Stiam cu mult inainte de ceea ce urma sa se intample la Brasov, pe 8 decembrie, ca va fi ultimul eveniment sub numele KRUNA, cel putin pentru o buna bucata de vreme. Stiam ca va fi si ultimul DonisArt din Brasov, un oras tare drag mie, in care am avut ocazia sa ma bucur de trairi frumoase, intense, unice. Stiam ca e timpul sa iau o pauza in directia pe care am tot dezvoltat-o in ultimii ani, stiam si simteam multe, insa nu am vrut sa-i dau o nota trista sau patetica, am lasat sa se intample ceea ce imi dorisem, fara prea mult dramatism… si da, s-a implinit. E adevarat ca sub KRUNA nu am reusit sa vad nici KAUAN si nici EVERY SILVER LINING HAS A CLOUD, adica 2 premiere live, dar poate ca asa a fost sa fie. Am inteles ca se vor intampla chestii in aceasta directie si nu pot decat sa ma bucur pentru ceea ce va urma. Pentru mine este un capitol incheiat dar ma bucur ca proiecte la care aspiram vor lua viata, totusi, sub o alta forma, intr-un alt context! Este mai mult decat onorant pentru mine sa vad asta!

Mi-am pus un pahar de TYRCONNELL, m-am asezat in fata laptopului, cu ceva muzici frumoase in casti, fericit ca am un peisaj hibernal afara, de vis, ma uit la ceas ca mai am cam o ora pana voi mai da la spate un an din viata asta tumultoasa… si ma apuc sa-mi povestesc cum a fost la KRUNA Neios…

Si cum a fost? Stres la greu, oboseala cat incape, chestii nedorite intamplate (pierdut avion de catre trupeti, timp insuficient pentru soundcheck, lucruri agreate dar nerespectate si apoi improvizate), adrenalina din plin, alcool, tutun, blitzuri mult prea multe in timpul evenimentului, persoane care nici acum nu au aflat ca pot sa treaca discret, poate putin aplecat, prin fata scenei, in timpul recitalurilor (era totusi o sala de teatru)… dar si cativa inteligenti care s-au trezit sa comenteze zgomotos pentru a-si face remarcata prezenta, stand afundati in scaune confortabile, dar probabil cu mustul in freza.

Astea au fost partile mai putin digerate de mine, de voie, de nevoie, din inertie sau reflex, din dorinta sau poate neputinta.

Partile bune au fost insa infinit mai multe si aceste amintiri imi vor ramane vii in memorie. Andy si Aslak, doua suflete pe cat de diferite, pe atat de curate, m-au bucurat enorm! Mi-a placut sa vad ca diferenta mare de varsta intre cei doi nu este decat o problema de calendar, chimia dintre cei doi fiind dominanta in tot. Dupa ani si ani, am reusit sa ii intalnesc fata in fata, sa povestesc cu ei in tihna, dar sa le si vad lucrarea SYVEN pe scena!

Mi-am amintit de acele vremuri underground, cand cei ce erau interesati in muzici o faceau din dragoste, devotament si curiozitate, cand banul nu conta, ca oricum nu-l avea mai nimeni. Si au facut un show special, plin de arome dark, pe gustul meu! Simplu dar solemn. Aslak isi iubeste instrumentul confectionat chiar de el, kantele, intr-un mod absolut uluitor! Cu o seara inainte, cand stateam cu totii la Pensiunea lui Leo, a venit sa ne cante asa, cica sa descoperim frumusetea acelui instrument si a sunetelor scoase din acele corzi! Cand imi amintesc de acele momente, ma trec fiorii! Iar Andy, atat de riguros cu repetiile lui cand venise timpul de a-si pregati vocalizele, pfff!!! Lansarea „Corpus Christi” trebuia sa se intample oficial la DBE 4, dar amanarea imensa a debutului din cauza unui label neserios a facut ca cel de-al doilea capitol SYVEN sa se intample in decembrie. Dar a fost spectaculos acum!

