(you will) live forever

Pasca, cozonac, oua, miel, salate, povestiri cu arome bahice, revederi, mahmureala, filme, ghita care inca nu-i la portita, maldive teleormanene, bombe chimice si atacuri imperialiste, sultani la orizont, dictatori orgoliosi si odiosi ce vor sa distruga sensul termenului de granita, saracie, avutie, puscarie… astea si multe altele exact pe zumzet de acorduri ai anilor 80, de la Depeche Mode la Duran Duran, de la Dance Pop la Electro Disco, exact cum nu ne asteptam de la ai nostri sexosi in ale muzicilor, adica ULVER. Cand e vorba de acest supergrup, nu stii niciodata la ce sa te astepti. La prima auditie, acum vreo 3 saptamani, ma suparasem iar pe ei. Am mai facut-o la “Childhood’s End”, cand am scris heitareste public (dar sincer), de s-a suparat pe mine Garm si nu am mai vorbit o buna bucata de vreme. Acum, cand am auzit noua discomaneala de pe cateva piese, mi-am spus ca oamenii astia fac ce fac doar sa mai ciupeasca ceva bani. Ulveriada care m-a lasat planta la Praga, live, in urma cu cativa ani, m-a facut sa-mi reconsider punctul de vedere. Si nu numai vibe-ul lor improvizat acolo, ci si felul in care suna noul lor album. Daca e s-o ard eclectic si dark, atunci ULVER nu mai e ce a fost si punct. Totusi, pe de alta parte, sa fiu sincer pana la capat, ULVER are acel iz catchy de care nu ai cum sa mai scapi, care te va urmari forever, ca asta e magnetismul lor. Improvizeaza, socheaza, sparge limite, distruge bariere, inventeaza si reinventeaza totul, dupa cum li se pune pata. Iar la ce voce se aude, totul este extraordinar! Cu alte cuvinte, cu cat baga mai mult Garm, cu atat totul este spre superlativ! Cred ca acest nou album ii va face pe non-Metalisti sa iubeasca dark-ul (chit ca e mai degraba conceptual decat muzical, de data asta) iar pe intunecati sa accepte ca viata poate fi frumoasa purtand si tricouri colorate, nu doar negre. Cat despre machiaj, lanturi, bocanci, geci de motoare si plete nestavilite, toate pot fi agrenate in orice context… sau nu. Mai pe scurt, nu deranjeaza, chiar nu incurca pe nimeni. Nici nu avantajeaza, pentru ca ULVER este de cateva decenii un portal muzical imposibil de incadrat, greu de asociat, deschis tuturor celor ce vor o exprimare onesta, chit ca ea trece, uneori cronologic, prin mai toate fazele muzicale cunoscute, traite sau iubite. Noul album ULVER poate fi ascultat de catre oricine, oriunde, oricand, oricum, oricat. Si cam atat.

VOLUR m-a dat pe spate. Habar n-aveam de ei, insa cei de la Prophecy se pot lauda cu o descoperire underground oachesa, care vine tocmai din Toronto. Este un trio original ca abordare stilistica, care incearca un altfel de Doom, hipnotic, cu amprente oculte (sau spirituale, sa sune mai neutru), cu un tempo repetitiv care te baga in transa, in special prin mixul de vioara, voce feminina si masculina, o baterie aritmica si chitari dezorganizate, dar mantrice. Al naibii de ciudat sunet, pfff, cu o doza experimentala unica care iti lasa in minte obsesii repetitive, dar si spatiu pentru cautari interioare. De-abia astept sa-i vad live, sper ca muzica lor sa convinga vreun organizator de la noi sa-i aduca. Chiar merita. Dar hai sa ancorez un reper acestei trupe, sa sune mai tentant: vioara imi aminteste de vremurile de odinioara MDB, daca mai tineti minte “Turn Loose the Swans”.

Pe felia Post-Metal, BELOW THE SUN se intrece pe ea si vine cu un al doilea album foarte bine lucrat, cu mult Funeral Doom dar si atingeri Pink Floyd, cu voci clean ce te scot din starea apasatoare, de deznadejde totala, pentru a-ti arata urme de optimism, dar doar pentru cateva momente.

