Ei bine, avem parte de 10 piese, destul de greu de incadrat stilistic dar usor de recunoscut! ANATHEMA ramane ANATHEMA! Este, de departe, cel mai complex album dintre toate, cel mai lucrat, cel mai experimental si variat! Imi plac influentele anilor 70 mixate cu sample-uri stranii (ceva atingeri spre Led Zeppelin, vezi secventa „”Presence””, unde vocea feminina ne deschide in doar cateva zeci de secunde poarta spre levitatie, conturata perfect pe „”A Simple Mistake””), dar si putin din psihedelicul PINK FLOYD.
Este un album plin de atmosfera, foarte relaxant dar si cu multe pasaje relaxate, melancolic, cu mult romantism, ghidat de keyboard si de mixul inspirat de voci, vocea feminina reusind, de data aceasta, sa ofere un balans perfect vocii masculine care, pana acum, tindea sa plictiseasca pe alocuri. Avem si un invitat care participa pe piesa „”Angels Walk Among Us””, adica celebrul Ville Valo/HIM, piesa cu destinatie certa de balada, care va rupe multe inimi!  
Steven Wilson a fost cel ce s-a ocupat de mixajul materialului, masteringul fiind asigurat de o alta legenda, Jon Astley, cunoscut din colaborarea cu The Who. Daca mai tinem cont ca anumite aranjamente muzicale au fost facute de Dave Stewart (Porcupine Tree), este usor sa realizati ce asteptari exista! Pe de alta parte, era normal, deoarece Kscope este label-ul ce a lansat multe albume compuse sau produse de cei ce reprezinta PORCUPINE TREE…

Si totusi, o piesa atat de frumoasa si elaborata ca „”Universal”” te face sa te intrebi cum au putut lasa inainte o secventa destul de banala si cu acorduri repetitive ce numai atmosfera nu poate sa creeze, „”Get Off, Get Out””.
Si ma intorc acum la a treia piesa de pe album, „”Dreaming Light””: este atat de simpla dar cu un set de chitari si un keyboard ce dezvolta o aura cosmica fascinanta, finalizand cu o suma de sample-uri vocale impresionante. 

O piesa agitata, poate mai zgomotoasa poate fi considerata „”Summernight Horizon””, acolo unde atat pianul cat si chitarile au o dinamica atipica de restul pieselor. „”Hindsight”” este o alta bijuterie muzicala, bazata pe solisticile prelungi de chitara, perfecta pentru a inchide albumul.Desi dupa plecarea lui Darren ANATHEMA nu m-a mai fascinat decat prin piese punctuale, noul album ma face sa-mi ridic palaria in fata sextetului! Este un album mult prea asteptat de toti fanii ca sa nu fie adulat instantaneu!
De precizat clar: cei ce se vor astepta sa asculte inca sonoritati Metalice pe acest album, vor fi complet dezamagiti de dimensiunea „”light”” a sunetului! Daca nu in august, sunt mai mult ca sigur ca Artmania ii va aduce pe britanici in urmatoarele luni aici! Sunt prea multi fani flamanzi sa vada ANATHEMA din nou live!

The post Anathema „We’re Here Because We’re Here” appeared first on Kogaionon.

Asezandu-ma undeva in spatele salii, am putut vizualiza publicul de la Palat: foarte pestrit, variat, de la cei mai suparati metalisti si pana la cei mai linistiti rockeri, de la adolescenti si pana la oameni trecuti de a doua tinerete…

Ar fi doua abordari prin care se poate privi concertul ANATHEMA:

un concert complet, peste 20 de piese, cca 2 ore, cu toate slagarele asteptate cantate, de la cele experimentale, cu tenta psihedelica sau cele acustice si pana la cele mai Metal din intreaga istorie, cu 5 muzicieni (si nu sase cum se anuntase oficial) ce s-au straduit si au reusit sa cante din inima, impresionand o sala flamanda dupa acest grup! Aplauze din abundenta atat inainte de a incepe concertul cat si pe parcursul lui… evident, si un bis, “Confortably Numb” fiind piesa aleasa inspirat pentru despartire… am avut si “Flying”, “Far Away”, “Fragile Dreams”, “Sleepless”, “A Dying Fish”, “Lost Control”, “One Last Goodbye”, “Hope”… am avut de toate, inclusiv acustica “Are You There”, cantata de intreaga sala, sala cu o rezonanta si acustica mai mult decat decenta, daca tinem cont ca nu a fost decat jumatate plina.