Apoi reintalnirea cu ROME, a 5-a in 5 ani, la fel de relaxanta ca si prima, din 2008, tot din Brasov. Imi amintesc ca atunci erau doar 3 si i-am luat de la aeroport cu masina mea, bucuros ca pot sta in tihna de vorba cu ei. Doar ca nici bine nu apucasem sa ies din parcarea aeroportului ca un sofer a dat cu spatle drept in masina mea. Ce chipuri consternate aveau luxemburghezii, mai ales ca avionul lor avusese si o intarziere de cca 8 ore si au trebuit sa astepte bagajele alta ora, ca se pierdusera pe undeva prin camerele aeroportului nostru. Le-am explicat ca Romania este land of choice dar sa fie linistiti, ca asa e pe la noi. Dar daca ne apucam de baut, viata aici nu mai pare atat de tumultoasa! Heh. Am aflat doar la intoarcere, dupa ce i-am lasat la aeroport, ca in Romania si condusul inseamna adrenalina pentru cei ce nu sunt la volan. Cel putin la felul cum conduceam eu, heh!

De data aceasta m-am revazut la Brasov cu doar 2 din vechea garda, Jerome si Patrick, cu ceilalti mai noi intalnindu-ma si anul trecut la KRUNA. Un setlist din albume diferite, piese mai vechi dar si mai noi, unele usor prelucrate, cu o amprenta melancolica interesanta, poate prea static pe alocuri fata de cum eram obisnuit dar na, e firesc sa experimenteze si sa tot schimbe. Un concert pe cat de intim pe atat de relaxant, care mi-a placut mult, ajutandu-ma sa inteleg ca ciclul ROME prin DonisArt a ajuns la maturitate. Ramane sa vedem cum ne va surprinde Jerome in viitor, daca va mai fi capabil sa inoveze cum a facut-o, la vremea respectiva, cu „MMM” sau „Flowers from Exile”… Unii ar putea spune ca a fost mult prea mult, altii din contra, fiecare cu propria-i concluzie.

Pe CECILIA EYES ii asteptam cu noul album, dar belgienii recunosc si ei ca nu se misca chiar atat de strict intre repere de timp (cum o face atat de bine Jerome, de ex). Mai mult, si cu avioanele au probleme, ca, la miezul noptii, vinerea trecuta, aflu ca 2 din cei 6 nu sunt in avion, din motive mai putin importante, dar independente de mine. Noroc cu cei din jurul meu care m-au asigurat ca va fi ok (asa, declarativ), desi n-aveti idee ce stres am avut in mine, cum s-a golit aproape o sticla de licoare tare in mai putin de o ora! Mda, cauta pe net in noapte bilete, o singura cursa de Tarom disponibila, dar cu toate locurile ocupate. Eram terminat, sincer! Dupa ESLHAC, urma acum sa risc sa nu urce pe scena nici CECILIA EYES.

A venit si prietenul Andrei Irode in noapte, foarte relaxat si voios, asa ca am stat cu el si cu Leo la povesti pana la 6 dimineata. M-am dus sa ma culc dar la 8 primesc sms de la Gauthier ca a gasit ultimele 2 bilete de avion disponibile si ca totul e in grafic! Urmau sa aterizeze la 2 pm in Bucuresti, cam din scurt dar deja suna optimist si cu sens. Evident ca stresul si oboseala s-a simtit atat la soundcheck dar si in primele piese pe scena, unde anumite nesincronizari si probleme tehnice au dat senzatia (si nu numai) unor stangacii nepermise. Dar cum acest lucru chiar mai putin conta, in conditiile date, inclin sa cred ca si recitalul lor a fost unul bun.

Michael imi spunea, inainte de show, ca i se pare complet ciudat sa vada lumea cum sta pe scaune si ca exista un spatiu gol intre scena si public mult prea mare. S-a vazut cat de marcat a fost de asta si in timpul concertului, invitand de vreo 3 ori lumea sa vina in fata. Au cantat piesele pe care le stiam intr-o alta forma, ne-au dezvaluit cum vor suna si noile piese, ceva mult mai shoegaze si atmosferic decat eram obisnuit, ceea ce e de bine. 2 piese m-au dat pe spate!

Atmosfera la eveniment a fost una cordiala, am zarit multe persoane din Brasov si foarte putine din tara, dar si cateva din afara Romaniei, ceea ce m-a bucurat nespus. Echipa Next Dream Event s-a comportat ireprosabil, Andrei a aratat ca se poate descurca de unul singur cu securitatea evenimentului (asta si datorita publicului civilizat), Sala Reduta nu a aratat atat de goala pe cat ma temeam eu, prieteni dragi au adus cu ei tot felul de prajituri si torturi ca sa sarbatorim ziua mea ce urma sa vina, la Rockstadt lumea a stat la un pahar pana spre dimineata, chiar daca drujbele de fundal mai zgariau urechile celor prezenti iar comunicarea se facea mai mult prin semne… dar, chiar si asa, a fost frumos.