Tot pe felia Funeral Doom vine si noul album DESCEND INTO DESPAIR, care tocmai a semnat cu Loud Rage Music pentru lansarea lui. Are cate ceva din SHAPE of DESPAIR, SKEPTICISM, FUNERAL sau ABIGAIL, dar trupetii insista acum pe o interiorizare totala, emotia fiind poate filonul marcant al noilor piese. Este prea devreme sa povestesc mai multe, dar veniti la Auditia de pe 24 si veti avea sansa de a asculta cateva acorduri. Mie mi-a placut foarte mult “Demise”, imi aminteste pe alocuri de CLOUDS, cu cateva acorduri naucitoare, mai ales ca piesa are peste 14 minute.

Toata lumea vuieste si asteapta noile ANATHEMA si SOLSTAFIR, eu mi-am satisfacut pofta de muzica faina cu noul THE THIRTEENTH SUN. Evident ca sunt subiectiv, dar nu e vina mea ca am norocul sa cunosc bine o parte din trupeti, sa stiu de aceasta obsesie muzicala pornita de Barna in urma cu ceva ani, de pe vremea cand imi spunea ca OPETH si ARCTURUS sunt repere cruciale pentru el. Cleanurile pe care le baga pe vremuri in INDIAN FALL dovedeau ca el vrea sa faca si altceva, ceea ce s-a finalizat, in sfarsit, cu un prim album, acum, scos la label-ul italian cu care NEGURA BUNGET au cunoscut succesul (CODE 666) . Cum in jurul acestei trupe graviteaza persoane care au pus umarul in a misca in sens constructiv undergroundul nostru (Costin, Edmond, Jimmy), cu Sica si Septimiu in trupa, totul suna extraordinar. Am ascultat albumul de peste zece ori in ultima saptamana si continui sa descopar elemente noi. Vibe-ul Progressive (a la Wilson) este bine imbinat cu Atmospheric-ul (Damnation-ul lui Opeth), elementele de avangarda marcand cu succes asocierile cu ARCTURUS sau VULTURE INDUSTRIES. Imi place ritmul satimbanc, ador ruperile de ritm, iubesc vocile clean care permit ascultatorului sa respire tihnit sau clapa jucausa care imi aminteste de DORDEDUH. Este un album pe cat de fragil, pe atat de expresiv, un reper pentru scena noastra actuala! Si o spun cu multa luciditate! Nici nu au ei idee cat de fain va fi primit albumul, heh!

Despre ARGUS MEGERE am scris deja pe Kogaionon, chiar ma bucura ca avem trupe autohtone care nu se lasa de acest sport! Trupe avem, festivaluri si ele, concerte de club din abundenta (de cluburi nu vreau sa spun eu mai multe acum, ca poate sunt eu singurul care ma insel de viitor), avem si un label care vad ca e implicat major in sustinerea de trupe autohtone, cu presa muzicala stam insa mai prost, ca na, culegem ce am semanat. Se tot chinuie Gina la Metalfan si cativa la The Intermission, in rest, doar cate o aroma de scriere pe la Maximum Rock, Din Intunerec si inca vreo 2 bloguri, dar care nu-mi vin in minte acum. Cand spun scrieri, ma refer la cel care sa faca o cronica de concert, de album, un interviu personalizat, nu doar sa preia stiri de pe net. Si despre underground, nu doar de OPETH sau MARDUK (exemple aleatorii).

Uitasem de SINCARNATE, din pacate nu am primit albumul mai devreme, sa pot spune mai multe cuvinte cand inca era fierbinte, dar da, este excelent realizat, cu multa forta dar si cu personalitate, de ce naiba nu a aparut el in urma cu 10-15 ani? Ar fi rupt tare si pe afara!

Cinematic Ambient Post-Rock interesant, in mod special prin pianul introspectiv, este noul album FROM MOUNTAINS.

Mult mai clasic si energic este noul ARMS OF TRIPOLI, care nu aduce nimic nou, dar poate fi o alegere inspirata pentru flamandul de surprize Post-Rock.

SEBASTIAN SPINACHE TRIO vine cu un nou album, mai putin inovativ ca pana acum, dar mult mai tehnic si bine executat. Mi-ar fi placut sa exploreze noi teritorii, sa iasa din Jazz-ul clasic si sa insereze noi elemente, insa de data aceasta au evitat total. Cel putin asta e impresia mea, eu nefiind un ascultator de Jazz, insa precedentul album chiar mi-a creat asteptari. Cat despre sunet sau interpretare, sunt artisti! Poate data viitoare baga si altceva, heh!

