Intr-o prezentare eleganta, trupa lui Martin a reusit in decursul celor sase ani de existenta sa atraga atentia multora, chiar daca soundul conceput era la limita intre agresiv si melodic. Ultimul lor album este cel mai poetic si poate cel mai romantic dintre toate!

Mult mai putin Metalic, axat pe atmosfera, pe un pian cald, cu un fundal Classic sanatos, cu o voce cantata si baritonala, cu efecte de flaut si atmosfera teatrala, pasaje rare si timide cu chitari melodice, dar care par prea zgomotoase, ENID ne arata din nou ca trupe ca EMPYRIUM sau DVKE au fost si raman repere in acest sound, altfel, unul foarte expresiv. Imi este foarte greu sa caracterizez aceasta muzica, pentru ca doar un ascultator ENID poate intelege unde se termina Metalul si unde incepe Classicul! Pentru cei mai consacrati fani ai stilurilor Metal, albumul poate fi considerat unul avantgardist, experimental sau. unul fara reper, o suma de influente din toata paleta muzicala, ce place dar nu convinge!

The post ENID „Gradwanderer” appeared first on Kogaionon.

Dupa ce ati putut citi cam tot cea ce se ascunde in spatele ENID (vezi interviul din ultimul numar Kogaionon), acum a venit timpul sa aflati si ce ne-au pregatit nou Martin si Florian. Ei bine, totul este basm, fantezie, fictiune! Vocea clara, impreuna cu synth care imita aproape toate instrumentele, fac din noul album o piesa de colectie pentru orice interesat de muzica de calitate. Esential mi se pare desprinderea definitiva de acordurile SUMMONING, noul sound avand, in sfarsit, propria personalitate si identitate. Mai nou, acum se aud si mult mai clar chitarile (sunt reale!!!), ENID putand fi incadrata in tabara trupelor Metalice, dar cu tenta avantgardistica.

Noile piese sunt mai complexe, mai spre Black Metal, cu voci extrem de agresive insotite de vocea baritonala a lui Martin, dar si de coruri clasice, elemente epice sau medievale. Nu pot sa spun ca cei trei chitaristi ne ofera o interpretare stralucita in comparatie cu magnificul keyboard, dar important este sa realizam ca de data aceasta ENID nu ne mai prezinta un sunet sintetic, creat si interpretat doar printr-un multi-instrument. Ca puncte forte raman: contrastele dintre voci, corurile, atmosfera epic-baroca si, nu in ultimul rand, maiestria cu care bateristul Moritz Neuner acompaniaza intregul sunet. Digipack-ul este si el splendid, intreaga prezentare a albumului fiind de nota maxima. Singurul dezavantaj il constituie contrastul prea pronuntat intre agresivitate si atmosfera fantezista. dar poate ca ma insel eu. Cum isi definesc singuri stilul abordat? Metallic Fantasy Art! 

The post ENID „Seelenspiegel” appeared first on Kogaionon.