mic detaliu suna original, chiar daca reperele ar putea fi OPETH, vechiul KATATONIA sau PARADISE LOST. Insa intrebarea devine din ce in ce mai obsedanta: este deci mai bun acest album decat celalalt? Si continui sa ascult cu atentie noile piese. Si astfel ajung la „Fire Above, Ice Below”, 10 minute de muzica dementiala, in care vocea normala a lui John domina intrega atmosfera creata de cateva chitari acustice ce refuza sa te lase sa iesi din acea stare…

„Not Unlike The Waves” nu exceleaza cu nimic, este in media pieselor AGALLOCH si urmeaza un final lung, dar inteligent ales (probabil inspirat din cele trei capitole ale ultimei piese de pe „Omnio”), intitulat „Our Fortress Is Burning”, alcatuit din trei parti, una bazata pe o acustica superba, urmat de un „Bloodbirds” extrem de nostalgic si deprimant, in care din nou chitarile dezvolta o aura melancolica intangibila, curmata de vocea agresiva ce sparge parca tot ce crease pana atunci instrumentatia si un „The Grain” ambiental, greu de inteles si de digerat, dar cu un farmec aparte pentru cei care fac parte din lumea Noise/Industrial. Inainte de a va spune daca e cel mai bun album AGALLOCH din istorie, trebuie sa ma intorc si sa reascult primele 2 piese, „Limbs” si „Falling Snow”, secvente complexe, in care se aud toate instrumentele si unde sfera Metal este la putere. Da, frumoase piese, frumos album, riff-urile prelungi de chitari dau sarea si piperul… dar totusi, nu il depaseste pe precedentul!

De ce? Poate pentru ca nici vocea agresiva nu a evoluat (prea liniara pe alocuri), nici elementele noi nu se delimiteaza imediat… este totusi AGALLOCH, o trupa superba, probabil cea mai buna din bransa acelui continent! Sunt critic cu ei pentru ca imi plac foarte mult si le cer perfectiunea! Dar probabil ca aceasta le este limita Metalica! Chiar daca nu ii voi da o nota maxima, albumul va fi ascultat deseori de catre mine cu mare placere! Este totusi un Dark Progressive Metal deosebit!

The post Agalloch „Ashes Against The Grain” appeared first on Kogaionon.

Acest grup a reprezentat pentru mine o adevarata revelatie odata cu ascultarea albumului „Pale Folklore”! Incredibil cat de Dark putea sa sune un proiect american! Dar sa nu ma intorc in timp pentru ca Haughm &Co au terminat deja inregistrarile la noul album „The Mantle”! MCD-ul de fata ne prezinta o combinatie de piese vechi si noi, unele acustice, experimentale, altele la fel de Dark ca precdentele si un cover-version SOL INVICTUS. Nu este un MCD deosebit ci doar un material ce face tranzitia intre vechiul album ci cel ce urmeaza sa apara curand!

The post Agalloch „Of Stone, Wind, And Pillor” appeared first on Kogaionon.

Ori am devenit eu fan al acestui label american, ori majoritatea albumelor scoase in ultimul timp de THE END continua sa ma fascineze, ele facand parte din top playlist-ul meu: WINDS, SLEEPLESS, ARCTURUS. si acum AGALLOCH! „Pale Folklore” a fost un album care m-a socat, combinatia de Dark cu Gothic, Doom si Black intorcandu-ma in timp, un reper apropiat fiind SADNESS. Au trecut mai bine de trei ani de la inregistrarea acelui debut si, iata ca, dupa un MCD despre care ati citit de curand pe site, John Haughm &Co revine cu un nou opus, multidimensional, structurat in noua secvente epice, de o melancolie remarcabila, cu pasaje Rock, Folk, Ambient, dar si Metal, de la Doom si Gothic la Black sau Death. Avem parte de piese diverse, de la cele foarte lungi („In The Shadow Of Our Pale Companion”, aprox 15 minute) pana la interludii acustice, extrem de lente si meditative.

