Recomandarile venite pe aceasta carte de vizita erau impresionante: Asgeir Mickelson (SPIRAL ARHITECT, BORKNAGAR), Azarak (SPIRAL ARHITECT, SATYRICON), MAZTEMA (SPIRAL ARHITECT, MANITOU) sau BALFORI (ex-1349).

La o asemenea componenta nu ai cum sa nu te astepti decat la o superproductie. Pe un fond Death Metal cu radacini in Black Metal, LUNARIS vine cu o orientare cel putin Progressive, cu pasaje prelungi si variate, cu voci diferite, cea Black (Balfori) fiind prea brutala in comparatie cu cea epica, Heavy (Maztema), keyboard-ul fiind singurul instrument ce reuseste sa lege aceste extreme, intr-un mod ingenios si impunator. Mostra de agresivitate este la inaltime, totul suna perfect, insa trimiterea spre Power/Progressive este prea mare, cel putin pentru urechile mele. Se pare ca includerea acestor acorduri in stilurile extreme tinde sa devina o moda, insa, daca tinem cont de realitate, secventele Epice salveaza din aparente. Nu este ceea ce prefer, limita mea in materie de Progressive o reprezinta WINDS, restul barierelor oprindu-se la Avantgarde. Metal. Mi-a placut sa ascult o baterie ametitoare, o voce Black/Death de calitate, acorduri de chitari antrenante si un keyboard armonios, insa in nici un caz bombastic. Restul elementelor nu fac parte din recuzita Metal-ului pe care-l promovez si de aceea prefer sa ma opresc aici.

Probabil ca viitorul trupei va fi unul fericit, in ciuda faptului ca bateria lui Asgeir a fost deja inlocuita cu cea a lui Janos/V.E.G.A. timpul ne va spune daca liderul trupei, chitaristul M, a ales o orientare muzicala de succes sau nu. Important pentru prezent este aparitia acestui debut, unul dintre cele mai bune ale acestui an, daca tinem cont de modul de interpretare, intr-adevar elegant!

The post LUNARIS „The Infinite” appeared first on Kogaionon.