Suedeza Irma Orm a realizat un album indefinibil, prin proiectul solo DEMEN: percutii minimaliste, voci invaluitoare, pian de inmormantare, atmosfera stranie cu farame melancolice, de parca ai trece printr-un coridor intunecat al unei case pustii, eventual bantuite, totul asamblat intr-un ambient psych a la THIS MORTAL COIL sau Aidan Baker.

Din Finlanda am ascultat cu placere noul VOID CRUSIER, un Heavy Space Fuzz Metal antrenant si ritmat, cu ecouri psihedelice care plac urechii si cred ca live face ceva furori.

Cand spui Stephen O’Malley gandul te duce la ceva experimental. Daca il mai pui si pe Attila Csihar sau Oren Ambarchi, e clar ca vorbim de ceva defect raportat la lumea normala. Aflu ca l-au cooptat si pe bateristul de la Sadistik Exekution, asa ca GRAVETEMPLE suna mai mult decat ciudat, ca prezentare. Cei 4 scot un nou album in curand, care numai muzica nu e. Ca e un dark Ambient, poate ca da. Ca o fi noise, sigur. Ca e si cu mult ezoterism, samanism si alte ciudatenii macabre, asa o fi. Eu personal nu am inteles nimic, dar nici nu cred ca ar avea cineva vreo sansa sa rezoneze cu asa ceva treaz. Poate ca live ar putea fi gasita o poarta de patruns in universul lor, dar, pe uscat, slabe sanse.

Steve Von Till vine insa cu un album al proiectului solo HARVESTMAN excelent conceput. El ii spune Rural Psychedelia, dar e clar ca e ceva din acelasi film cu ale lui proiecte muzicale, toate gravitand in jurul megatrupei NEUROSIS. Incerc insa sa gasesc cateva repere palpabile in sunetul HARVESTMAN: drone, folk, noise, krautrock, psychedelic.

Din Germania vine o trupa ce parca ar fi americana, intrucat Black Metal-ul in forta executat imi aminteste de Weakling sau Ash Borer. Bine, gasesc repere si din Craft sau Judas Iscariot, insa neaparat sa ascultati ABKEHR.

Din Danemarca, tot pe felia Black Metal, tot in forta, este de retinut si SOLBRUD. Faptul ca albumul se numeste Vemod va poate duce cu gandul la norvegieni, doar ca nu sunt ei, heh. Insa cei 4 merita de retinut, cel de-al treilea album suna excelent!

ORANSSI PAZUZU a venit cu un EP format din 2 piese extraordinare, de ascultat!

Am incercat sa ascult noul LIFE OF AGONY. Trebuie sa mai bag o fisa, nici de data asta nu m-a prins. Este o trupa mare, valoroasa si admirata pentru ceea ce canta, mda… De data asta am fost chiar superatent, ca poate o trece trenul pe langa mine si iar il ratez. A trecut si gara, pana la urma. Aia e.

HAVUKRUUNU mi s-a parut interesant dupa primele acorduri, doar ca Pagan Metal ul inserat cu Heavy si Black mi s-a parut cam banal, in cele din urma. Daca vreti insa un Manowar in varianta Nordica, ceva mai rapida si mai brutala, incercati-i. Mie mi s-a cam luat de ani buni de astfel de trupe, dar stiu ca valul e mare, asa ca na, nu ma urc pe el, dar nici in cale nu-i stau.

Alt val pe care nu am reusit sa urc este cel cu toate alea de coreala. Un exemplu ar putea fi LIK, un grup norvegian ce baga un fel de Blackened Hardcore in limba lor, cu multa energie dar si liniaritate plictisitoare. Poate doar pentru mine, nu stiu.

Albume sunt din abundenta, timp si chef sa ai. Ma opresc aici ca pot scrie pagini intregi. Deja m-am plictisit eu. Puneti o ureche si pe ultimul ELECTRIC MOON, mi se pare un album superb! Iubesc tot ce aud acolo! Chiar mi s-a facut dor sa-i revad pe scena!