La o ascultare superficiala tinzi sa crezi ca piesele sunt lungite fara sens, cele 70 de minute putand fi la fel de bine reprezentate si in doar 45. Nu stiu care este realitatea si nici nu ma intereseaza. important este faptul ca albumul imi creaza o stare emotionala aparte si acest lucru imi este suficient. Intr-adevar, instrumentatia este punctul dominant al sunetului, vocea fiind diferita pe parcursul pieselor, de la cea normala, calma, chiar soptita/intonata/recitativa, la cea agresiva, tipata. Daca ar fi sa compar cele doua albume, descopar ca partea Metalica trece acum pe locul secund, acustica si solisticile dominand intregul univers muzical, multe pasaje amintindu-mi de ULVER, SOL INVICTUS, ULVER sau PINK FLOYD, iar vocea avand ecouri de FIELDS OF THE NEPHILIM. Nu stiu daca are rost sa va mai ofer si alte detalii, pentru ca despre un album reusit nu poti sa folosesti decat superlative. Iar unul dintre acestea ar putea fi de acum introdus in vocabularul vostru: AGALLOCH! Fragmentele de chitara acustica imi amintesc de BATHORY („Twilight Of The Gods”), instrumentele metalice sunt inspirat mixate cu synth sau alte elemente picante: mandolina, acordeon, trombon, bells, cymbal, contrabas. totul este mistic, totul este Dark, totul este armonie! Welcome in AGALLOCH’ realm!

The post Agalloch „The Mantle” appeared first on Kogaionon.

Salutari John si bine te-am regasit! Cume este toamna in Portland/Oregon?

„Ei bine, am cam avut parte de o „vara indiana’, dar se pare ca, in cele din urma, a sosit si frigul cu zile terne si nopti lungi. Este suficient de frig incat sa fie necesar sa port haine de iarna, asa ca pot spune ca sunt incantat…si ca astept sa ninga…”

AGALLOCH s-a infiintat in Montana, mai bine spus in Missoula, locul de nastere a lui David Lynch. Cum e acolo? Un posibil „TwinPeaks”? Care e diferenta intre cele doua locuri in care ai stat?

„Montana este un stat foarte frumos. Jumatate din stat inseamna munti si paduri, iar cealalta jumatate consista in vaste campii. Este al patrulea stat SUA, ca marime, si cu toate acestea nu are deloc orase mari, metropole. Cred ca aici, in Portland si imprejurimi, populatia este mai numeroasa decat pe toata intinderea statului. Asadar, este foarte usor sa fii complet singur pe aceste meleaguri, mai mult, si mentalitatea oamenilor este pe masura: lipsita de prejudecati, chiar salbatica. Serialul Twin Peaks a fost filmat, in cea mai mare parte, in Snoqualmie, Washington (orasul natal al lui Windham Hell). Am fost de cateva ori la Snoqualmie si pot sa spun cu certitudine ca am fost ‘intampinat’ de aceeasi atmosfera pe care multe dintre filmele lui Lynch au conturat-o.”

Daniel Breyer este cel cu care ai infiintat trupa. Pe ultimul album, insa, el nu apare. Ce s-a intamplat? Este component dar nu participa la compozitii. este, poate, o forma politicoasa de a-i spune „la revedere” din AGALLOCH?

„Daniel este inca ‘unul de-al nostru’, atata doar ca, in momentul de fata, el este extrem de ocupat cu scoala-New York City, ceea ce inseamna ca poate fi alaturi de noi doar in vacante. Cu siguranta ca va participa pe urmatoarele materiale, indiferent ca vor fi EP sau un album intreg, asta ramane de vazut.”

Radacinile muzicale AGALLOCH provin din trupe Black nordice, amestecate cu riff-urile Doom/Death metalului suedez, dar si din trupe Folk Ambient Dark Apocalyptic. Sa inteleg ca moda te-a coplesit si pe tine acum 10 ani? Ce mai asculti din vechea garda? Vezi cu alti ochi acum acea miscare norvegiana Black Metal (incendieri, crime, sinucideri)?

