De ce nu? Nu e prima data, deci putem vorbi de o timida rutina chiar… Sa incercam si o sa vedem ce va iesi…

2. Inainte de toate, spune-mi cand ai inceput sa asculti Metal! Iti mai aduci aminte care au fost trupele ce ti-au trezit interesul pentru acest stil muzical si te-au captat in detrimentul altora trendy, ca DEPECHE MODE?

Istoria tine de nostalgie si ma indoiesc ca dintre cei din Noul Val mai este cineva care sa fie interesat de cum ascultam acum 20 de ani IRON MAIDEN sau JUDAS PRIEST. Insa, ca si acum, ascultam cu mare placere si DEPECHE MODE, o trupa cult pentru generatia mea, indiferent de acuzatia de „discoman” ce ar fi putut aparea de la cativa limitati in ale muzicii exclusive.

3. Esti una dintre primele persoane din Romania care au decis sa editeze o revista de gen si cu siguranta esti singurul care continua inca, de vreme ce toti ceilalti au renuntat si s-au retras in viata „normala”. Ce te-a determinat sa dai viata revistei? Stiu ca era o munca anevoioasa in acei ani, informatia era redusa, internet-ul lipsea etc.

Fanatismul meu m-a determinat sa fac si altceva in afara emisiunii radio pe care o aveam din 1991, astfel ca, la sfarsitul anului 1994, m-am gandit sa promovez Metalul underground si in varianta scrisa.

4. Nu pot uita primul meu contact cu Kogaionon: numarul doi al revistei, primit direct de la tine intr-un plic maro… Era tiparit la o imprimanta obisnuita, continea doar o singura fotografie (cu Karsten de la PENITENT daca nu ma insel) si interviuri cu MORTIIS, ELEND si marele BATHORY… Cum era atunci munca de editor? Pana si Ablaze era o revista slaba…

Ca si acum, nimic special. Doar ca atunci mi-a trebuit multa rabdare si eforul de a-i intelege pe CEILALTI care considerau ca Romania este o altfel de tara, unde doar Dracula si Hagi prezinta importanta. In rest, in Romania, foarte multi mincinosi, ce se laudau ca au emisiuni radio, fanzine, doar in speranta de a primi ceva materiale promotionale de afara. Si mai erau si putinele LEGENDE autohtone, care, in loc sa incurajeze underground-ul, se comportau penibil, pline de aroganta si infantilism. Unele nu s-au tratat nici astazi si acest lucru nu ma face decat sa zambesc.

5. Ani buni s-au scurs si Kogaionon a devenit cea mai importanta revista editata in limba engleza din Romania. Acum ai un logo care poarta semnatura lui Chris Spazdjel, iar Lars de la Oskorei s-a ingrijit de partea grafica. Este acum Kogaionon o revista „fancy”? Poate fi comparata cu publicatii ca Ablaze, Legacy, Sonic Seducer, Ancient Ceremonies, Brutallica?

Kogaionon este doar un punct de vedere, al meu, pe care am dorit sa-l conturez periodic prin tot felul de abordari, unele la moda, altele originale, in masura in care am reusit sa o fac… totusi mediul te influenteaza, chiar daca multi nu au curajul sa-si recunoasca aceasta inevitabila dependenta. Nu vreau sa fie comparata cu nici o revista de afara sau de aici pentru ca in spatele acestui concept ma aflu eu si o persoana ce ma ajuta cu traducerea. Nu am echipa, nu sunt profesionist, iar daca in decursul anilor au aparut sporadic si alte nume, a fost doar pentru a le oferi o sansa de a se lansa, poate…

6. Cu ceva timp in urma afirmai cu convingere ca vremea presei scrise underground a apus, viitorul apartinand webzine-ului Kogaionon. Imi amintesc ca m-a intristat sa aud asta. Stii mai bine ca mine ca o revista este asemenea unui copil, cresterea sa implicand multe sacrificii din partea parintilor; in schimb, webzine-ul este la indemana oricui, este daca vrei asemenea unui copil dintr-un orfelinat, fara apartinatori carora sa le pese si care sa-si asume responsabilitatea pentru el. Ce te-a facut sa revii cu noi editii scrise Kogaionon? A fost Imhotep lucrul potrivit la momentul potrivit? Cine crezi ca va invinge in confruntarea reviste tiparite vs. „reviste” on-line?

Se pare ca esti un fidel cititor de Kogaionon. Asta ma bucura. Dupa cum am mai spus, prefer sa fac o recenzie sau sa concep un interviu decat sa stau cu prietenii la un sprit… Revistele tiparite nu au nici o sansa, mai ales in mediul underground. Acesta este raspunsul meu! De ce m-am decis eu? Habar n-am, sincer! Poate fanatismul si nostalgiile mele exacerbate…

7. Continuand discutia asupra tiparit vs. on – line, as fi tentat sa spun ca pari un sustinator al periodicului norvegian Imhotep. In fond, cred ca deopotriva proiectul Kogaionon cat si Imhotep s-au dezvoltat in aceeasi perioada de timp, doar ca tu ai ales sa nu publici interviuri cu RHAPSODY sau DIO. Care-i probabilitatea de a vedea un interviu cu IRON MAIDEN ori MANOWAR intr-unul din numerele Kogaionon ce vor urma?

Roy este un bun prieten al meu si chiar as putea spune ca am gasit multe cai de a comunica. Mai nou, la rugamintile lui, i-am promis ca ii voi trimite periodic materiale scrise de mine, pentru a aparea in Imhotep (deci fac parte din staff he, he). Fiecare decide ce vrea sa-si puna in publicatie, iar legat de subiectul amintit de tine, cred ca ai citit in recenzia mea ce parere am eu in legatura cu acele trupe. Niciodata nu va aparea in Kogaionon MANOWAR, daca vrei sa-ti dau un raspuns. Poate sa sune a limitare sau a idee preconceputa, dar aceasta trupa nu e underground si mi s-ar parea fals sa ma amagesc cu satisfactia unui interviu direct, chiar daca sunt fan IRON  MAIDEN! Am scris despre aceasta cu multi ani in urma, de exemplu, insa intr-un ziar local, datorita faptului ca am participat la un concert de-al lor ca om de presa.

8. Kogaionon este cu certitudine cea mai reprezentativa publicatie underground din Romania si una dintre putinele din Europa de Est care merita a fi amintite. Ce parere ai insa despre restul fanzine-lor romanesti? Cum iti explici numarul mic si disparitia lor prematura? La ce nivel consideri ca se plaseaza comparativ cu celelalte publicatii din Europa si restul lumii?

Multumesc pentru cuvintele frumoase si m-as bucura sa cred ca nu esti singurul care gandeste astfel. Fanzine in Romania, hmmmm.. chiar nu stiu ce sa spun… tu esti in aceasta piata, tu cunosti mai bine situatia, eu sunt rupt complet; sau izolat, spune-i cum vrei. Altfel, habar n-am cate publicatii underground mari mai sunt in Europa… Brutallica nu aduce nimic nou, Imhotep-ul devine webzine, Ad Arma! se chinuie din greu, Ancient Ceremonies si-a pierdut reperul conservator…. Nu cred ca sunt mai mult de 15 fanzine in toata Europa care pot sa reziste mai mult de 3-4 ani consecutivi… deci nu e problema doar in Romania… e nenea Gates la mijloc…

9. Odata cu trecerea timpului, am inceput sa gasim in filele ultimelor numere Kogaionon pagini intregi cu destinatie publicitara. Poate sunt un nemernic acum intrebandu-te, dar spune-mi, ai fost constrans sa intervievezi anumite trupe altminteri label-urile apartinatoare refuzand sa plateasca reclamele? Cum te simti legat de asta?