Despre DBE nu am prea multe sa anunt acum, totul este postat pe FB. In cazul in care mai sunt persoane ce nu au profil acolo, am scris cateva randuri la inceput de aprilie, le gasiti mai jos:

O noua etapa DBE s-a consumat, poate cea mai diificila, pentru ca alegerea trupelor ridica intotdeauna semne de intrebare, dezvolta asteptari si duce inclusiv la refuzuri care stim cat pot afecta pe unii muzicieni. Uitandu-ne peste afisul facut de Costin, ni se confirma faptul ca line-up ul este cel mai variat de pana acum, nu stim daca balansat sau nu stilistic, dar provocator, in special pentru cei care sunt deschisi la nou, intelegatori cu muzicienii necunoscuti si respectuosi fata de fanii impatimiti ai unor anumite stiluri. Sa speram ca nu vom avea anulari sau retrageri, insa cand faci selectia cu cel putin jumatate de an inainte, orice e posibil. Avem 18 trupe din 13 tari, avem Metal, Rock, NeoFolk, Psychedelic, Post-Punk, inclusiv teatru, intr-un concept nemaivazut pana acum.

Toate astea se vor desfasura la Gradina Termala, o locatie noua pentru noi, dar care are propria identitate.

Cand am plecat din capitala la Alba Iulia, am avut mesaje de dezamagire din partea unora, mai ales cand am decis sa adaugam Metal si Rock la Ethereal, NeoFolk, Dark Ambient, Industrial sau Goth.

Semnale asemanatoare am primit si acum, cand ne mutam la campie, la tara. Insa am vizitat 5 ani aceeasi frumoasa cetate, pe acolo lucruri noi nu s-au mai intamplat, simteam ca trebuie sa ne reinventam, sa venim cu ceva nou, sa facem si altceva cand nu sunt concerte, care incepeau oricum mult prea devreme si erau chinuitoare pentru multi. Asa e cand stai in oras si ai vecini deloc intelegatori, care nu vor sa accepte ca poate fi si altceva in afara de mult iubita muzica populara. Aia e, treaba lor, foarte bine, doar ca stresul nostru amplificat de sutele de reclamatii, care veneau inca de la soundcheck-ul de dimineata, ne terminau psihic, uitand ce inseamna zambetul. Dar au fost 5 editii extraordinare, de care suntem foarte mandri si care starnesc oricand nostalgii si melancolii intense.

Sa avem gradina noastra, cu bazinele noastre, sa fim doar noi, timp de 3 zile si nopti, cu mancare si bautura buna si din abundenta, sa stam la plaja sau la umbra, suspendati in hamace, citind o carte sau ascultand o muzica faina, mda, aceste imagini din minte ne-au cucerit. Ca n-am gasit o locatie in mijlocul tarii, sa fie comod pentru cat mai multi, stim ca e o problema, dar exista avioane la 40-50 eur dus-intors, exista trenuri, autocare. Plus faptul ca Gradina Termala este un loc retras, discret, linistit, o oaza de relaxare totala in natura, perfecta pentru o scurta vacanta, cu sau fara partener, cu sau fara familie, copii, animale de companie.

Decidem curand pretul biletelor si al abonamentului, reamintim ca avem o zona de campare generoasa, vom avea cutie de valori pentru depozitare, prize pentru telefoane, vom cauta la sfarsitul acestei luni si variante de cazare locale, inclusiv autocare inchiriate care sa asigure transferul, noapte de noapte, tuturor celor care se vor caza in Arad sau prin imprejurimi. Am strigat adunarea si voluntarii nostri dragi au spus pe loc „prezent”, asa ca toate se aliniaza armonios.

Simtim mult pozitivism si relaxare cand privim posterul nostru, ne-am bucura daca si voi rezonati cu acest vibe, am vazut deja share urile voastre, care au colorat zambitor news feed urile, pentru care va multumim.

2 aprilie 2017

Intre timp am dat drumul la vanzarea de abonamente pe www.eventbook.ro, avem deja primele 20 cumparate de prieteni din 5 tari, sa vedem ce va urma.

Cum viata are bune si nedorite, au inceput sa pice si dintre noi.

…

Spuneam candva ca am prea multe de facut in viata asta, asa ca nu am timp sa imbatranesc. Ce sa mai spun de murit, chiar nu-mi permit asta acum. Vedeti voi mai incolo.

Se pare ca pentru ca Gabriel Mafa lucrurile s-au linistit definitiv. Ieri, 21 martie, chiar de ziua poeziei, inima l-a lasat, surprinzator pentru toata lumea. Nu sunt prea multe de spus acum, cand, la 42 ani, cineva cunoscut pleaca in calatoria despre care fiecare stie ca o va face, la un moment dat.