„Acum 10 ani, eram mult mai interesat in Death Metal, in special de trupe ca Entombed, Morbid Angel, Xysma, Carcass, Amorphis, Sentenced, precum si de trupe in alt gen: Voivod, In The Nursery, Coil, Christian Death, Cocteau Twins, etc. Negresit, am ascultat Bathory, Beherit, Master’s Hammer, Blasphemy, Darkthrone si eram la curent cu tot ce se intampla pe scena norvegiana citind fanzine sau din corespondenta mea ‘underground’ cu diverse personaje. Cu toate acestea, a fost destul de dificil sa mentin aceasta continua informare, adica sa cunosc toata povestea…de vreme ce viata mea se desfasura si contura aici in Montana, atat de departe de Norvegia. Spre exemplu, n-am aflat de moartea lui Euronymous decat in decembrie 1993. Lucrurile s-au schimbat semnificativ cand a aparut Breyer, moment in care am intrat puternic in contact cu muzica Black Metal si cu trupele nordice. In prezent…, cerd ca nu ma insel spunand ca zilele de glorie ale Black Metal-ului au apus de mult timp…sau, cel putin in ceea ce ma priveste, sunt din ce in ce mai putin interesat de noul val de trupe ale acestui stil, indiferent ca sunt din Norvegia sau din alta parte. Insa ascult cu placere clasicii tuturor timpurilor acestui stil: Ulver, Darkthrone, In The Woods…, Burzum, Bathory, Forgotten Woods, Satyricon, Dissection si lista poate continua.”

Odata mutat in Oregon, l-ai intalnit pe Don Anderson si astfel a aparut demo-ul „From Which Of This Oak”.
Nu l-am ascultat, crezi ca am pierdut ceva? Cum suna ?

„Nu cred ca suna rau deloc, asa ca este posibil sa fi pierdut. Piesele au fost foarte bune, in mare parte, cu toate ca la capitolul performanta-interpretare am cam lasat de dorit. La acea vreme am fost disponibil doar pentru solo-uri, la care am improvizat din plin pe parcursul inregistrarilor.”

Trupa s-a completat mult mai tarziu, prin cooptarea prietenului tau Jason W. Walton. Consideri formula completa?

„Sigur ca da. Am avut nevoie de un basist. Lui i-a placut primul nostru demo si in plus era un bun prieten de-al meu inca din anul 1992…, asa ca a fost absolut logic si firesc sa-l cooptam in trupa.”

Daca ar fi sa privim mai atent, nasterea AGALLOCH a avut loc odata cu desfiintarea proiectului AEOLACHRYMAE. Mai mult, au aparut alte doua, SUSURRUS INANIS si NOTHING. Ce poti sa-mi spui despre toate aceste trupe?
Da-mi cat mai multe detalii.

„Susurrus Inanis este proiectul lui Breyer. In principal este bazat pe synth si voci dark, este foarte asemanator cu ceea ce a facut el pentru Agalloch. Nothing este proiectul lui J. William W. si este experimental in profunzime. O parte din compozitiile lui suna cam ca Autechre si Merzbow, iar o alta parte ca Lycia.”

SCULPTURED este celalalt grup a lui Don Anderson. Cum se impaca Metal-ul incalcit cu cel experimental, plin de msiticism?

„Ne intelegem la fel de bine in Sculptured, ca si in Agalloch. In cele din urma, suntem cam tot aceiasi trei tipi, exceptandu-l pe Brian, care face partile vocale in Sculptured. Singura diferenta reala este ca Sculptured inca mai are mult de lucru in ceea ce priveste efortul mutual, in timp ce Agalloch deja a depasit astfel de aspecte. Sincer sa fiu, nici nu cred ca pot aprecia pentru viitorul Sculptured vreo extindere. {i cred ca, in cea mai mare parte, aceasta apreciere are la baza faptul ca eu sunt chitaristul numarul 1 in trupa, drept urmare, ramane foarte putin spatiu pentru ideile altor muzicieni. Cu toate acestea, este de retinut ca in Agalloch atat eu, cat si John facem partiturile de chitara, ceea ce inseamna ca este mult mai usor sa colaborezi sau sa intervii in procesul creativ. Cele doua trupe sunt foarte diferite, dar exista un raspuns sincer si simplu la intrebarea ta: eu scriu in totalitate muzica pentru Sculptured, in timp ce John este de fapt vizionarul din spatele Agalloch. De asemenea, cu toate ca si el este la fel de mult implicat in muzica experimentala, sincer, nu cred ca ar merge la fel de departe cum am mers eu cu Sculptured.”

Sa revenim la AGALLOCH dar sa trecem rapid si peste debutul „Pale Folklore”. „She Painted Fire Across the Skyline” este o capodopera, piesa amintindu-mi deseori de vechiul SADNESS. Care este piesa ta preferata? Cum s-a vandut acest prim album, aparut in urma cu trei ani?

