Rolling Stones – cronica de concert (2007)

Ca intotdeauna cand e vorba de muzica, ma simt Gica Contra… sa vad 60.000 de participanti la concert (in nici un caz nu vorbim de acelasi numar de fani) stand langa mine, dansand, cantand iar eu sa ma plictisesc dupa mai putin de o ora… e clar, ceva nu functioneaza cu mine… chiar daca bunicutul Jagger a dat totul din el, la 65 de ani!, fiind mai zglobiu ca oricare artist roman ce nu este in stare sa se miste pe scena atat de dinamic doua ore continuu! Evident, si scenele regizate cu saluturi in limba romana au avut parte de recunostinta publicului, mai ales cand Mick le-a rostit foarte englezeste „Buna seara Bucuresti! Salut Romania!”. Am fost la concert din respect pentru activitatea unui superlongeviv grup dar si pentru a vedea un show, o istorie (in viata inca), un mod de viata exprimat nonconformist, acum si in Romania. Si nu pot fi carcotas cand scena a fost imensa, cat un bloc de patru etaje, proiectii, lumini, efecte, artificii, flacari, scena mobila, dansuri… Cred, totusi, ca mi-a lipsit exact acel element care m-ar fi putut pune in rezonanta cu muzica si publicul: nostalgia!!! Si cu ocazia asta mi-am dat seama cat de tare a evoluat muzica in acesti zeci de ani, chiar daca bunicii prefera sa cante tot doar in stilul lor… Keith „a plans” din nou cu a lui chitara, a sarutat-o de multe ori si a trait cum numai el stie sa traiasca muzica printre corzi si cateva franturi vocale…

Este incredibil cum cei patru nu s-au schimbat deloc (fizic insa se puteau lua la intrecere numarand ridurile), traind la aceasta varsta la fel ca acum 40 de ani, probabil, manifestandu-se la fel!!! Atmosfera supermisto pentru cam toti de acolo, orgasm asigurat in tot stadionul, marketing adevarat, sonorizare relativ buna (desi uneori urechile pareau sa nu suporte), promovare profi, curiosi multi, eveniment trendy pentru restul, o seara moderna pentru toti: politicieni, muzicieni, artisti, vip-uri, fotbalisti! Un show adevarat, remarcabil ca imagistica!!!! Ce naiba am cautat eu acolo, totusi? Probabil speranta ca dupa respect vine si iubirea… se pare ca nu mi-a iesit, mai ales ca m-am scarbit usor cand am vazut ca un tricou cu legendele vii costa peste 30 de euro… ca sa nu mai zic de alte accesorii superscumpe!

A bigger bang! O dovada ca Rock’n’Roll-ul imbinat cu marketing-ul accentuat contureaza, clar, o casa buna! Nonconformism mercantil, care suna uneori bine, arata bine, se traieste intens si creste gradul de satisfactie a clientului, in cazul de fata, noul fan Rolling Stones. Respect pentru ei, respect pentru fanii veniti de prin toata tara si nu numai! Dar mesajul extravertit transmis de aceasta muzica nu m-a cucerit… e ciudat daca am ajuns doar sa ma bucur de bucuria altora… ca la nefericire sentimentul de solidaritate oricum este prezent… atat mai pot, oare? Sa-nteleg ca psihic „baietii” din RS sunt mai tineri decat mine? Se prea poate… Probabil ca, dupa show-ul de aseara, si baietii cuminti fani BEATLES au devenit mai energici si mai „rai”…

Eu ma retrag acum cu mare satisfactie intre ale mele muzici (e clar ca vorbsc de doua lumi complet paralele, ce pentru un discoman par a fi doar una), intre care ma simt confortabil, chiar daca nu ma doboara nostalgia! … un plus pentru vocea negresei (Lisa Fisher a cantat demential un cover James Brown), care, dupa mine, privit la rece si pragmatic, a facut cam tot show-ul, astfel ca: baietii trecutul, negresa prezentul iar marketing-ul viitorul/satisfactia… muzica? Doar pentru cei mai vechi in viata, ce pana aseara s-au tot uitat pe cer in ultimii 40 de ani ca poate se parasuteaza americanii/britanicii si ne salveaza de comunism… cica de ieri-noapte am fost curatati de comunism! Macar de asta sa scapam, ca de jeg-ul de pe stadionul de aseara n-am avut cum sa scapam, atat timp cat parca nimic n-a fost la inaltime: aglomeratie la putinele intrari, toalete insuficiente, lichide cu picatura si la cozi infernale… doar inghetata pare sa fi fost la inaltime (ca doar de, sunt suceveni!!!), cam tot ce a tinut de organizarea romanasilor nostri a fost modesta! Dar, vorba multora, cred: A MERITAT! Probabil… Totusi, o ciunga, un ceai, un Big Ben, ceva?

OK, thank you…

Comenteaza