Din nou te-ai inspirat din retoricele mele. Nu am facut nicicand compromisuri fortate, iar acele reclame nu au legatura neaparat cu detaliul financiar… prefer sa ofer reclama prietenilor impreuna cu care am crescut, iar daca te uiti cu atentie, vei vedea ca in acele 3-4 pagini de reclama sunt cam aceleasi label-uri de multi ani. Ca sunt si label-uri ce conditioneaza reclama cu interviul, nu este problema mea si nici nu vad vreun rost sa amintesc aici vreun nume. Dar ca sa te ajut putin, cam toate…

10. La inceput nu ai oferit un suport consistent scenei autohtone. Sigur, au fost cateva recenzii, acel interviu cu NEGURA BUNGET, dar nimic altceva. Mai tarziu ai inceput sa intervievezi destul de multe trupe romanesti de succes. Care a fost motivul? Nu a fost scena romaneasca destul de buna pentru a merita sa fie mentionata in paginile Kogaionon? Apreciai vreo trupa romaneasca la inceputurile Kogaionon? Din cate am inteles, erai considerat o persoana „ciudata” in acele timpuri in Suceava. Spune-mi ce parere ai despre trupele romanesti de azi?

Nu e genul meu sa ma rog de trupe sa-mi trimita materiale. Probabil ca trupele de aici au considerat Kogaionon un mijloc prea timid de a-si promova activitatea si astfel m-au ignorat! Cat despre cei ce mi-au raspuns la mesaje, i-am promovat cu cea mai mare placere si bucurie. Cat despre faptul ca sunt ciudat… chiar e prima oara cand aud asta… nu-mi dai tu mai multe detalii?

11. Ce semnificatie are muzica Metal pentru tine? Sa fie ea o arma in exprimarea urii, frustrarii fata de lume, viata, tendinte, prejudecati?

Muzica este o parte importanta din viata mea!!! Viata inseamna: frustrare, ura, fericire, inspiratie… inspiri si respiri prin muzica tot ce te inconjoara!

12. Cum percepi viata traita-n Romania? Cum simti experienta Romaniei „democratice”? Spune-mi cate ceva despre economie, politicieni, biserica si alte aspecte sociale.

Iubesc in disperare Romania si daca nu am plecat afara, inseamna ca simt ca si aici se poate trai respectabil! Doar ca ai mult mai mult de munca, stres mai mare dar si satisfactia este una dubla! Nu ti se pare ca seamana cu istoria Kogaionon? Oare n-as fi putut scrie la vreo revista romaneasca si gata cu nebunia? 
Sunt probleme birocratice aici, sunt abuzuri, exista mafie… dar se vor rezolva intr-o masura controlata, e vorba de timp si nici macar nu depinde de noi… ne forteaza altii sa intram in Europa, chiar daca si noi ne dam tare interesati. Modul lipsit de demnitate prin care „ne negociem” intrarea ma dispera, dar n-avem ce face inca, atat timp cat la vot nu vin decat cei ce se considera romani… este vorba de educatie, de mandria de a fi roman, fara a tinde-nspre extremism. Insa multi dintre noi am preferat sa dam cu flit, sa ne vedem de drumul nostru si sa ne incercam sansele, unii chiar „prostituandu-ne” pe la portile Occidentului, sau mai ciudat, la cele ale Orientului. Distractiv este ca ne amagim ca noi nu am fi vrut sa plecam insa sistemul de aici ne-a determinat sa emigram… vorbe si democratie. Si mai nou, acelasi lucru s-a intamplat la ultimele alegeri. Sunt complet dezgustat, dar nu am capitulat! Si poti face din nou analogia cu Kogaionon… Istoria de mii de ani nu ne permite sa-i ignoram la nesfarsit pe strabunii nostri! Suntem o natie mare, cu o amplasare geopolitica de invidiat, doar ca acel criteriu de valori propriu inca nu s-a reasezat pe fagas… sunt insa un optimist incurabil! Ii astept si pe cei ce s-au realizat afara, sa vina ACASA, cu un nou suflu si poate mai putin ancorati in aceste apasatoare probleme financiare. Poate ca impreuna vom schimba Esenta…

13. Perspectiva de-a fi in curand „cetatean European”, cum iti pare ea? Ce parere ai despre imaginea Romaniei si a romanilor vazuta cu ochii cetateanului UE? Esti pentru sau impotriva pozitiei actuale a Romaniei fata de NATO si UE?

Poti urina impotriva vantului, dar te stropesti… pana aici e OK, iti asumi responsabilitatea. Partea proasta e ca ii stropesti si pe altii, si de aici ii faci pe altii sa depinda de greselile tale… de aceea trebuie sa ai tact si inspiratie in a negocia…  ce importanta are ce cred eu atat timp cat e ceva ce nu depinde nici macar de cele 22 de milioane de romani… mi-ar placea sa avem verticalitatea si independenta Norvegiei, de exemplu… dar nu ai cum sa o ai, atat timp cat o tara latina se situeaza intr-o mare slava… si in centrul continentului, si cu grad mare de saracie, totusi… important este sa avem de castigat si noi din aceste framantari politice mondiale, nu numai sa fim si noi acolo, in coada NATO!

14. Esti parte a acestei scene media underground de zece ani! Ai avut desigur momente de suparare si descumpanire in care ai fost tentat sa renunti la Kogaionon din variate motive, cele mai importante fiind familia si lipsa timpului! Ai o familie fericita si un copil reusit din cate stiu, dar imi pare ca esti dependent de Kogaionon sau mai bine zis nu te poti opri din a scrie despre muzica si cultura underground. Cum iti par cele spuse de mine?

Vorbele tale sunt conduse exact de cele declarate de mine in acele Retorice si nu vad ce as mai putea spune fara a ma repeta. Da, am un baiat superb care, cine stie, va scoate numarul 50 din Kogaionon, peste ani buni… si va avea interviuri cu Madonna sau alti pensionari…

15. Cine esti in viata „secreta”? Stiu, este o intrebare ridicola si banuiesc ca nu-mi vei spune prea multe!

Ma bucur ca anticipezi raspunsul. Cine vrea sa ma cunoasca, nu are decat sa se straduiasca; sunt deschis ca o carte… totul e sa o gaseasca! Dar nu pe rafturi si nici in librarii!

16. Hai sa vorbim si despre albumele tale favorite din toate timpurile! Din cate stiu, avem aceleasi preferinte pentru OPETH, poate si pentru IN THE WOODS… si CELTIC FROST, insa de aici incolo drumurile noastre se despart.