Un concert sec, confuz din punct de vedere muzical, cu piese variate, destul de lung si colorat stilistic, care dovedeste din nou ca ANATHEMA nu traieste decat din trecutul glorios si din indulgenta asteptare a fanilor pentru un nou album reusit ce se incapataneaza sa apara, cu un Vincent care inca nu reuseste sa fie un showman remarcabil in ciuda unor miscari de scena uneori fortate, alteori apatice, cu un Danny exceptional atat ca modestie cat si ca muzician, umbrind lejer pe toti ceilalti trupeti de pe scena, la Bucuresti trupa venind fara vocea feminina care a tot fost asteptata sa apara, cu un bass care a inceput sa se simta prezent doar dupa jumatatea concertului, cu un keyboard prea bombastic si o baterie simpla… apoi, alegerea neinspirata a unei sali prea mari pentru o atmosfera intima dorita de cea mai mare parte a publicului, lumini modeste, fara prea multa dinamica si care incomodau deseori vizualizarea clara a celor de pe scena, un public ce-si dorea mai mult sa se miste decat sa stea tintuit in acele scaune, ceva probleme mici la inceput cu sunetul…

Privit prin toate prismele, un concert ce a multumit pe toti cei care stiau la ce veneau, poate usor fad pentru cei ce se asteptau sa capteze atmosfera Cisnadioara sau Preoteasa, organizat si acum profesional si care a fost deseori perturbat de un Metalist ce era targetat in a urla “Flying” de fiecare data cand in sala se facea putina liniste. Intamplarea face ca acest blond pletos sa fi stat langa mine (sau eu langa el), ceea ce m-a ajutat sa percep ANTAHEMA ceva mai Metalic decat cantarea light pe care Vincent & Co a prestat-o pana spre miezul noptii… un alt fel de a face haz de necaz…

Nu am vazut CELELALTE CUVINTE, trupa ce a cantat prima, o prezenta complet aiurea pentru un asemenea eveniment, care a starnit si comentarii nedorite atat din partea respectabilului Calin Pop, cat si din partea fanilor ANATHEMA.

Desi eu nu am fost deloc incantat de ceea ce ne-a aratat ANATHEMA (atat din punct de vedere muzical cat si ca prezenta scenica), nu pot sa nu recunosc ca publicul a fost in delir, ceea ce inseamna ca evenimentul a fost un succes incontestabil! Este clar: ANATHEMA este iubita in Romania iar o revedere la anul nu ar fi o surpriza decat doar pentru cei ce se mai mira ca trupa continua sa existe! Felicitari ARTmania & Future Productions!

Ne vedem la Sibiu, pe 17 iulie!

The post Anathema si Celelalte Cuvinte – cronica de concert (2009) appeared first on Kogaionon.

Si iata ca a venit ceva, nu neaparat nou, dar ce poate sa hidrateze setea de ANATHEMA. Alaturi de cello-ul lui Dave Wesling, britanicii ne prezinta un material semi-acustic, cu piese deosebite, in cea mai mare parte iubite de toata lumea, prelucrate mai atmosferic si mai psyhedelic decat pe albumele consacrate, cu o componenta Metalica stearsa si cu accent major pus pe vocea feminina, alaturi de o dimensiune orchestrala mult mai bine aranjata si armonizata decat cum eram obisnuiti. „Flying” imi pare a fi piesa care suna cel mai bine de pe acest material, in ciuda faptului ca exista si secvente mult mai iubite si mediatizate, cum ar fi: „One Last Goodbye”, „Are You There”,
”Angelica” sau „A Natural Disaster”. Este un album perfect pentru cei ce aduleaza DVD-ul „A Moment In Time”.
Noua piesa, „Unchained”, nu pare atat de inspirata pe cat sunt asteptarile fanilor dar cine stie, poate va deveni si aceasta o secventa etalon! Un album frumos, dar cu nimic interesant in afara starii create ascultandu-l!

The post Anathema „Hindsight” appeared first on Kogaionon.

