Oliver Falk a infiintat acest proiect acum 10 ani si imi amintesc ca in acea perioada debutul lui Richard Lederer era ca o oaza de inspiratie pentru multi. Cum debutul WELTENBRAND a fost facut la acelasi label cu DVKE, Witchhunt Records, e clar ca multe similitudini au existat in decursul istoriei intre trupele amintite. Mai mult, al doilea album WELTENBRAND si DVKE au fost scoase chiar la label-ul lui Oliver, M.O.S., urmate de cateva turnee de succes. Si de aici drumurile se despart, DVKE continuand ca o trupa cult, iar WELTENBRAND experimentand pe la alt label, ceva mai underground.

Soarta face ca acum cele 2 trupe sa se afle din nou la acelasi label, de data asta unul mare, iar noile albume sunt realizate la interval scurt de timp intre ele. Dar sa ma refer acum strict la sextetul de fata: avand la baza legendele si povestirile unei lumi mai degraba virtuale, dar care tin de tinuturile din Lichtenstein, Dark Wave-ul prezent pe cel de-al cincilea album este unul foarte bombastic si atmosferic, keyboard-ul si vioara fiind la putere, vocile calme si romantice ale Dinei Zambelii si ale lui Ritchie Wenaweser creand o stare de vis. Este un album atragator, elegant, clar romantic, insa cam liniar si pe alocuri monoton.

Ori ma insel, ori piesa „The French And The Wine” seamana mult cu ultima piesa de pe debutul PENITENT, „Melancholia”. Pe anumite pasaje vocea lui Ritchie pare sa devina chiar obositoare, deoarece inflexiunile existente dau senzatia unei falsari jenante, mai ales acolo unde tonul trebuie sa coboare mult. Ma asteptam la mult mai mult de la acesti muzicieni, mai ales ca acest stil Neo Dark Classic nu are cum sa nu placa urechii… doar ca nu devii la fel de captivat dupa mai multe auditii repetate… ceea ce inseamna ca avem parte de un album reusit, usor peste precedentele si nimic altceva.

The post WELTENBRAND „The End Of The Wizard” appeared first on Kogaionon.

Am asteptat cu multa nerabdare acest album pentru ca, si eu, si Oliver Falk, suntem fani DVKE. Eram convins ca cei cinci vor continua in aceeasi maniera ca si pe precedentele, insa in cel de-al patrulea album sesizez cateva schimbari majore, atat in sunet cat si in conceptie. Daca vocile sunt acum mult mai clare si parca „in prima linie”, sunetul de instrumente creat de Oliver tinde acum spre comparatii cu orchestrele adevarate, vioara si timpani fiind alte accesorii ce dau o nota calda muzicii WELTENBRAND.

Dark Metal-ul se imbina inspirat cu partile triste si cele romatice, contrastul dintre cele doua voci domina atmosfera, fazele Wave se remarca pe alocuri iar lungimea pieselor scoate in evidenta seriozitatea muzicienilor. In ciuda acestor aspecte pozitive, noul album mi se pare fara vlaga, fara putere, mesajul fiind unul palid, fara expresivitatea cu care ne invatase pe primele doua si foarte timid in comparatie cu ceea ce ne ofera in prezent fostul lor membru, Richard Lederer, in DVKE sau ICE AGES. Daca fara forta inseamna liniar, atunci actualele piese WELTENBRAND pot spune ca iti creeaza o stare de meditatie, dar de scurta durata. Cred ca albumul a fost executat in graba si de aceea ceva nu e la locul lui. Altfel, un album pe care merita sa-l ascultati si sa va convingeti daca gresesc sau nu.

The post WELTENBRAND „In Gottes Oder des Teufels Namen” appeared first on Kogaionon.