In ultima perioada esti din ce in ce mai atras de manifestarile Avantgardism-ului si Experimental-ului in muzica. Oare inaintarea in varsta aduce cu sine o cizelare a preferintelor muzicale? Sunt oare un limitat pentru ca in continuare ascult Metal brutal si cat mai extrem cu putinta si fac asta de peste 10 ani? Vezi, sunt din nou repezit…

Acum 15 ani Death Metal-ul era in voga, ascultam cu prietenii cu mare placere DEATH, SINISTER, ENTOMBED sau MORBID ANGEL si apreciam acest stil, dar inclinatia mea era spre ATHEIST sau CYNIC. A fost o perioada dementa, in care Death Metal-ul era in floare, muream pe PUNGENT STENCH sau pe ATROCITY (nu nemtii, ci grinderii adevarati americani), NAPALM DEATH nu lipsea, iar CARCASS era cireasa de pe tort. Insa, la un moment dat, au inceput sa apara tone de clone ale acestor trupe, care nu au mai adus nimic nou acestei scene. De aceea, ascult si azi Death Metal (mai rar, e adevarat, dar nici nu-l vad pe fiu-miu de 4 ani cum mi-ar spune sa dau mai tare ca suna bine CANNIBAL CORPSE), dar prefer sa ascult albumele ce au lansat si promovat acest stil si nu pe cele care copie (unele chiar perfect) muzica de acum 15 ani. Apoi, trebuie sa fii ipocrit sa nu recunosti ca viata te transforma (observi ca nu am spus ca evoluam), iti doresti mai mult si chiar vrei sa descoperi si alte dimensiuni, dupa ce ai scris mii de recenzii despre aceleasi brutalitati. Dar ca sa inchei discutia, tot timpul am avut inclinatie spre ciudatenii si nu spre chestiile liniare, simpliste si sablonare. Vom vorbi peste 10 ani sa vedem daca vei mai asculta cu aceeasi intensitate Death Metal si daca nu va fi doar nostalgia adolescentei care a disparut… Important este, pana la urma, sa-ti lasi amprenta, ca in cazul tau, care faci un fanzine patimas, ai un label mic, dar entuziast, si te ocupi de distributia unor produse Metal. In cazul meu, nu ramane decat numele Kogaionon si, pentru nostalgici, numele emisiunii mele radio ANTOFAGASTA. Restul e… desertaciune.

17. Am fost onorat sa te am oaspete la unul din concertele organizate de Axa Valaha Management si sa vad ca ti-ai platit biletul, chiar daca erai pe lista invitatilor nostri speciali! Stiu ca nu participi la foarte multe evenimente live. De ce? O noapte petrecuta intr-un club de striptease este mai placuta decat una la concert? Mie personal imi surad ambele variante, dar concertele au totusi prioritate…

Sunt doua aspecte diferite si independente. Partea cu striptease-ul mi se pare nerelavanta de a o comenta. La concerte nu pot ajunge des pentru ca am un job ce-mi solicita cca 90% din timp. Sincer, ma intereseaza mai putin trupa care canta (pentru ca oricum suna prost in varianta live din cauza mixajelor rudimentare sau acusticii slabe, aglomeratiei presante si tipetelor de distractie), dar asta nu inseamna ca ignor acest aspect. Am fost, de exemplu, la Budapesta sa vad TRISTANIA, ROTTING CHRIST, VINTERSORG si MADDER MORTEM si mi-a placut cum au sunat vreo doua din ele, dar nu a fost altceva decat sa-mi satisfac curiozitatea. Pentru mine astfel de evenimente sunt importante pentru a prinde din zbor pulsul Metal autohton, sa-i vad cum se distreaza, ce vorbesc, ce gandesc… si sa ma intalnesc cu prea putinii prieteni pe care-i am. Cred ca ideea de club ma fascineaza si ma tem ca odata si odata voi face unul! In ceea ce priveste platirea biletului, cred ca e o problema de educatie si respect pentru cineva care se chinuie din greu sa faca ceva! Din pacate, in Romania sunt prea multe vedete de carton, in toate domeniile!!!

18. Vreau sa te intreb ceva! Poate ca e o intrebare ridicola, dar vreau sa o pun totusi! Crezi ca esti (ca suntem) special datorita faptului ca esti din Romania, din Europa de Est? Desigur, „special” nu inseamna „superior” sau mai rau, vreun luptator pagan antisemit si extremist sau alta vorbarie de genul asta!

Depinde cum privesti. Am raspuns partial putin mai devreme. Insa vreau sa intelegi ca, pana la urma, toti suntem homo sapiens, indiferent de sex, culoare, rasa sau religie. Pacat ca unii se uita prea mult in oglinda si li se pare ca sunt altfel… da, ca forma suntem diferiti, insa ca fond suntem la fel. Ar mai fi diferenta de cunoastere… cu cat inveti mai multe, cu atat iti dai seama cat de putine cunosti… si de aici devii mai indulgent cu ceilalti si mai exigent cu tine. Partea proasta  e cand se inverseaza prioritatile. Unii ne considera din lumea a treia… sau noi ii consideram pe aia din Congo lumea a treia… treaba lor. Eu sunt mandru ca sunt roman si nu ma simt nici mai presus si nici mai prejos decat alt individ de pe Pamant. Raportat la extraterestrii, s-ar putea sa avem o problema…

19. Si daca tot am ajuns la capitolul „comportamente” extremiste de dreapta, ce parere ai despre trupele care canta „NS Black Metal”, „Aryan primitive BM”, „true Pagan Metal”, pumnul de fier dat fiecarui jegos iudeo-crestin etc.? Ti se pare in regula sa amesteci muzica extrema cu politica? Ce parere ai despre Varg Vikerness si idioatele lui ideile „Odiniste”? Mie cel putin mi se pare ca viata la temnita este complet diferita si de nesuportat…

Fiecare are dreptul de a gandi si a face ce vrea, dar fara sa-l deranjeze pe celalalt de langa el. Si cel mai important lucru: sa-l respecte, indiferent de ce gandeste! Abordarea de genul: „daca nu esti cu mine esti impotriva mea” este una limitata si jenanta si, din pacate, multi din acesti „luptatori” nu vor sa iasa din acest cliseu. Despre Varg ce-as putea spune, tocmai am citit de curand un nou interviu cu el si descopar ca a invatat si stie mult mai multe de cand e in inchisoare. Pare ca s-a mai maturizat, nu mai priveste unilateral viata, desi nu a uitat de unde a plecat. Pentru crima pe care a savarsit-o trebuie insa sa suporte integral perioada de detentie! Oricum ar fi, sa nu uitam ca este un criminal! Chit ca are valente incontestabile pe partea artistica!
Nu vad nici un sens sa mixezi politica cu muzica extrema, dar daca cineva o face, este treaba lui. Pe mine ma lasa rece.

20. Crezi ca Romania poate fi scena unor miscari neo naziste? Adica eu chiar cred ca romanii in general sunt oameni toleranti si nu niste cruzi luptatori veniti din nordul rece al vikingilor… Sa fie NEGURA BUNGET o trupa ce poate fi asociata cu miscarea „Pagan NS”? Parerile sunt impartite, darcert e ca Negru a prezentat multe trupe NS si chiar reclame in acest sens in revista lui…

Despre Negura sau Negura Bunget intreaba-l pe Gabi, nu e treaba mea si nici nu ma intereseaza acest aspect. El stie mai bine ce face. Romania este o tara ca toate celelalte tari normale, pasnica, dar totodata lipsita de reper de ceva vreme. Exista o vorba in care eu cred: „brazii se frang, dar nu se indoiesc”. In cazul nostru, daca ne uitam la istoria noastra moderna, ne-am cam indoit dupa cum bate vantul, ceea ce ma face sa cred ca bradul a devenit bambus, he, he… deci cam fara coloana vertebrala.

21. Care este parerea ta despre terorismul din ziua de azi? Istoria s-a schimbat dupa atacul de la turnurile gemene din SUA, dupa cazurile de „trenuri ale terorii” din Spania si, mai recent, dupa atacul de la scoala din Osetia de Nord. Asta este noua infatisare a lumii? Oamenii sunt obsedati acum de siguranta vietii lor! Dar este acesta un motiv pentru masacrele din Afganistan, Irac sau Caucaz? Crezi ca o parte din statele arabe ar trebui sterse de pe fata Pamantului?

