Dramatismul pianului/synth neoclassical se face simtit in mai toate acordurile Metal, de la cele mai agresive si pana la cele mai melodioase, pline de atmosfera… MIRRORTHRONE a fost inca de la inceput asociat ca un grup de Metal extrem dar cu radacini puternice in Classical, pe acest ultim album soundul rezultat fiind cam acelasi si cu precedentele doua, poate doar ceva mai cizelat. Vocea mi se pare totusi destul de fada, agresivitatea ei nefiind insotita de nici un alt element interesant, variat, ceva care sa-ti atraga atentia de la synth… Nu stiu daca e mai bun decat celelalte albume, dar in nici un caz nu e mai slab. Doar ca ma asteptam la mai multe de la acest talentat muzician.

The post MIRRORTHRONE „Gangrene” appeared first on Kogaionon.

Nu e nici Atmospheric, nici Gothic, nici Black Metal! Este ceva incalcit, conceput si interpretat de un singur personaj, Vladimir. Sunetul pare a fi unul sintetic, cu un keyboard insistent, chitari simpliste si atmosfera baroc. Vocile sunt si ele diverse, de la cele tipate la cele normale, corale, chiar unele pasaje lente in care intervin si cateva ecouri feminine. este un Metal ce graviteaza in jurul unui pian halucinant si unei chitari ce suna foarte primitiv. Textele sunt atat in franceza (ce da o dimensiune poetica) cat si in engleza, iar influentele muzicii clasice isi fac simtita prezenta pe toate cele opt piese. Bun debut, inovativ dintr-un punct de vedere, dar prea complicat, daca e sa-l privim din altul.

The post MIRRORTHRONE „Of Wind & Weeping” appeared first on Kogaionon.