In 2 zile veti putea vedea inregistrarea integrala a celor 3 concerte.

Multumesc tuturor celor care au sustinut cele 6 editii KRUNA, mi-ar placea sa cred ca mai exista persoane care sa fi participat integral la acest concept, plecat dintr-un joc de cuvinte (runa lui k) si care si-a creat propria identitate. Acum e deja vizibil, poate mult prea vizibil, de asta e timpul sa-l parchez acolo unde ii e locul…

Pentru anul ce vine, metamorfozarea DonisArt se va identifica doar printr-un blitz MONO la Timisoara si apoi printr-o noua rostire DBE, ce va gravita in jurul unor trupe necunoscute dar care au ceva de spus in aceasta scena muzicala, tocmai prin inovatie… si vorba lui Lus: „e bine ca te-ai oprit din nebunia de a organiza atatea evenimente, dar nu te opri de tot, trebuie sa avem si noi macar motivul de a ne intalni o data pe an, sa ne mai spunem una-alta”. Si pana la proba contrarie, DBE-ul ar putea fi acea oportunitate.

La multi ani, sa fiti ceea ce vreti sa fiti si tot timpul plini de viata! Ceea ce traim acum aduce implinire, ceea ce lasam pe mai tarziu aduce ori frustrare, ori digerare fortata!

Spor in tot ce e mai frumos pentru fiecare din voi!

11 decembrie 2012

_________________________________________________________________________
COMUNICAT:

Ultima data cand ne-am intalnit la Brasov a fost in mai, la KRUNA Pratar… si am fost destul de multi, care ne-am bucurat de o sambata frumoasa, alaturi si impreuna cu prieteni dar si cu ARCTURUS… de fapt, de prietenii din ARCTURUS, pentru ca muzicienii au stat pana spre dimineata, in Rockstadt, la palavre cu noi.

Conform traditiei din ultimii 5 ani, nu a existat vreun decembrie in care sa nu ne intalnim, intr-o formula sau alta, intr-o locatie sau alta… incepand cu 2008, ne-am intalnit cu ROME, chiar in Brasov, dar si cu SPIRITUAL FRONT… in 2009 i-am intalnit din nou, dar la Bucuresti, alaturi de alte 6 trupe. 2010 a fost an sabatic pentru Jerome Reuter, dar am recuperat anul urmator, cu o prezenta la DBE 3 si apoi, in decembrie, tot la Bucuresti. Acolo ne-au incantat cu piese de pe toate albumele, cca 90 de minute de neuitat.

La sfarsitul lunii octombrie ROME lanseaza un nou album, „Hell Money”, motiv pentru care i-am invitat iarasi in Romania, la KRUNA Neios, pe 8 decembrie, sa ne impartaseasca acum din secretele noilor secvente. Jerome este unul dintre prolificii artisti care nu lasa sa treaca anul si sa nu lanseze un nou material, ceea ce poate mira pe unii… sau ferici pe altii… Incercam sa tinem pasul cu ROME si sa nu pierdem prea mult din ritmul alert al albumelor realizate. Luxemburghezii vor urca primii pe scena in sambata de decembrie si isi vor spune povestea intr-un mod relaxant, cursiv, captivant.

CECILIA EYES a fost o singura data in Romania si putem spune ca au fost o surpriza placuta pentru cei prezenti la evenimentul din 2010. Belgienii vin pregatiti sa ne prezinte cateva piese noi de pe albumul ce va fi lansat anul viitor, dar ne vor canta si cateva secvente mai vechi, de pe precedentele doua albume.

SYVEN este o terapie venita dintr-o alta lume, spre o alta lume. Muzica conceputa de Tuomi (ex-NEST) este interpretata pe un instrument traditional nordic, numit kantele. El va veni la Brasov alaturi de Andy, cel ce completeaza cu voce muzica SYVEN, un concept inedit si inovativ pentru tot ceea ce poate exista astazi in muzica. Cei din SYVEN isi vor lansa tot atunci si noul CD/DVD, „Corpus Christii”, printr-o vizionare integrala a materialului, dupa concertul propriu-zis.