„Piesa mea preferata de pe acest album este ‘Hallways Of Enchanted Ebony’. Bineinteles, imi place foarte mult si ‘Dead Winter Days’. Cat despre cat de bine s-a vandut…, mi-e teama ca nu pot spune cu exactitate, cred ca este vorba de cateva mii de exemplare.”

De ce au trebuit sa treaca trei ani pana ati realizat un nou album? Alte trupe scot cate un album pe an. Lipsa de inspiratie, comoditatea sau alte treburi v-au determinat sa intarziati atat de mult? Stiu ca spre sfarsitul anului trecut ati avut cateva probleme cu inregistrarea albumului, dar. cam mult, nu credeti?

„Ei bine, nu inteleg de ce in mod vadit aceasta intrebare apare mereu, toata lumea ne intreaba acest lucru si nu inteleg care este neclaritatea. Prefer sa „pierd”/petrec trei ani intregi cu un album care sa fie cu adevarat bun, astfel incat sa stearga cu buretele din viata mea fiecare an de eforturi mediocre. Nu cred ca a cuantifica timpul si a-l aprecia ca fiind prea mult sau prea putin este neaparat un lucru ciudat sau negativ. Scholomance a „pierdut” trei ani intre albume, Katatonia a „pierdut” alti trei intre primele doua albume, Arcturus se inscrie pe lista „perdantilor” cu alti cinci ani pana la aparitia celui din urma…si as putea continua cu exemplele. Mi se pare chiar firesc ca o trupa sa aiba un ragaz de cel putin doi ani, daca nu chiar mai mult… intre albume, mai ales daca sunt materiale full-length. In acest fel poate s-ar putea vorbi probabil si de o diminuare a cantitatii din ce in ce mai mari, de la an la an, de materiale imature a caror calitate lasa de dorit.”

Noile piese ating cu totul alta latura, cea experimentala. Pe „Pale Folklore” dimensiunea epica contura acel Dark Folk Metal, pe noul album atmosfera ambientala, plina de interludii acustice si ramasite Folk, ethereal sunt baza. Sunteti cumva fani SWANS? Poate suna ciudat, dar AGALLOCH imi aminteste de acest grup.

„Sunt flatat ca muzica noastra iti aminteste de SWANS. Trebuie sa marturisesc ca aceasta trupa este una dintre cele mai importante trupe din viata mea. Cred ca a fost una dintre cele mai briliante si mai prolifice trupe care au incantat vreodata planeta. Cand am fost la un spectacol solo sustinut de Michael Gira, am avut ocazia sa-i dau o copie a albumului „The Mantle’. Cand i-am inmanat-o i-am marturisit despre influenta pe care SWANS a avut-o asupra noastra a tuturor din trupa. A fost foarte dragut si sincer flatat de gest. Oricum nu cred ca muzica noastra este tocmai pe gustul lui , mai ales ca acum pare sa se fi aplecat asupra muzicii folk si asupra sunetului cu radacini americane.”

Mesajul muzicii voastre este unul introvertit, apasator si grav, bazat pe contrastul alb/negru, insa plin de nuante gri, chiar argintate. Subconstientul meu s-a molipsit de la booklet-ul CD-ului, oare?

„Desigur, reprezentarea grafica si nu numai poate ghida perceptiile unei persoane asupra muzicii. Acesta este si efectul pe care am contat de la bun inceput. Muzica de pe „The Mantle’ are foarte mult din ceea ce s-ar putea descrie ca sentiment de
‘ depresie, singuratate, infrigurare si apatie’. Mi s-a parut firesc sa completez acest sentiment cu imagini care s-au potrivit manusa cu atmosfera. Cam acelasi lucru s-a intamplat si cu „Pale Folklore’ si cred ca rezultatul estetic a fost intr-adevar un succes pentru ambele albume. Expresia creatiei noastre este multidimensionala. Mai precis: muzica, imagistica, versurile si productia, toate acestea s-au intrepatruns si completat reciproc astfel incat au avut ca rezultat un tot unitar.”
Anderson: „Mi-ar placea sa cred ca, in pofida starii generale de depresie, exista si o raza de speranta care se lupta sa ajunga la sufletul ascultatorului. Nu cred ca am pierdut inca sentimentul uman. si acest lucru mi se pare a fi cel mai important dintre toate.”