E mult de vorbit aici si nici nu stiu daca are rost. A ucide este cel mai mare pacat, indiferent in ce scop o faci! Se spune ca e vorba de bani, petrol, putere! Eu cred ca e vorba de religie, care incearca sa-si impuna punctul de vedere. Respect biserica dar nu inteleg de ce ea trebuie sa fie privita ca pe un factor privilegiat? Fiecare individ are un crez al lui, nu inteleg de ce preotii incearca sa ne spele creierii si sa ne spuna ca acel singur Dumnezeu bun e cel pe care il invoca ei si nu altii. Eu poate cred in Zalmoxis, sau in mine! Deja devin New Age, narcisist sau deviat! Imediat devin etichetat. Este, pana la urma, tot un fel de extremism! Oricum ar fi, trebuie stopata orice forma de a promova Terorismul!

22. Ma-ntreb de ce oamenii „normali” tind sa eticheteze negativ metalistii, la fel cum o fac cu tiganii ori cu cei de culoare? Dupa 15 ani de „democratie” in Romania, inca sunt prejudecati legate de plete, tatuaje, piercing etc.!

Sunt prejudecati si matrite greu de spart in doar 15 ani… dar asta ne face mai exclusivisti si mai elitisti, nu crezi? Va veni si vremea noastra!!!

23. De ce crezi ca trupele mari si cunoscute evita sa concerteze in Romania? Din 1990 incoace, au fost aduse mai putin de 15 trupe si majoritatea nu canta Metal extrem. Pe de alta parte, o multime de festivaluri de mica anvergura cu trupe underground de afara sunt organizate regulat, in special in Bucuresti, si participa un numar destul de mare de spectatori. Sa fie aceste concerte de club o alternativa la cele mari, organizate pentru audiente largite? Ce trupe ai vrea sa vezi live in Romania?

Habar n-am de ce nu vin trupe aici si nici nu-mi dau cu presupusul pentru ca nu sunt organizator. Concertele din cluburile mici sunt binevenite si trebuie incurajate. Ce trupe as vrea sa vad aici? Tot pentru curiozitatea mea: DVKE, SUMMONING, WINDS, ARCTURUS, SOPOR AETERNUS, QNTAL, ELEND, RAISON D’ETRE…

24. In final, cum vezi viitorul apropiat al scenei Metal autohtone si internationale? Te vezi implicat in vreun fel?

Nu ma astept la nimic si nici nu cred ca voi fi implicat in vreun fel! Totul este ciclic, totul se va repeta. Totul este raportat si la mediul politico-social-economic in care suntem implicati…

25. A venit si momentul final! Mai am o groaza de intrebari, dar cred ca e timpul sa ma opresc! Nu esti de acord cu mine? Probabil este doar primul interviu cu Kogaionon si nu singurul! Daca nu vom imbatrani prematur pentru a mai putea exista in aceasta miscare underground, sunt sigur ca ne vom mai intalni in paginile revistei mele mocirloase!

Cum consideri. Multumesc pentru oportunitate si timpul ne va arata de ce suntem in stare. Cel mai greu este sa urmaresti simplitatea si sa te comporti normal! 
Succes maxim in toate activitatile tale si sa ai parte de un culuar favorabil in viata…
Underground will never die!

Decembrie, 2004

The post Doru Atomei – interviu Axa Valaha Magazine appeared first on Kogaionon.

Salut ! Sunt Dani de la Arbor Mundi e-magazine si am cateva intrebari pentru tine :

Salve Dani si bine te-am gasit. Hai sa vedem cu ce te pot ajuta.

   Multa lume s-a bucurat la stirea cu privire la aparitia unui nou numar Kogaionon intr-o editie mai speciala a deja celebrului fanzin pe care-l editezi de 8 ani. Au fost zvonuri contradictorii, s-a lasat un pic asteptat, insa pana la urma a devenit certitudine si iata ca ne aflam in fata unui nou capitol din existenta Kogaionon-ului. Care a fost de fapt situatia?

Este foarte greu sa mentii ceva in viata daca nu ai timp. Doar cu daruire poti sa supravietuiesti, nu sa traiesti intens. Regret imens anii de studentie, cand aveam timp sa fac zeci de reviste, dar atunci nu aveam bani, desi devotamentul fata de o astfel de cauza a ramas acelasi. Nu conteaza ce s-a auzit, nr.8 a aparut la inceputul acestui an deci Kogaionon magazine continua sa existe !

   Indiferenta cu care e tratat Kogaionon-ul in Romania de catre multi iubitori de Underground te poate duce cu gandul la abandonul luptei contra ignorantei, inculturii si prostiei atat de manifeste pe aceste meleaguri? Prin revista care o realizezi ai reusit sa deschizi totusi niste minti, sa le faci sa gandeasca si sa vada realitatea cu alti ochi. Sunt niste rezultate notabile, cu care nu se pot mandri multi. Ce parere ai tu despre rezultatele obtinute in acesti ani grei ai recesiunii metalice din Romania?

Nu am dorit sa deschid minti si nici ca revista mea sa devina un curent de opinie, asemenea miscarilor politice (e doar muzica, atat !!!). Ignoranta de care vorbesti este prea mult spus. In Romania exista multi iubitori de Underground Metalic (poate mai multi decat inainte, sau mai putini, habar n-am) dar lipsa banilor, prioritatile materiale si lipsa unei educatii corecte fata de muzica au facut din acesti multi/putini fani sa trateze gresit un astfel de curent. Fiecare om are libertatea de a decide. Insa preturile ucigase descurajeaza orice buna intentie de a trata fair-play un curent muzical ce a parut din pasiune si pe care unii il trateaza doar ca o afacere. Adaosurile imense, lacomia unora au facut la nivel mondial sa apara pirateriile de calitate, MP3-urile si altele. Nu vad o recesiune metalica in Romania pentru ca nu am vazut niciodata o inflorire a genului. A fost acum vreo 5-10 ani o perioada de traire intensa si cam atat. Pragmatismul in stil occidental/american ne invata zi de zi sa fim mai realisti, mai putini visatori si mai critici. In cele din urma este un lucru bun, daca stii/vrei sa-l percepi constructiv. Incultura si prostia exista pe toate meleagurile, nu numai la noi. Si ca sa revin la prima parte a ideii tale, cred ca este incorecta afirmatia : Kogaionon-ul a fost tratat cu indiferenta. Aceasta revista s-a adresat doar celor ce doreau intr-adevar sa o citeasca si atat !!!

   Cu Kogaionon-ul de fiecare data e altfel. Ai stiut mereu sa faci ceva nou, inedit, pastrand totusi traditia calitatii.
Cum reusesti acest lucru?

Cred ca avem puncte de vedere diferite. Eu consider ca am un mesaj invechit raportat la nou, la moda, la tot ceea ce exista acum. CLASIC as putea descrie eu continutul revistei. Restul, sunt detalii?

   Nu te-ai gandit la o editare pe Cd a tuturor numerelor aparute pana acum din Kogaionon, ca un tribut adus trecutului? Ar putea foarte bine sa insoteasca un viitor numar Kogaionon….sau nu va mai exista un viitor numar tiparit? Te vei dedica total formatului electronic (webzine)? Cum merge treaba cu webzine-ul si cu emisiunea radio pe care o realizezi/ realizai in Suceava? In noul numar adresa de contact e din Ploiesti. Sa inteleg ca ai parasit Suceava?