Pretul unui bilet este de 60 lei si se vor gasi doar la intrarea in locatie, in seara evenimentului. Capacitatea salii de teatru Reduta permite accesul pe scaune a cca 400 de persoane, un numar mai mult decat rezonabil pentru toti cei posibil interesati.

Rezervarile de bilete pot fi facute in intervalul (1 octombrie-30 noiembrie), pe adresa krunafest@gmail.com. Confirmarea rezervarii inseamna un raspuns pe email din partea noastra, plata urmand sa se faca in seara evenimentului, la intrare.

Cu prietenie,

DonisArt

The post Kruna Neios – 08 Decembrie 2012 appeared first on Kogaionon.

    

Recenzii Cecilia Eyes

Album: Here Dead We Lie An: 2010 Label: dEPOT214 Rating: 1.00/1

Interviuri Cecilia Eyes

Cecilia Eyes, 05 Decembrie 2012

The post Cecilia::Eyes appeared first on Kogaionon.

KULTURHAUS: o bijuterie de club, o reala provocare pentru orice bucurestean si nu numai, o forma de a-ti petrece timpul liber in cel mai libertin mod, o replica la clubul berlinez ce pune accent pe curentul minimalist, colorat in neculori, intr-o perfecta armonie de alb si negru ce decoreaza cu gust peretii locatiei! Structura clubului este formata din mai multe sali, pentru concert, pentru expozitie, pentru filme… de-a dreptul rapitor! Nu are rost sa spun mai mult decat faptul ca sunt extrem de onorat ca DonisArt a fost primul vizitator al acestui calitativ, estetic si avantgardist club! Cu siguranta ca multe cluburi vor simti curand competitia, fapt repetat si de experienta cu The Silver Church in istoria recenta… chiar daca locatia mult mai mare continua sa vibreze mai degraba pe fazele glam decat pe cele indie, metal sau alternative. Si inca ceva: la ce preturi existau la bar, chiar ca merita sa stai acolo o noapte intreaga.

PUBLICUL: un numar deloc incurajator pentru cel ce nu stie cum se digera sonoritatile Post-Rock underground si prin afara tarii… un numar aproape perfect pentru Romania, o tara ce nu se poate lauda cu prea multe preocupari in aceasta directie muzicala. Cca 150 persoane au pasit pragul noului club (in sala de concert mai incapeau cel putin inca pe atatia) si inclin sa cred ca nu a existat vreun suflet nemultumit! Atmosfera a fost sincera, deschisa, relaxanta, prietenoasa, conform asteptarilor!

KWOON: o trupa ce s-a potrivit perfect dupa rularea DVD-ului “Heima” al islandezilor SIGUR ROS. O mentiune aici: publicul s-a grabit sa se aseze in sala de concert, probabil sperand ca acolo ar putea sa vizioneze materialul. In realitate, acesta a fost proiectat doar in sala de film, muzica insa auzindu-se in toate salile…

Francezii au urcat pe scena dupa un soundcheck pe cat de lung pe atat de stresant, intrucat un chitarist a ajuns cu cca 1 ora inainte de deschiderea portilor, din cauza intarzierii avionului ore bune… Ce a facut KWOON? A daruit din toata inima celor prezenti o experienta muzicala de o ora pe cat de melancolica si fragila, pe atat de experimentala, chiar si foarte zgomotoasa (finalul a fost de-a dreptul bombastic!). Varietatea de instrumente se pare ca a placut publicului iar mixul de voci te trimitea spre un alt taram, pe care-l puteai descoperi decat doar daca inchideai ochii… Este adevarat ca pe pasajele ambientale cateva persoane au tinut mortis sa-si auda si ele vocile insa acest lucru nu i-a perturbat pe cei cinci de pe scena si sper ca nici pe prea multi din cei prezenti… La o asemenea muzica rafinata, intr-un club select si cu un public atat de deschis la nou dar si educat, orice ecou mai zgomotos ar putea usor sa fie perceput intr-un mod incorect… Francezii s-au simtit minunat atat pe scena cat si dupa, au stat de vorba cu fanii (unii veniti chiar din Serbia), au facut fotografii, au dat autografe pe merchandise-ul lor, au ras, au povestit… s-au simtit fantastic!