Piesele instrumentale alterneaza cu cele Metalice, astfel incat rezultatul este unul magnific, plin de mister si pesimism, atmosfera depresiva fiind elementul forte al acestui sunet Dark. Ce va inspira? Deceptia, singuratatea, desertaciunea, tristetea, abandonul. nu sunt termeni cam deprimanti pentru un ascultator AGALLOCH? S-ar putea spune ca muzica voastra comunica elegant cu sinuciderea.

„Primul album a „tratat” intr-adevar atat de profund tema sinuciderii, cu precadere pentru ca pe toata perioada de creatie am fost puternic incercat de acest sentiment. Este un mod de a defini o expresie a starii de „dorinta’, aceea de a tanji dupa ceva ce nu se va intampla, cel mai probabil, niciodata: a cauta sa te simti confortabil intr-o lume sumbra, privind insa cat de trecatoare si timida este orice raza de speranta… si, in fond, fiind constient de efemeritatea din jurul tau. Cred ca asta este actuala mea stare de spirit. Nu vad insa sinuciderea ca fiind o optiune inteligenta pentru aceste timpuri. Am sentimentul ca asta este singura viata care ni s-a oferit si mi se pare ca trebuie sa facem tot ceea ce se poate pentru a fi mai buna…, atata timp cat putem s-o facem. In ciuda tuturor neajunsurilor, depresiilor…, cred ca viata are multe de oferit si cred ca intotdeauna exista cateva lucruri pozitive, indiferent cat de putine, spre care sa tinzi.”

Aveti o gramada de instrumente traditionale folosite: acordeon, mandolina, trombon, contrabass. Ce ati urmarit, de fapt? Exista vreo legatura cu tinuturile voastre, cu regionalismele muzicale, poate?

„Nu. Nu cred ca folosirea instrumentelor traditionale are vreo astfel de conotatie si nu trebuie privita ca o extensie a radacinilor noastre americane. Pur si simplu am vrut sa dezvoltam sunetul.”

Curios sau nu, piesele voastre ar putea fi la fel de bine instrumentale in intregime sau invers. Muzica creeaza ascultatorului o stare confuza iar vocile mai mult deruteaza. Parca ar fi o muzica de film. Tu ce parere ai?

„Hmmm…. credem ca partile vocale n-ar trebui niciodata sa plictiseasca sau sa oboseasca. Vocea este un alt instrument si daca muzica, in sine, nu are nevoie de el, atunci nu ne vom folosi de acesta.”

Aud si un dialog spaniol, ceva tragic, parca extras dintr-un film. Detalii? Sa fie vreo legatura cu Jodorowsky?

„Jodorowsky este unul dintre regizorii nostri preferati. Mostra despre care vorbesti provine din primul sau film, ‘Fando & Lis’, care a fost lansat in America, pe DVD de niste oamenii cu adevarat nemaipomeniti de la Fantoma Video.”

Esti influentat de arta numita cinema iar Ingmar Bergman sau David Lynch sunt alti regizori remarcanti. Ti-ar placea sa faci muzica pentru ei? „Odal” sau „The Hawthorne Passage” ar fi mai mult decat potrivite.

” Ar fi o onoare daca, spre exemplu, David Lynch sau Jim Jarmusch ne-ar contacta pentru a contribui la soundtrack. Nici nu imi pot imagina ceva care sa prezinte un interes mai mare si, cu certitudine, am „produce’ ceva in exclusivitate. Desigur, daca Lynch si-ar dori sa foloseasca muzica Agalloch in acelasi mod in care Powermad s-a folosit in ‘Wild At Heart’, atunci as refuza, negresit.
Anderson: „Mi s-ar parea nepotrivit sa „ma bag’ peste muzica lui Angelo Badalamenti. Lynch and Badalamenti sunt un „cuplu’ mai mult decat perfect.”

The Mantle: it’s a metaphor for the Earth nature, or a greater sort of entity, that we cannot control, comprehend or fully embrace. Frumoasa caracterizare a titlului vostru! Faceti parte din Greenpeace Foundation? A respecta natura inseamna a o idolatriza?

„Nu cred ca trebuie sa fii un ecologist impatimit ca sa ajungi sa iubesti natura. Jumatate din timpul meu liber ma tot intreb de partea cui sunt acesti ecologisti…Cred ca oamenii au nevoie doar de bun simt, sa fie mai putin egoisti si cat mai putin ignoranti. Noi, oamenii, nu suntem cele mai importante forme de viata de pe aceasta planeta! Prostii n-au decat sa creada orice altceva, dar realitatea este ca omenirea nu poate exista daca nu mentine un echilibru in relatia cu natura.”