Prea multe intrebari intr-un calup. Hai sa le iau pe rand?
Ar fi o idee interesanta CD-ul, dar nu mai am respectivele fisiere. Daca cineva se risca sa le scaneze, sau sa culeaga textele, putem discuta. Dar cred ca este un proiect nascut mort.
In acest moment exista discutii in sensul de a scoate un nou numar spre sfarsitul acestui an, dar raspunsul corect il voi putea da cam peste vreo doua luni.
Webzine-ul este o forma mai comoda de a comunica si va exista si in continuare.
Emisiunea radio este o poveste incheiata de ceva vreme. Motivul este mutarea mea de aproape doi ani in Ploiesti.

   Care crezi ca va fi viitorul metalic prin prisma Internetului? Ce modificari crezi ca va mai aduce aceasta inovatie asupra fenomenului Underground?

Am prea putine repere iar datul cu presupusul este un mod speculativ de a-ti da importanta.

   Multi te stiu, putini te cunosc. Ce spirit salasluieste sub fatada materiala a corpului pe care-l imprumutam cu totii in acest episod al existentei noastre, episod pe care unii il numesc viata? Care e opinia ta despre rostul si rolul nostru pe acest pamant? E oare pamantul doar infernul altei planete?

Colegule, sunt vorbe prea mari pentru starea mea actuala. Pe scurt, viata este preludiul mortii. Fiecare incerca sa-si arda in modul cel mai placut chibritul primit de providenta/divinitate/necunoscut. In final, totul se transforma in lumanare, ceara, cenusa sau alte substantive caracteristice acestei teme. Cred ca Sopor Aeturnus ar putea sa-ti ofere un spectru mai larg in ceea ce priveste tema viata/moarte.

   Ioan Petru Culianu spunea in „Gnozele dualiste ale Occidentului” ca „Diavolul este o necesitate a primei reflectii asupra lumii.” Cum vezi tu acest tip de abordare?

Nu-mi transmite nici un mesaj acest citat. Probabil ca intr-un context adecvat aceste cuvinte ar putea fi dezvoltate mai profund. Cel ce crede in Dumnezeu crede si in existenta Diavolului. Dar nu este conditie obligatorie sa raportezi totul la contraste. Ele te ajuta sa-ti colorezi viata, dar reperele pot fi infinite. Depinde de dorinta/puterea ta de a-ti explora interiorul. Unii o spun crez. Altii nu se grabesc sa catalogheze.

   Gregory Corso definea poezia, fericirea si moartea astfel: „Poezia inseamna a cauta un raspuns. Fericirea inseamna ca exista un raspuns. Moartea inseamna a cunoaste raspunsul.” Cum definesti tu aceste trei concepte esentiale ale acestui episod al existentei umane?

Este doar un alt punct de vedere cu care eu nu sunt de acord. Poezia este o forma de traire, de exprimare ca toate celelalte arte. Fericirea are opus, deci se elimina din discutie. Moartea este ceva ce nu poate fi controlat inca (fizic vorbind). De ce trebuie tot timpul sa ne dam raspunsuri ? Daca ai citit revista mea cu atentie, ai remarcat urmatoarea fraza, obsedanta continuu pentru mine : Raspunsul este Dumnezeu. Care este totusi intrebarea ?

   Spuneai intr-un interviu ca ceea ce faci tu nu ar putea face parte din cadrul jurnalistic. Ce te-a determinat totusi „sa te joci” de-a jurnalismul? W. Faulkner spunea in „Neinvinsul” ca „cei care pot actioneaza, iar cei care nu pot – si sufera destul din cauza asta- scriu.” Crezi ca asta e motivul pt care noi facem ce facem ? Crezi ca asta e motivul pentru care altii scriu?

Nu fac parte din cadrul jurnalistic pentru ca asa doresc eu sa cred. In schimb, sunt si prieteni care vor sa creada ca fac parte. Toata lumea are dreptate, depinde cum vrei sa privesti. Actiune inseamna mai mult decat exemplul tau. Da, dintr-un punct de vedere, faptul ca scriu si nu cant ar putea explica afirmatia lui Faulkner. Dar totul suna ca o frustrare. Nu ma regasesc in ea si stim multe exemple in care cel care scrie are si trupa si distributie si label, daca ne referim strict la Metal. Important este ca ceea ce scrii sa trezeasca interes. Daca e facut intr-un mod gresit sau corect, mai putin conteaza. Subiectivismul cititorilor nu a fost niciodata un mod profesionist de cuantificare a calitatii. Este doar un efect?

   In ultimul numar Kogaionon iti exprimai profundul regret asupra scaderii valorii Underground-ului actual, avand nostalgia anilor de glorie ai scenei metalice. Chiar crezi ca proportia valorilor nu mai respecta clopotul lui Gauss? Oare nu e cumva acest punct de vedere determinat de faptul ca avem cu totii nostalgia trecutului, ca perioada adolescentei e cea mai reprezentativa pentru noi, ca experientele traite atunci continua sa aiba peste ani cele mai puternice si mai trainice amintiri? Cine poate sa uite prima iubire, indiferent daca e vorba de o persoana, o trupa sau orice altceva, care ne provoaca trairile cele mai intense si mai extanziante? Nici pe departe nu incerc sa fac o pledoarie a curentelor „la moda” ci vreau sa gasesc doar o explicatie a opiniei tale referitor la noul val metalic.

Da si nu. Clopotul lui Gauss exista in fiecare din noi. Depinde de perioada de raportare. Se poate sa fie corect tot ceea ce ai spus. Insa combinam doua aspecte complet diferite : calitatea si nostalgia. Daca as fi scos doar un numar din revista sau daca activam doar de vreo 5 ani, s-ar fi putut lua in calcul o eventuala impletire. Inclin sa cred ca am discernamantul necesar pentru a separa calitatea de mediocritate, fara ca subconstientul sa dicteze. Ca sa-ti dau un exemplu, un organizator de concerte roman m-a rugat sa-l ajut in aducerea a doua trupe Metal extrem de valoare de afara, care sa aiba impact asupra fanilor. Mi-a luat destul de mult timp sa ma decid care ar fi aceste trupe. Acest lucru inseamna ca in ziua de azi majoritatea trupelor ajung la un fel de liniarizare a mesajului, fara sinusoide remarcabile. Adica deloc originalitate, fond sau expresivitate? doar forma !

   Maurice Maeterlink considera inteligenta drept capacitatea cu ajutorul careia vom intelege, pana la urma, ca totul este de neinteles. E oare capabil creierul uman sa inteleaga ceva atat de complex ca el insusi?

Ohhhh, prea profund pentru mine acum ! Nu stiu, prietene, chiar nu stiu. As putea sa simulez o divagare bazata pe paradox, doar pentru a confuza, dar sunt altii care le stiu pe toate. Iti promit un raspuns pertinent in urmatoarea viata!

    Iti multumesc mult pentru rabdarea si buna-vointa cu care mi-ai raspuns la acest interviu, chiar daca a fost mai putin conventional, si iti doresc mult succes in continuare si multe Kogaionon-uri tiparite….

Mai putin conventionala este existenta noastra ! Cu placere. Si tie cele bune ! Underground will never die !!!

Martie 2003.

The post Doru Atomei – interviu Arbor Mundi Magazine appeared first on Kogaionon.