CECILIA EYES: Au cantat cca 75 de minute, piese de pe toate materialele, au folosit inteligent atat sample-urile cat si keyboard-ul, bateria a oferit ritmul unul Experimental Post-Rock de toata frumusetea iar chitarile au rupt! Au fost si cateva ecouri vocale dar se stie ca belgienii sunt o trupa instrumentala, totusi! Show-ul lor a fost mult mai zgomotos, mult mai energic si exploziv, singurele forme de melancolie intrezarindu-se doar pe pasajele lente, dominate de keyboard… Dar ce show au putut sa faca! Nu stiu sa mai fi simtit vreodata la un concert o asemenea intensitate… au fost dementiali atat prin modul de interpretare cat si prin daruirea/trairea fiecarui acord muzical! Mult mai introvertiti decat KWOON, mai putin ambientali dar melodici prin structura pieselor, CECILIA EYES au oferit tuturor partea cealalta a paharului pe care cei din KWOON nu au pus accentul decat pe final… Cu alte cuvinte s-au completat perfect! Mamaaa, si cum a sunat “Death For Treason”!

Dupa care cca 75 de minute a rulat DVD-ul MONO, o mare parte din acesta urmarindu-l impreuna cu muzicienii belgieni dar si alti prieteni. Trecuse bine de miezul noptii iar clubul s-a golit, astfel ca difuzarea DVD-ului Spiritual Front/Rome a fost lasata pentru alta data.

DONISART: Bucuros ca a vazut chipuri noi, dar si pe Prietenii care vin constant la Serile Speciale, multumit de multumirea celor prezenti si fericit ca recitalurile celor doua trupe au sunat perfect (CECILIA EYES a declarat ca a fost cea mai frumoasa seara din istoria trupei), dar si usor suparat ca nu a reusit sa se tina de programul anuntat, in sensul ca trupa KWOON a urcat pe scena cu jumatate de ora mai tarziu decat trebuia. Organizatorul era pregatit sa inceapa la ora 20.00 insa publicul a aparut in cea mai mare parte dupa ora anuntata… Oricum, este bine de stiut pentru evenimentele de club ca, mai ales vinerea, ora 20.00 este prea “matinala” pentru capitala!

Multumiri sincere tuturor! Datorita voua, prima editie a conceptului Experimental Friday s-a dovedit a fi un eveniment experimental, cochet, underground, cu si pentru prieteni. Ne vedem in Kulturhaus pe 5 noiembrie, la o noua editie Experimental Friday!

26 septembrie.

_______________________________________

Comunicat, 7 iunie, 2010

Intr-o lume aflata la rascruce, unde amprenta economico-financiara invita la prudenta, concertele continua sa fie din abundenta… de la cele mai mari festivaluri si pana la cele mai mici si necunoscute evenimente, fanii sunt pusi in fata celor mai mari dileme, intre a culege si a alege.

DonisArt doreste sa prezinte prietenilor Serilor Speciale dar si altor posibili interesati un nou concept, prin organizarea evenimentului EXPERIMENTAL FRIDAY. Prin aceasta noua abordare, DonisArt isi propune sa sustina si sa promoveze in cel mai sincer si profesionist mod trupele a caror determinare si daruire este totala, trupe care au avut sau au ceva de spus in segmentul lor muzical, care doresc sa tina aproape de fani, sa comunice direct cu ei, sa se bucure de experienta in Romania. Audienta va vedea la lucru muzicieni mai mult sau mai putin cunoscuti, va viziona diverse concerte aparute oficial in format DVD si/sau inregistrari integrale ale Serilor Speciale, va putea sa-si achizitioneze merchandising direct de la artisti si se va bucura de diferite surprize oferite de organizatori…. cu alte cuvinte, un alt mod de a petrece o noapte alaturi de trupeti si prieteni, intr-o locatie complet renovata si cu preturi la bar accesibile oricarui buzunar.

Prima editie EXPERIMENTAL FRIDAY va dezvolta tematica Post-Rock & Shoegaze.