Negru a fost un caracter puternic, orientat spre rezultat, dar si sustinator infocat al miscarii Metal, care s-a luptat, in propriul fel, pe toate caile posibile, pentru a da viata obsesiilor lui artistice, in peste doua decenii de explorari, experimente si trairi. Ca a fost cu Wiccan Rede, Makrothumia, Din Brad, Negura Bunget sau propriul fanzin Negura, toate au avut un sens pentru el si nu numai. Au fost multe batalii, sacrificii si compromisuri pe care le-a facut, dar a meritat. Cel putin asta mi-a spus ultima data cand m-am vazut cu el, cred ca la un concert in 31 Motors Pub.

Oricum nu se mai poate schimba nimic, prezentul a devenit deja trecut, viata mai merge mai departe, cu suisuri si coborasuri. Daca va fi o ceremenie funerala si voi afla in timp util, nu voi ezita sa fiu acolo, poate si multi dintre voi.

Gabriel a facut multe pentru scena Metal underground si da, va ramane in istoria artistica nisata, pentru totdeauna.

Odihneasca-se in pace!

22 martie 2017

Asta am scris pe FB la o zi dupa ce am aflat de moartea fulgeratoare a lui Gabi. In seara cu pricina, eram la o zi de nastere a unui coleg, povesteam tot felul de experiente ale vietii si cate mai avem de facut, pentru a ne colora sensul existentei (cu sprituri, mahoarce, zambete), cand ma suna Edmond sa-mi spuna vestea. Dupa cateva minute vorbesc si cu Tubi, toata lumea era socata. NEGURA BUNGET tocmai se intorsese din turneul european, trebuia sa-si traga sufletul pentru cateva saptamani, pentru ca urma sa sustina un lung turneu nord-american, pe durata a doua luni. Doar ca s-a intamplat ce s-a intamplat si asta e. Am fost la Timisoara, am fost la capela, am stat putin de vorba cu familia lui, offfff, inabusitor sentiment…

Mda, exista dorinta ca ultimul album din trilogia NEGURA BUNGET sa se lanseze cand va fi gata, mai ales ca tobele au fost trase deja de Gabi. Asa ar fi corect sa se intample si ar fi chiar frumos sa iasa un album special, pe care sa-l promoveze cat de mult posibil. Refuz, totusi, sa vad mai departe, ce pasi ar putea fi urmati, pentru ca nu este problema mea. Gabi nu mai este, NEGURA BUNGET a trecut prin tot felul de socuri in ultimii ani, cum va fi sa fie, aia va fi!

Concerte de club apar continuu iar festivalurile outdoor de la noi au deja propria identitate. Nu ma refer la Electric Castle, Garana sau Untold, care sunt din alta galaxie sau orizont muzical. Ma refer la MHM (au provocat cu MYRKUR dar inca astept sa vad si alte nume), la REF (excelent line-up, pe toate gusturile, cel mi tare si mai mare pe nisa Metal/Rock de la noi), la Artmania (trebuie sa surprinda si ei cu un Lacrimosa sau ceva Progressive mult asteptat, eventual un Goth/Electro, plus un alt approach ca festival), la Magura (a venit din spate dar s-a consolidat rapid si bine), la Rock la Mures (a reinviat), la BRC (GIAA va rupe inimi in nordul tarii), Gugulan Rock (am citit doar cuvinte de lauda, naspa e ca se tine in acelasi weekend cu DBE), plus multe altele locale. Vara pare a fi interesanta din acest punct de vedere, dar ar merge si o baie la Dorobanti, cu ceva muzica faina cantata/ascultata si omuleti zambitori, nu-i asa? Ca e o singura data pe an si inca nu stim daca e traditie, dorinta sau curiozitate. Sau stim? Heh. Stim ca pierdem multi din cei ce veneau de obicei, insa noi ii asteptam in continuare, chiar daca ne-am mutat in casa noua! Pana la urma impreuna am facut ca aceasta poveste sa poata fi rostita! Ar fi frumos sa continue… impreuna! Daca distanta sau locatia incep sa devina un impediment, atunci nu ne ramane decat sa le numaram pe celelalte, care ar putea urma… si gata, dam skip. Aia e. Noi insa gandim pozitiv, ca altfel ne-am duce cu capul sau am capitula fara lupta. Si cand nu mai e lupta, e clar, nu mai e lupta! Ca tot e la moda atitudinea legendei noastre nationale, ganditorul viitorului. Sau Viitorului?

Pana la o noua intalnire, sa fim relaxati. De ce-am fi altfel?

Zambete si imbratisari,

Doru

18.04.2017