   Publicul roman te cunoaste in principal datorita fanzinului pe care il editezi. Aceasta publicatie ai pornit-o in primavara lui 1995 cand muzica rock si metal-ul erau mult mai apreciate in randul fanilor romani. Apoi, anii au trecut si generatiile s-au schimbat, iar numarul celor fideli acestor genuri s-a imputinat considerabil. Cum vezi tu aceasta involutie pe scena romaneasca, tinand cont si de faptul ca aceste curente muzicale au suferit ele insele o multime de transformari?

„Nu este o involutie si nici nu cred ca a fost vreodata o evolutie ale acestor genuri extreme. Intr-adevar, in urma cu vreo zece ani stilurile underground preocupau multa lume, dar nu din punct de vedere al conceptului sau al muzicii propriu-zise, ci datorita mesajului nihilist, mizantropic sau poate elitistic al celor ce se doreau a fi lideri de opinie. Normal ca o nostalgie ma cuprinde cand ma intorc in timp, dar acest lucru i se intampla fiecaruia, la un moment dat, in viata. Sa nu spun 100%, dar undeva pe acolo toti prietenii/veteranii acestor stiluri au acum familii, slujbe, alte preocupari si poate de aceea interesul a scazut. Din alt punct de vedere, Black Metal-ul (ca la el ma refer), pornit in Norvegia, a devenit imediat foarte popular nu datorita muzicii, ci datorita evenimentelor ce s-au derulat in acea perioada: incendieri de biserici, sinucideri, crime… totul a devenit hilar, clonele au inceput sa apara intr-un numar necontrolabil… Scena Black Metal a devenit moda: toata lumea se machia, toata lumea era pagana, toata lumea era „nordica”. Vremurile s-au schimbat, Gothicul si-a facut prezenta intens si acum poti sa dansezi cu prietena un Reggae la un concert Metal. Este, cum s-ar spune, un chibrit care a ars puternic, dar s-a stins foarte repede. Despre scena autohtona nu pot sa-ti spun mare lucru pentru ca nu stiu. Mi-ar fi placut sa scriu, dar dezinteresul multora sau interesul lor s-a manifestat altfel… eu nu cunosc.”

   Foarte multe trupe inedite din zona underground au fost prezentate in „Kogaionon”. Crezi ca demersul tau a avut impactul scontat? Adica, mai precis, s-a simtit vreun feed-back considerabil in urma popularizarii facute de tine?

„In nici un caz impact in sensul adevarat. De fapt, am infiintat revista cu scopul de a face ceva mai mult decat emisiunea radio si pentru ca imi doream acest lucru. Asa am simtit si asa am facut. Probabil ca o voi face in continuare. Sincer, nu m-a interesat niciodata impactul revistei, dar m-as fi bucurat daca el ar fi existat. Nu sunt eu in masura sa apreciez acest lucru, iar cei care ar putea-o face sunt deja aproape iesiti din Scena Metal (ma refer la scena noastra). Acesta este si motivul pentru care am schimbat limba romana cu cea engleza. Se pare ca de afara reactiile au fost incomparabil mai bune decat cele 150-200 de opinii din Romania.”

    Am observat ca fiecare numar s-a bucurat de anumite schimbari. Intotdeauna mi-a placut cum ai modificat cate ceva, astfel incat fiecare aparitie sa fie in mare masura diferita de precedentele. Deseori s-au produs „restructurari” in privinta manierei de realizare a materialelor. Ma refer aici la modalitatea de critica la capitolul recenziilor si chiar legat de punerea problemelor in cadrul intrebarilor. Toate aceste transformari cameleonice s-au bazat pe noile tale optici in ceea ce priveste realizarea unui material scris? Consideri ca cititorii tai au inteles aceste metamorfoze ale revistei?

„Ma bucur sa aud asta. Stiu ca multi dintre putinii mei cititori autohtoni apreciau modul detaliat de a face recenzii. S-ar putea sa fi facut si ceva bun. Nu consider sa fi facut nici o schimbare cameleonica in decursul acestor ani. Totul a depins de timp si de buget. La inceputuri aveam timp, aveam stare de spirit optima (studentie, vremuri bune!), dar n-aveam bani, acum n-am timp liber absolut deloc si pentru a scrie cate ceva trebuie sa ma rup de realitate. Si imi este din ce in ce mai greu… Nu stiu daca cititorii au perceput schimbarile pe care le subliniezi tu pentru ca nu stiu daca vorbim de cititori constanti ai revistei. Dupa cum ti-am spus, multi sunt pierduti prin realitatea cotidiana. Despre cei de afara, au avut doar ultimele doua numere in engleza si pot sa-ti spun ca parerile sunt impartite: interviuri excelente, deosebite/plictisitoare, prea detaliate sau recenzii obiective, corecte/prea pozitive sau prea scurte. Pentru mine este important doar daca „Kogaionon” exista, nu daca e criticata sau nu. Indiferenta sperie, lauda si critica sunt doua laturi diametral opuse, dar complementare, care nu-ti dau decat puterea de a mai scoate un numar. Din pacate pentru „Kogaionon”, in Romania indiferenta si-a spus cuvantul. Asta e.”

   Majoritatea intrebarilor din interviurile tale sunt concepute amplu. Ai incercat sa concentrezi multe idei, insa presupun ca nu de fiecare data raspunsurile trupelor s-au ridicat la asteptarile tale. Cum vezi tu aceasta problema? Daca iti spun ca unii trupeti nu sunt total dedicati imaginii muzicale si filosofiei textelor lor, crezi ca ma insel? Eu sunt de parere ca orice critic muzical trebuie sa-si justifice pledoaria si prin profunzimea si esenta sensurilor ce ar insemna sa se regaseasca in conceptiile respectivilor cantareti. Nu esti de acord?

„Vezi, se intampla chiar acum. Nu crezi ca acest fascicul are prea multe intrebari? Ce faci? Ma intrebi si apoi imi raspunzi? Sau din dorinta de a te face explicit incerci sa detaliezi ideea? Cum ar fi sunat ca intrebarile tale sa fie la fel ca prima ta intrebare din discutia noastra? Ar fi fost cel mai usor si pentru mine si pentru tine. Din pacate pentru presa muzicala, majoritatea intrebarilor sunt oficiale si foarte scurte. Daca citesti zece reviste ce apar lunar in diverse tari, vei vedea ca interviul cu aceeasi trupa difera doar prin forma, in rest totul se repeta. Concluzia? Mediocritatea, fala si pragmatismul unora de a face interviuri distruge scena, totul devenind pueril si monoton. Prefer sa sar peste randuri – daca ma plictisesc – decat sa trag de fiecare litera din scurtul interviu pentru a-mi da senzatia ca aflu mai multe detalii. De fapt, care este scopul unui interviu? De a afla lucruri mai putin cunoscute, si, daca se poate, sa fie inedite, poate chiar in exclusivitate. Multi dintre cei intervievati prefera sa ofere interviul cu mine altor jurnalisti ce doresc sa aiba o discutie „in exclusivitate”, in scopul de a se afla cat mai multe detalii. Sa faci un interviu fara sa te pregatesti inainte este ca si cum l-ai vota in Parlament pe Dolanescu in speranta de a te reprezenta cat mai bine. Si, ca sa raspund intrebarii tale, putini muzicieni sunt total dedicati imaginii muzicale sau filosofiei lor. Dar nu cred ca are importanta acest lucru. Daca muzica si textele lor imi creaza o stare placuta, totul este OK. Daca exista si mai mult decat atat, o bulina in plus, un gram de respect mai mult. Daca nu, apreciez inspiratia si ma multumesc cu starea creata de „peisajul” lor. Scopul intrebarilor mele este sa provoace, sa dezvaluie, sa smulga detalii de la cel intervievat. Daca el raspunde cu da sau nu, inseamna ca atat il duce capul sau ca il plictisesc supliciile mele. Daca nu, inseamna ca interviul poate fi considerat reusit. De exemplu, citeste interviurile cu IN THE WOODS…, MONUMENTUM, ATARAXIA, SUSPERIA sau ENID. Au fost cele mai bine primite si laudate in aproape toate revistele. Simplu, nu-i asa?”