SIGUR ROS, SLOWDIVE, MY BLOODY VALENTINE, COCTEAU TWINS, MOGWAI, RADIOHEAD sau TOOL sunt nume mari, dar la fel de interesante sunt si cele mai putin cunoscute, dar care scriu istorie: GODSPEED YOU! BLACK EMPEROR, EXPLOSIONS IN THE SKY, ISIS (R.I.P.), MONO, RED SPAROWES, CASPIAN, PELICAN, RUSSIAN CIRCLES sau GOD IS AN ASTRONAUT. In ultimii zece ani aceasta scena muzicala a explodat… din America, Noua Zeelanda sau Japonia si pana in Europa, sute de trupe incearca sa-si exprime propriile idei in moduri mai mult sau mai putin originale… Aceasta abordare experimentala a adunat sub acelasi acoperis faze Post-Rock, Shoegaze, Ambient, Down Tempo, Psyhedelic, Electronica, Progressive Rock, Post Metal… si lista ar putea continua lejer cu alte si alte derivate! Discutam, de fapt, de un mix de Indie si Alternative Rock cu radacini din muzica anilor 60, care a luat multiple forme in decursul timpului si a ajuns astazi sa creeze un curent impresionant!

Dar ce trupe vor participa la EXPERIMENTAL FRIDAY?

http://vids.myspace.com/index.cfm?fuseaction=vids.individual&videoid=105…

KWOON este un sextet parizian ce s-a infiintat in urma cu patru ani si a realizat pana acum 2 albume. Debutul “Tales and Dreams” a fost lansat in 2006 si apreciat atat de intreaga presa de specialitate, cat si de fanii Ambient Shoegaze Post-Rock. Acum cca 6 luni francezii au realizat un nou material, mult mai matur si complex, “When The Flowers Were Singing”. Cu un melanj inteligent de voce masculina si feminina, violoncel, keyboards, samples, baterie si chitari, noul material KWOON face atingeri vizibile catre fragilitatea si delicatetea soundului SIGUR ROS, ANATHEMA sau MOGWAI, insa insista si pe forta si dinamica chitarilor in genul EXPLOSIONS IN THE SKY.

http://www.myspace.com/kwoonmusic

CECILIA EYES a inceput in formula de cvartet in 2004 si un an mai tarziu a iesit pe piata cu un interesant MCD, “Echoes From The Attic”. Adepta unui instrumental Post-Rock romantic, plin de elemente Ambient si atingeri Ethereal & Down Tempo, soundul trupei pare sa-si extraga multe idei din trupe de gen insa, in final, rezultatul este unul cu personalitate proprie. In 2007 belgienii semneaza cu label-ul dEPOT 214 si realizeaza doar dupa cateva luni “Mountain Tops Are Something Closer To the Moon”, un album mai putin mediatizat dar bine primit de fanii MONO. In aprilie 2010, in formula de 5, CECILIA EYES lanseaza noul material, “Here Dead We Lie”, o bijuterie Post-Rock de colectie!

http://www.myspace.com/ceciliaeyes

Ambele trupe sunt pregatite sa ofere tuturor peste 3 ore de muzica adevarata, dar si bucuroase sa stea de vorba cu cei interesati despre piesele compuse.

EXPERIMENTAL FRIDAY va avea loc in data de 24 septembrie, in Clubul Kulturhaus (fostul Club Twice) , situat in centrul istoric din Bucuresti, Str. Sf. Vineri Nr.4, incepand cu ora 20.00.

Pretul unui bilet este de 40 lei si poate fi procurat din reteaua EVENTIM, dar si in seara evenimentului, la intrarea in locatie. Se pot face si rezervari pana la data de 1 august, cei ce vor primi confirmare de pe adresa kogaiononmagazine@gmail.com vor fi recompensati cu anumite surprize in seara evenimentului.

Va asteptam!

The post Experimental Friday I – 24 Septembrie 2010 appeared first on Kogaionon.

Ei bine, belgienii au adaugat exact ce trebuia, in sensul ca partile de baterie sunt mult mai variate si expresive iar pianul este mult mai prezent si inspirat folosit, conturand o forma poetica nemaiauzita de mine pana acum… drept exemplu, incercati „”The Departure””, a cincea piesa de pe album! Insertiile de voci si sample-uri vocale extinde forma Instrumental Post Rock si spre alte taramuri, atingerile psihedelice si cosmice aruncand ascultatorul intre lumi… vezi „”Anthem For Doomed Youth”” sau „”No Prayers, No Bells, No Homeland””… puteti sa va ganditi chiar la GODSPEED YOU! BLACK EMPEROR, de ce nu?

