Talentatul muzician in ale instrumentelor de suflat are o legatura certa cu sonoritatile traditionale folclorice si acest lucru chiar e de apreciat. Latura Folk Pagan Metal e foarte la moda in aceste vremuri si tot mai multi imbratiseaza usor acest stil cu toate derivatele lui. Alin ne-a aratat chiar cu demo-ul din 2009 („”Galmele Intunericului””) ca el nu vrea sa urmeze in totalitate aceasta cale, muzica lui fiind una ce inca pastreaza acel Grim Black Metal in stil norvegian, ceva in genul vechiului BURZUM. Si spun asta deoarece proiectul este unul solo, toba a fost facuta cu un drummachine iar harsaitul Raw al chitarilor armonizeaza inteligent cu toate fluierele, buciumul si alte instrumente de suflat. Vocile sunt si agresive si normale, avem tot felul de insertii, de efecte, nu e deloc plictisitor albumul. Mi se pare usor liniar, totusi, poate si datorita faptului ca materialul este conceput si interpretat de o singura persoana… Mai bine spus, instrumentele de suflat reprezinta vioara intai de pe album, totul pare a se mula si lasa condus de aceste flueiere, care suna cu adevarat fantastic!

Exista si timide ruperi de ritm dar care nu sunt foarte bine inchegate si parca strica putin din conceptul stilistic, in ciuda unei intentii clare de a obtine diversitate. Am insa o piesa pe care o votez cu nota maxima, aura dezvoltata este pe cat de autentica, pe atat de melancolica si visatoare: „”Zorii””!

The post Martolea „Noaptea Dihaniilor” appeared first on Kogaionon.

Repet, instrumentele de suflat suna extraordinar iar combinatia de Folk cu Black Metal, chiar daca nu este o idee originala, pare sa aiba o savoare specifica, dandu-i multe sanse de reusita tanarului muzician!

The post Martolea „Galmele Intunericului” appeared first on Kogaionon.