   In anuntul aparut online in „Bestial Newsletter”-ul lui Adi Mihailov specifici faptul ca acest viitor numar 8 din „Kogaionon” va fi si ultimul sub aceasta forma. As vrea sa dezvolti acest subiect si sa explici cititorilor „Bestial Newsletter”-ului la ce te referi exact si ce ai de gand sa realizezi de acum incolo? Vei face ca revista sa iasa periodic pe piata, adica lunar, sau vrei s-o transpui pe Internet?

„As vrea sa stiu ce viitor va avea Kogaionon, dar ma tem ca nu pot sa-ti ofer un raspuns clar chiar acum. S-ar putea sa nu mai am timp sa continui, sa nu mai gasesc resursele interioare, sa nu mai razbat… nu stiu. Mi-ar placea sa scot revista periodic, dar in acest moment trebuie sa iau o decizie importanta pentru viitorul meu si al familiei mele si s-ar putea ca tot ce ti-as spune acum sa nu fie adevarat maine. Pot insa sa te asigur ca imi doresc sa continui… nu pentru altii, ci pentru mine. Prefer sa fac o recenzie sau un interviu decat sa beau un pahar sau sa pierd timpul liber cu prietenii. Dar pentru a ma intelege mai bine, iti redau in premiera alte cateva randuri care vor fi incluse in urmatorul numar din Kogaionon: Octavian Paler scria in ultima lui carte, „Desertul pentru totdeauna”, ca omul are trei vieti: una publica, una particulara si una „secreta”. In cazul meu, daca cea publica este cunoscuta, cea particulara o cunosc apropiatii mei, iar cea „secreta” este aproape imposibil de controlat. Pentru ca ea este formata din visele, obsesiile si fantasmele mele sau, mai bine spus, din subconstientul meu. Mai mult ca sigur ca „viata secreta” a dat nastere acestei reviste si tot ea face ca revista sa existe in continuare, ajungand la un numar opt pe care nici eu nu credeam ca il voi vedea vreodata. De ce? Pentru ca spre deosebire de altii, pentru mine muzica nu este o profesie, adica daca as renunta la ea nici viata publica si nici cea particulara nu s-ar schimba sau nici macar nu ar afecta fondul lor. Poate ca, din contra, as deveni un tata mult mai atent, un sot mai candid, as avea un serviciu mai important, as fi mai sociabil cu cei din jur… Nu stiu, insa cand viata secreta iti macina de mic copil destinul (unii si-o definesc „biografie”), in adolescenta optimismul te face sa crezi ca poti orice… ajungi sa crezi ca nimic nu mai conteaza, ca totul e posibil. Si astfel atingi o varsta la care trebuie sa te gandesti foarte bine: „ce este mai important pentru mine”? Viata particulara sau cea secreta? Greu de decis. Mai grav, descopar ca nici viata particulara nu mai poate fi controlata, sentimente ca iubirea sau afectiunea „lupta” din toate puterile sa sparga si sa distruga viata secreta. Si de aici incepe toleranta sau, mai bine spus, self-controlul… unii ii spun compromis.”

   In pasajele citate din cuvantul inainte al numarului 8 si publicate in newsletter-ul mentionat mai sus am deslusit in tonul folosit ca atitudinea ta a devenit acum introspectiva si chiar meditativa. Ce te-a determinat ca dupa toti acesti ani dedicati acestei culturi underground sa ajungi la astfel de sentimente, ce mie mi se par a suna un pic a „cantec de lebada”?

„Interpreteaza cum doresti. Poate ca am ascultat prea multe trupe proaste, poate ca nu mai apar trupe de calitate. Retine faptul ca ceea ce am scris a fost sincer si poate prea adevarat. Pentru mine, underground a insemnat, inseamna si va insemna foarte mult. Daca underground-ul actual nu mai incanta asta nu inseamna ca nu ma mai intereseaza. Cat despre „introspectiva si meditativa”, citeste cu atentie interviurile mele si ai sa descoperi exact aceeasi linie. Doar ca acum devin ceva mai retoric si imi doresc sa schimb din nou structura revistei. Altfel, totul ar deveni plictisitor (pentru unii este de mult, dar ce sa le fac, nu i-am obligat eu sa rasfoiasca paginile, he, he).

   Iti doresti ca acest nou numar „Kogaionon” sa fie un fel de provocare in cadrul jurnalistic al scenei metalice din Romania? Cam ce va cuprinde?

„Nu exista nici un fel de provocare si nici nu mi-as dori sa fie. Nici nu vreau sa cred ca revista mea ar putea face parte din cadrul jurnalistic. Promovez underground, prefer sa ramana underground. Nu-mi doresc sa creasca popularitatea ei, ci doar sa ma bucur daca cele 1000 de exemplare ajung pe maini bune, adica la cei interesati de asa ceva. Restul sau majoritatea, au sute de alte oportunitati pe orice site sau publicatie lunara de aici sau de afara. Ce va contine noul numar? Foarte multe recenzii, de data aceasta intr-o maniera subiectiva, foarte critica si ne/realistica, cateva interviuri si poate ceva materiale de alta natura. S-ar putea sa colaboreze si persoana cu care dialoghez chiar acum, asa este? Cred ca mai degraba ai putea tu sa-mi oferi ceva propuneri de teme pentru un articol non-muzical.”

   Presupun ca asa va fi. Site-ul pe Internet al proiectelor tale este destul de bine structurat. Ai ceva idei de modernizare a sa? Stiu ca vei apela la Christophe Szpajdel (cine e acesta?) si la Giuseppe Ferrillo, nimeni altul decat webmaster-ul casei de discuri italiene Code 666.

„Nu am idei de modernizare a site-ului, dar mi-ar placea sa cred ca ar fi o persoana, aici, in Romania, care s-ar oferi (pe bani, nu mocca) si care ar putea sa ma ajute in partea grafica/tehnica. Ar fi trebuit sa auzi de Christophe pana acum pentru ca a facut peste 200 de logo-uri la trupe si reviste din toata lumea. Evident, underground, dar majoritatea Death si Black Metal.”

   De fapt, ai dat de inteles ca Giuseppe se va ocupa de artwork-ul si layout-ul noului numar al fanzinului. Ce poti sa-mi spui despre colaborarea ta cu el?

„Vei vedea revista si te vei convinge. Este un tip cu multa practica pe calculator, in special design si grafica, iar el traieste din aceasta munca. Evident, il platesc pentru ceea ce va face.”

   Ce reprezinta desenul si caracterele ciudate care prefateaza pagina oficiala pe Internet a publicatiei „Kogaionon”?

„Prima pagina este, de fapt, coperta ultimului numar „mixata” pe computer cu alta imagine de catre Orias (AD INFERNA), iar caracterele ciudate sunt alese tot de webmaster si scrie foarte simplu: Kogaionon magazine – Antofagasta radioshow.”

   Ca tot a venit vorba, cum mai merge emisiunea ta la radio, „Antofagasta Show”? Descrie, te rog, specificul acesteia si felul in care o gandesti (inclusiv la ce radio se difuzeaza, frecventa, ora, ziua etc.).