Cea mai clasica dar si mai putin experimentala piesa pare a fi, „”Four Lost Soldiers””, deloc complicata dar cu o amprenta trista, de regret, usor de reperat inca de la primele acorduri. „”Like Wolves”” este piesa cu care incepe albumul si consider a fi cea mai potrivita pentu a te introduce in acest univers straniu!
Mai putin influentat de SIGUR ROS (daca vreti aici o replica interesanta cautati ultimul album al francezilor KWOON, buni prieteni cu CECILIA EYES), cu trimiteri evidente spre Shoegaze-ul anilor 90 (SLOWDIVE, COCTEAU TWINS sau chiar MY BLOODY VALENTINE), CECILIA EYES face un pas colosal cu acest album in aceasta scena si sunt convins ca nu voi fi eu singurul cu atat de multe superlative! In acest sens, am citit chiar cateva cuvinte de la un alt indragostit de album, poate cele mai potrivite pentru ceea ce avem aici…””This is an album of soundscapes, of space for reflection, of soaring guitars, of despair and emotion, of passionate drumming””.

Albumul apare oficial astazi, 16 aprilie si de aceea am vrut sa scriu acum despre el… Dupa o auditie continua de peste o luna, perioada in care am crezut ca poate adulatia mea se va mai disipa, se pare ca sentimentele mele sunt aceleasi cand vine vorba de cele opt noi piese! Alaltaieri am fost sa-i vad in Bucuresti pe patru germani ce abordeaza un Post Rock interesant, KOKOMO… ce energie fantastica au reusit sa degaje!

Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi sa-i vad live pe CECILIA EYES, acolo unde trei chitari, un bass, o baterie, un keyboard si cateva vocal samples vor rupe totul! Astfel de muzici merg deopotriva digerate acasa si in concert! Recomandat de ascultat departe de cotidian, de griji, de… orice!

The post Cecilia Eyes „Here Dead We Lie” appeared first on Kogaionon.

Cine e Cecilia?

Xavier: Numele trupei noastre a fost inspirat de ochii unei misterioase femei oarbe numita Cecilia. Muzica noastra ar trebui sa fie ceea ce poti vedea prin ochii ei. Am ales “cecilia::eyes” in loc de “Cecilia’s Eyes” deoarece ne-a placut cum suna iar grafismul acesteia si cele patru puncte sunt ca si un “operator al domeniului de rezolutie” (cautati pe net, daca doriti – cine e tocilarul?:))

 Au avut loc schimbari drastice in componenta trupei si conceptul acesteia de la lansarea “Echoes from the Attic”? Cum a evoluat sunetul de cand Gauthier Vilain s-a alaturat trupei? Am sesizat o schimbare subtila…

Gauthier: Cand am ascultat pentru prima data Mountaintops, m-am indragostit de-a dreptul de el si a fost chiar genul cu care lucram eu in acel moment, deci, i-am contactat, am incercat mai multe lucruri impreuna, cateva lucruri ce ei inca nu au incercat (sample-uri, voci, alte sunete de chitara…) si am venit destul de repede cu cateva mixuri destul de interesante… Sunt foarte fericit de rezultatul HDWL deoarece cred ca este diferit de Mountaintops, dar sunt tot sunetele caracteristice Cecilia::Eyes cu alte ingrediente, si sunt fericit sa fiu unul dintre motivele acestora…

Pascal: “Echoes from the attic” a fost prima noastra experienta veritabila cu muzica instrumentala, consider ca sunt multe lucruri bune in acest EP, dar in acelasi timp, directia noastra in acest gen muzical nu a fost inca clara, desi sunetul reprezentativ ce defineste Cecilia::Eyes era deja prezent. “Mountain tops…” este chiar munca in grup si este cea mai buna definitie a ceea ce eram inainte de venirea lui Gauthier. Suntem foarte mandri de acest lucru si inca ne face placere sa cantam multe dintre aceste piese. “Here dead we lie” este de asemenea, intr-un mod modest, un album minunat deoarece Gauthier a injectat cateva lucruri foarte interesante. Pentru niste motive ce imi scapa, acest album este mai intunecat, atmosfera este mai zgomotoasa. Clar, sosirea si prima contributie a lui Gauthier este foarte importanta in ceea ce priveste rezultatul.