Nu inteleg totusi ce legatura are cerbul de pe coperta cu muzica voastra.

„Pe ‘Pale Folklore’ m-am gandit ca alegerea unui craniu de cerb/caprioara ar aduce padurii si iernii un plus de atmosfera trista, sumbra… Pentru ‘Of Stone, Wind, and Pillor’ am ales una dintre cele mai frumose picturi/imagini ale lui Gustave Dore, care s-a intamplat sa reprezinte un batran cerb adapandu-se din rau. In ceea ce priveste ‘The Mantle’, am optat pentru monumentul(fantana)meu preferat din Portland, care dintr-o bizara coincidenta, este un cerb nord-american.”

Cum a fost primit acest nou album? Am citit prin diverse locuri ca albumul este prea lung, plictisitor, fara dinamica.

„Reactiile in presa au fost, in cea mai mare parte, excelente. Intotdeauna vor exista si recenzii nefavorabile, insa asa si este firesc. Reactia fanilor a fost impartita. Se pare ca albumul fie place foarte mult, fie inspira exact opusul. Oricum, sunt preferabile astfel de reactii puternice pentru ca ele denota ca acest album poate provoca sentimente profunde, fie ca sunt pozitive sau negative.”

Nu am amintit de MCD-ul vostru. Sol Invictus este una dintre trupele voastre de suflet. In consecinta, ati facut un cover version. Care a fost scopul acestui MCD? Nu pare sa aiba legatura cu nici unul din cele doua albume. este mai degraba ceva experimental si atat.
Ma insel?

„Scopul principal al acestui MCD a fost lansarea oficiala a materialului din 1998, care initial s-a dorit a fi un 7’EP. De asemenea, am inclus o preluare Sol Invictus care fusese inregistrata special pentru ‘Sol Lucet Omnibus – Sol Invictus Tribute’ dublu CD. Breyer compusese, de asemenea, o noua piesa…Se poate spune ca pare a fi un amalgam bizar, dar, in fapt, cred ca MCD-ul a aparut intr-o forma simpatica, suficient de coerenta, sfarsind prin a diminua prapastia dintre cele doua albume complete. Sunt doua piese cu voce si trei instrumentale.”

Ce faceti voi in timpul liber? Sunteti casatoriti? Stiu ca tu ai calatorit in cateva tari europene nordice.

„Timpul meu liber este dedicat, de obiecei, creativitatii sau altor pasiuni si interese. Nu sunt insurat si nici nu nutresc vreo astfel de dorinta. Am vizitat Finlanda in 1999 si am fost chiar foarte impresionat. Este o tara superba cu o cultura deosebita, mi-a facut placere sa intru in contact cu toate lementele culturale specifice.”

Ascult din nou „Odal” iar cateva franturi mi-ar aminti si de THE CURE. Gresesc?

„Este adevarat, nu poate fi negata influenta lor. Nu sunt chiar un fan The Cure si sincer sa fiu, chiar nu-mi plac materialele lor din perioada de mijloc, in special ‘Disintegration’.’
Anderson: „Ador The Cure.”

Am inteles ca esti un anti-Bush! De unde provine aceasta ura? Nu esti de accord cu politica sa expansionista? Exista chiar in muzica o forma de protest, numita Grind/Crust core. Sa ne asteptam si la un protest in varianta AGGALOCH?

„Agalloch nu este o trupa care sa reflecte pozitiile politice ale membrilor si chiar daca ar fi asa, nu am fi de acord sa impartasim o forma de protest care nu ne apartine. George W. Bush n-ar fi trebuit niciodata sa fie ales presedinte si se pare ca acest lucru se confirma pe zi ce trece, prin tot ceea ce face. Am stiut, din prima zi in care a depus juramantul, ca vor urma patru ani lungi, poate chiar opt daca va mai fi ales si cred ca stii ca va incerca acest lucru. Razboiul pe care vrea sa-l duca impotriva Iraq-ului este o gluma nesarata! Nu are nimic de a face cu sentimentul de securitate nationala. Este un razboi pentru controlul pietei petrolului si o continuare a politicii de expansiune intr-o regiune care a fost deja terorizata si demonizata de lumea occidentului, in ultimele decade. Sincer sa fiu, cred ca America este o amenintare mult mai mare pentru lumea civilizata decat ar putea fi vreodata Iraq-ul!”
Anderson: „Este destul de cunoscut, in America, faptul ca familia Bush are in spate o lunga istorie a crimelor, drogurilor sau alte probleme de acest calibru. Cred ca Bush este un prost insetat de razboi care incearca din rasputeri sa-si depaseasca parintele. Acest om nu ne reprezinta pe noi, americanii.”