„Pai, nu prea imi place sa fac mult tam-tam pentru ca cine vrea sa o asculte o poate asculta (e vorba de suceveni), nu trebuie sa-mi fac promotion pentru ca e singura din Suceava de acest fel si ea exista din 6 decembrie 1991! Cine vrea sa asculte putinele emisiuni de Metal/Rock din tara le stie pe de rost si nu uita de ele. Doar daca ar aparea schimbari de difuzare ar merita un anunt. Altfel, nu trebuie sa despic capul celor ce prefera astfel de muzica daca ei nu stiu unde, la ce ora si cand exista astfel de emisiuni. De altfel, aflu ca exista zeci de emisiuni Metal in tara, dar la putinele concerte de aici sau din imprejurimi apar doar cativa rataciti. Nu am incredere in ceea ce se face aici si de aceea prefer sa ma delimitez de tot, nu critic si nici nu ma intereseaza. Fiecare trebuie sa-si urmeze cursul si daca va fi sa ne intalnim vreodata, Walhalla va fi locul potrivit… Dar sa nu fiu foarte evaziv: luni seara, dupa BBC-ul de la orele 23.00, Antofagasta prezinta in aproximativ o ora noutati metalice extreme: Doom/Gothic/Death/Black/Ethno/Ethereal/Darkwave/Ambient, pe 104 FM, la Radio Top’91 Suceava. Daca vrei sa stii ce am difuzat, intra pe site-ul meu (www.kogaionon.t2u.com) si da click pe folder-ul Antofagasta.”

   Ce parere ai referitor la actuala scena metal internationala? Dar autohtona? Prevezi ce s-ar putea prefigura in viitor?

„Simplu, Bin Laden la baterie, George Bush la chitara, Tony Blair la bass si Vladimir Putin la voce, acesta este viitorul scenei metal internationale. Cat despre scena autohtona, ma refer la cea underground, daca dispare Grimegod, God si Negura Bunget, dispare si termenul de scena metal. Poate va fi scena Rock, asta da, se poate, dar nu mai e bucata mea. Nu stiu, prietene, nu sunt Nostradamus si nici nu ma intereseaza foarte tare viitorul. IN THE WOODS… a disparut, EMPEROR la fel, CELTIC FROST la fel… tot ce mi-a placut ori s-a desfiintat, ori s-a prostit (Theatre Of Tragedy, de exemplu). Time will tell!”

   Stiu ca ai fost la concertul cu Tristania de la Budapesta din luna octombrie. Cum ti s-a parut? Ai avut vreodata intentia sa te implici si in acest domeniu si sa organizezi o asemenea reuniune metalica?

„Excelent. Am vrut sa fac o recenzie, dar nu am avut timp. Exceptand Madder Mortem care au fost jalnici, in rest, ROTTING CHRIST au fost maestri, TRISTANIA a sunat cam naspa (un alt fel de play-back), dar atmosfera a fost fantastica, iar VINTERSORG i-a lovit din plin pe unguri. Dar cand am vazut ca doar 8 insi am fost din Romania in Budapesta… Sigur ca organizarea de concerte a fost un alt proiect de-al meu, dar din punct de vedere muzical nu-mi place sa fac prea multe compromisuri, deci nu ma vad in stare sa fiu prietenul tuturor. Insa daca mi s-ar cere sprijinul, in masura in care as putea ajuta, cu mare placere. Imi amintesc doar ca acum vreo 5-6 ani am organizat la Rockoteca din Suceava un concert la care au venit WICCAN REDE si NEW AGE. A doua zi, vedeam la stirile locale secvente de la concert, chiar pe mine declarand cum ca datorita unor sponsori generosi, tinerii din Suceava se pot delecta cu… si aratau pe fundal vreo 10 suparati, la bustul gol, care dadeau in ritmul tobei din cap, urlau si aruncau sticle, dupa care reporterul a scris pe ecran urmatorul mesaj: „ii vedeti, ar putea fi copiii dumneavoastra, Satana a coborat pe Pamant…”. Si cam aceasta a fost scurta mea istorie de organizator.”

   In viziunea mea, genurile extreme sunt mult mai interiorizante si mai spectrale, pe cand cele cantonate in radacinile heavy-metalului clasic sunt mult mai „expuse”, adica exteriorizante ca traire si mesaj muzical sau textual. Tu cum vezi lucrurile in acest sens?

„Ai perfecta dreptate si trebuie sa-ti spun ca am ramas un fan IRON MAIDEN! Cand eram junior existau 2 mari tabere, una a lui HALFORD si una a lui Harris/Dickinson. Ascult oricand cu mare placere MAIDEN, iar show-ul de la Bucuresti a fost magnific, chiar daca trupa a venit cu caricatura aia de voce. Heavy-Metalul este un stil digerabil si foarte „extrovertit”. Nici nu suporta comparatii Black-ul si Heavy-Metalul… desi in ultima vreme analogiile sunt atat de dese…”

   Te consideri un spirit pagan, un traditional al stravechilor celebrari mistice ale naturii?

„Da, ma consider un dac sau poate Zalmoxis ce traiesc izolat in padure, cu casa in varful muntelui Kogaionon, inconjurat de lupi ce suiera atat prin steagul pus la horn, cat si prin vantul care biciuie vazduhul. In fiecare seara ofer zeului meu ofrande si fac tot felul de ritualuri pentru binele meu, jertfind animale si alte vietati! Nu, prietene, respect si iubesc natura, sunt mandru de istoria si legendele neamului din care ma trag, dar sunt un om normal care se ghideaza dupa propriul sistem de valori, fara a deranja sau destabiliza pe cei din jur. Am familia mea, am viata mea si sunt bucuros ca vad, aud, merg si sunt sanatos. Restul, le gasesti in introspectiile mele din revista.”

   Imi poti face o definire generala a genurilor pe care le-ai tratat in „Kogaionon” inca de la inceput, asta, bineinteles, din perspectiva unui iubitor al spiritualitatii pagane? Pe scurt, ce reprezinta acestea pentru sufletul tau?

„Cred ca ti-ai dat seama ca nu am starea necesara pentru a-ti raspunde acestor intrebari. Mai mult, nu cred ca interviul este cea mai buna cale de a raspunde unei astfel de provocari. Imi pare rau!”

   Nu face nimic. Atunci, spune-mi ce inseamna pentru tine muzica in general? Zi-mi si ce mai asculti in ultima vreme (ce albume, trupe etc.)? De asemenea, ce carti ai mai citit?

„Inseamna totul: Sacrificiu, suferinta, extaz, nebunie! DEAD CAN DANCE este trupa care nu-mi lipseste niciodata din masina, apoi IN THE WOODS…, DVKE, MY DYING BRIDE, ENCHANTMENT, DEVIL DOLL si mai nou GREEN CARNATION (genial!!!!!!!!!!!), TRISTANIA, SUMMONING, ELEND si DEPECHE MODE. Carti? Nu am reusit inca sa termin ultima carte a lui Paler.”

   OK, merci mult pentru acordarea acestui interviu. Un cuvant de incheiere?

„Cand m-am apucat sa scriu pentru primul numar, m-am regasit intr-un citat de-al lui Paler: „Nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim”. Continui sa fiu de acord cu el. Bafta multa, colegule si tine aproape, se pare ca faci treaba buna! Sa nu te loveasca comercialul! Underground-ul inca n-a murit! ”

Noiembrie 2001.

The post Doru Atomei – interviu de Iulius Mathe appeared first on Kogaionon.