Christophe: Inca de la primele compozitii de la “Here Dead We Lie”, vroiam sa cream un album mai sumbru, mai putin accesibil, ce nu se potriveste in contextul rigid a ceea ce e de obicei numit Post-Rock (e mai bine definit ca un grup Post-Romantic), dar ramane continuarea muzicala logica a “Mountaintops Are Sometimes Closer To The Moon” (lansat in 2008), cu sunete tipice Cecilia::Eyes, recunoscute de audienta. Suntetele incluse sunt vaporoase si uneori psihedelice, uneori mai turbulente. Aparitia albumului a adus recenzii pozitive in presa belgiana si straina. Concertele ce le-am tinut impreuna cu iLiKETRAiNS, A SILVER MOUNT ZION, APSE, GLISSANDRO, CRANES probabil ne-au stimulat sa aprofundam experienta.

Ati numit artisti ca Slowdive, GY!BM, Mogwai, etc. ca influentele voastre. Cum ati ajuns sa faceti parte din universul creat de sunetele lor?

Christophe: Personal, eu fac mai degraba parte din generatia Shoegaze. Muzica ambientala ma fascineaza… Folosirea vibratiilor lungi si melodiilor ethereale, down-tempo este o trasatura pe care Cecilia::Eyes o dezvolta in majoritatea compozitiilor sale, care, in afara ritmului foarte complex si cerebral, ii ofera identitate. Cand eram adolescent, trupele mele preferate erau Slowdive si Cocteau Twins, Pale Saints (epoca de aur 4AD) si astazi sunt influentat de trupe ca Gregor Samsa, Her Name is Calla sau iLiKETRAiNS.

Gauthier: Slowdive si Pink Floyd sunt influentele mele majore, dar bineinteles ca sunt multe alte trupe ce ne plac.

Pascal: Da, ascultam fiecare multe trupe si influentele noastre sunt multiple. Cred ca cel mai important lucru este cum te face sa le simti muzica. Am nevoie de emotie cand ascult muzica.

Avand in vedere ca multe trupe Post-Rock folosesc  elemente vizuale proeminente in prestatiile live, v-ati gandit sa faceti la fel? Mai mult, va simtiti bine cand sunteti descrisi ca fiind o trupa Post-Rock?

Gauthier: Avem numeroase idei pentru elemente vizuale in concertele live, dar ne lipseste experienta si timpul de a crea ceea ce ne dorim. Cred ca muzicii noastre i se potrivesc foarte bine lucruri ca fotografii, picturi, desene, videoclipuri… De fapt, cautam ajutor si daca cineva este interesat sa faca ceva pentru noi, ar fi minunat. Cred ca este ceva ce ne lipseste pe scena, deoarece nu ne miscam prea mult. In ceea ce priveste descrierea de Post-Rock a trupei noastre, e normal sa fim considerati parte a acestui gen si nu ne plangem, dar descrierea ce ne place tuturor sa o dam este “muzica cinematica cu multa melancolie”; mai consideram ca avem mai multe influente Shoegaze si Noisy decat trupele Post-Rock obisnuite…

Christophe: E adevarat ca instrumentalul a fost o alegere constienta pentru noi, dar cand am terminat compozitia primului nostru EP “Echoes from the Attic”, nu cunoasteam niciuna dintre aceste “referiri faimoase” care ne sunt inevitabil impuse. Abordarea noastra artistica este anterioara acestor descoperiri. Avem un sound ce e usor de identificat.

Cum se simt fratii Thys lucrand impreuna? Considerati procesul creational mai usor?

Pascal: Oh, e prima data cand cineva intreaba despre noi… Nu stiu daca e mai usor sau mai dificil… Suntem cu totii prieteni si ne cunoastem bine, deci probabil e ceva ce ne influenteaza deciziile muzicale. Faptul ca suntem frati scoate putin in evidenta acest lucru. Inainte de Cecilia::Eyes, cantam impreuna in alta trupa (la fel si Mike) si cand ne-am decis sa lansam acest proiect, a fost firesc sa incepem toti trei…

Christophe: Sunt total de acord cu Pascal. Nu impartim doar muzica.  Si daca uneori apar unele tensiuni, ele sunt rare intre noi.

 Care e “formula magica” (daca exista) ce o contine fiecare album? In fiecare exista o alta vibratie. Are muzica voastra o structura ideologica sau va lasati doar dusi de valul creatiei?

Gauthier: Nu cunosc nicio formula magica, tu cunosti? