Primele 2 albume ale celor 5 finlandezi, „Futile” si „Songs For The Withering”, au primit feedback-uri pozitive, RAPTURE devenind un nume interesant pentru multi. Daca debutul ne-a prezentat un Melancholic Doom Death Metal funeral, lent dar o reala bijuterie la acea vreme, urmatorul pas a insistat pe latura Gothic Death, combinand vocile guturale cu cele normale iar ritmul a crescut in intensitate, soundul final fiind unul digerabil de o si mai mare masa de oameni.

Dupa trei ani, trupa vocalistului Petri vine cu alte 9 piese atmosferice, mult mai pline de viata si energice, insistand acum pe o dinamica PARADISE LOST dar pastrand si ceva din actualul KATATONIA. Acelasi spectru este valabil si in cazul vocilor, cele normale facand trimitere la trupa suedeza iar cele guturale spre vechiul Nick Holmes. Una peste alta, cele normale suna mult mai natural decat cele agresive, care par fortate, chiar daca acest concept al contrastului a stat la baza alternantei. Keyboard-ul este destul de insistent, chitarile catatonice suna chiar bine, ritmul Gothic Death fiind foarte bine pus in valoare, in ciuda unei lipse acute de originalitate. Am regasit totusi multe acorduri din majoritatea trupelor finlandeze de gen, cum ar fi: FRAGILE HOLLOW, SHAPE OF DESPAIR, THY SERPENT. toti membrii trupei fiind si colaboratori in aceste proiecte in decursul timpului. Mi-a facut placere auditia acestui album, desi sunt convins ca il voi mai asculta nu foarte devreme.

The post RAPTURE „Silent Stage” appeared first on Kogaionon.

Inca un album pe care l-am asteptat cu interes dar care m-a dezamagit! Mi-e dor de Depressive Metal, dar de cel cu nuanta gri, cu pasaje sfasietoare si nu de cel Gothic Rock, cu ritmuri melodice si acorduri dansabile. Daca e sa privim din punct de vedere al modei, RAPTURE ne prezinta un sunet fresh, vibrant, mulat pe profilul a doua voci masculine puternice, dar diferite, care conduc intreaga instrumentatie. Tot acel mister Metalic depresiv prezent pe debutul „Futile” este acum transformat intr-un sunet extrovertit, ce oscileaza intre caldura si glacialitate, plin de faze colorate si melodice, Death Metal-ul fiind pasat in spatele Rock-ului melancolic. Este un album bine inchegat, cu un sunet matur, cu chitari Heavy si baterie plictisitoare, vocea lui Petri fiind acum in contrast cu cea a noului venit, Henri (DIABLERIE).

Am inteles ca si un chitarist a fost inlocuit, deci putem vorbi de o componenta noua. Orientarea muzicala actuala a finlandezilor lasa in ceata pe cel ce inca traieste nostalgia sunetului intunecat de pe debut si ma tem ca cele noua piese vor functiona ca un catalizator pentru o cu totul alta categorie de fani, cei ai Metal-ului melodios, plin de faze comerciale si foarte gustat in concert. Dar aceasta este moda, cam acesta este acum sunetul trupelor Metal finlandeze.

The post RAPTURE „Songs For Withering” appeared first on Kogaionon.