A trecut un an de la atacul terrorist din 11 septembrie. Cum priveste America acum acest lucru?

„Cel mai ridicol lucru legat de consecintele acestui eveniment l-a reprezentat aparitia acelei academice liste negre de denigrati, care a aparut prin universitati, unde profesorii incercau sa-si „ilumineze” clasele in privinta terorismului american impotriva altor tari. Oameni ca Noam Chomsky au devenit demonizati si acuzati de lipsa de patriotism doar pentru ca au privit cu ochi critici America. Or acest lucru este complet gresit. Daca America va continua sa urmeze aceasta cale de patriotism extrem sustinand in acelasi timp un presedinte care vorbeste necontenit despre „tara mama’ si vrea sa „ajute” alte tari…, in scurt timp ea va arata Germania anilor ’40. Sunt impotriva americanizarii oricarei tari. Pun mare valoare pe America despre care Jack Kerouac a scris, despre care a compus Charles Ives sau despre care Jim Jarmusch a facut filme. Cred ca asta este America. Bush NU ESTE AMERICA.
Haughm: „Populatia a devenit din ce in ce mai interesata de politica si mai furioasa. La inceput, a fost vorba de un patriotism orb; multe steaguri USA fluturand peste tot, o demonizare a tuturor tarilor sau a culturilor care nu sunt ‘de partea noastra’ si multe alte forme de comportament american agresiv. Acum, dupa mai bine de un an de la atentate, situatia a progresat putin. E adevarat, patriotismul acela orb exista inca. Cu toate acestea, populatia a inceput sa devina ingrijorator de sceptica fata de regimul Bush, acest lucru este foarte evident aici, in portland. Nu ma indoiesc ca vor mai exista si alte acte teroriste in State si cred ca Guvernul stie asta si isi doreste acest lucru pentru ca ar avea si mai multe motive sa atace alte state sau sa se concentreze in a schimba guvernarile lor , in timp ce „patria mama” continua sa se destrame din interior. Cred ca daca America si-ar vedea de treaba ei, noi nu am mai avea aceste probleme cu terorismul. Dar nu, asta nu se poate, America trebuie sa fie eroul principal, fratele mai mare, marele capitalist imputit care trebuie sa se implice in treburile si conflictele tuturor, in special daca este vorba si despre interesele si afacerile sale. 9/11 a fost un eveniment teribil, ingrozitor, dar cred ca, dincolo de toate acestea, a fost si un moment de trezire, un moment de rascruce pentru America. Oamenii de aici erau foarte interesati si marcati de problemele de pe plan international dar niciodata nu s-au gandit ca li s-ar putea intampla ceva similar. Ei bine, s-a putut…, va invata ceva America din acest eveniment sau va continua sa adopte aceeasi viziune aroganta si ingusta fata de restul lumii?”

Suficient, prietene. Dupa cum au aparut cele doua albume, s-ar putea ca in 2005 sa apara un nou album. Cum ai dori sa sune el, ce elemente noi ai incorpora in sound? Avem sanse sa vedem AGALLOCH live? Probabil intr-o sala cu acustica perfecta.

„Urmatorul nostru album complet va fi lansat probabil la jumatatea anului 2004. Intre timp avem deja planificate un 7’s si un alt MCD. Primul material va inclina mai mult spre neo-folk, iar MCD-ul va fi un material conceptual expresionist. Urmatorul album va aborda, cel mai probabil, un style mult mai pronuntat de ‘dark experimental rock’ decat ‘The Mantle’, insa este mult prea devreme sa ne pronuntam cu exactitate.”

Multumesc pentru interviu. Succes voua! Nu mi-ai spus un lucru: de unde vine numele Agalloch?

„Agalloch sau Agallochum este o forma de lemn rasinos care produce un fum aromatic daca se arde. Multumim pentru interviu.”

The post Agalloch appeared first on Kogaionon.