Mai ales cand e vorba de primul album fara vocea lui Darren White, realizat in vara anului 1995. De unii este considerat cel mai bun album sau poate emblematic album ANATHEMA. Vincent a luat si partile vocale in serios si se pare ca multi fani au fost captivati de noua orientare. Asdar, o noua remasterizare al acestui material, alaturi de inca un DVD ca bonus, unde puteti vede atat legendarul concert din 1996 din Krakovia, cat si cele mai renumite promovideo, cum ar fi “Mine Is Yours”, “The Silent Enigma”, “Hope” sau “Sweet Tears”. Nu vad vreun impediment ca aceasta realizare sa nu fie un success major!

The post Anathema „The Silent Enigma” (re-edit) appeared first on Kogaionon.

Concertele din Cracovia din 2004 si Metalmania fest din 2006 au fost inregistrate si acum oferite fanilor in intregime, alaturi de clipuri, interviuri si alte accesorii uzuale unui DVD. Exista si variante de DVD plus CD, important este ca puteti asculta si popularele cover-version Fleetwood Mac sau Pink Floyd. De mentionat ca puteti sa-i ascultati/vedeti si pe Bacchus String Quartet, patru persoane ce fac parte din orchestra filarmonica londoneza, deci aveti din abundenta viori sau violoncel. Asadar, un material ingrijit, plin de detalii interesante pentru orice fan ANATHEMA, care ar trebui sa existe in colectia fiecaruia.

The post Anathema „A Moment in Time DVD” appeared first on Kogaionon.

Cel de-al saptelea album al britanicilor a fost asteptat de foarta multa lume, precedentul album, A Fine Day to Exit, fiind foarte bine cotat de intreaga presa muzicala. Cum pentru mine experienta Metal ANATHEMA s-a incheiat odata cu plecarea lui Darren, nu-mi ramane decat sa penetrez din nou spatiul Atmospheric Rock si sa va descriu acest nou capitol. Este o continuare clara a celuilalt album, aura melancolica punandu-si mai mult amprenta acum, cu ecouri Rock psihedelice, cu un keyboard linistit, un pian romantic si chitari transcedentale. Vocea este neschimbata, calmul degajat fiind rar intrerupt de cateva pasaje ceva mai agresive, care incearca sa dea mai multa culoare unui sound visator, trist si meditativ. „Flying”este o piesa de-a dreptul deprimanta, dar superba iar vocea surorii bateristului John isi face si ea simtita prezenta intr-un mod simplist, placut dar fara nici o legatura cu restul pieselor.

De fapt nu vad acest album ca pe unul conceptual, ci mai degraba ca pe o suma de piese bine aranjate, dichisite, dar cu diferente stilistice sesizabile. Totusi, ultimele 4 piese sunt cele mai reusite, atmosfera linistita creata de instrumente degajand o stare de relaxare totala. Putem spune ca cei trei frati Cavanagh incearca sa ne dovedeasca ca pot totusi sa continue experienta muzicala pornita cu multi ani in urma, chiar daca o fac intr-o forma lipsita de forta sau, de ce nu, lipsita de elemente noi, atragatoare! Consider ca ANATHEMA de astazi traieste inca din ecourile a ceea ce a fost odata, influentele actuale de PORTISHEAD sau AIR neavand nimic in comun cu Metal-ul meditativ conceput in urma cu multi ani! Sau sa fiu mai clar: albumul de fata este unul reusit, dar in nici un caz privit din prisma Metalica!

The post Anathema „A Natural Disaster” appeared first on Kogaionon.

Nu sunt de acord cu CD-urile ce aduna piese din albumele unei trupe deoarece consider acest lucru un mod jenant de a mai scoate ceva bani de la fanul respectivei trupe. In cazul de fata doar jumatate ar fi adevarat, cealalta jumatate oferindu-ne satisfactie datorita videoclipului „Hope” dar si catorva piese ce te intorc in timp, cum ar fi „Alone”, „Far Away” sau „Everwake”. Altfel spus, CD-ul ne prezinta piesele ambient cele mai reprezentative pentru ANATHEMA, acolo unde vocea feminina este prezenta intens, dar si variante acustice („Eternity”), orchestrale („The Silent Enigma”) sau live („Angelica”), chiar cover versions PINK FLOYD sau BAD RELIGION, fiecare intr-un mod simplist si chiar atragator pentru nostalgici si romantici. O idee inedita a celor de la Peaceville si doar atat.

The post Anathema „Resonance” appeared first on Kogaionon.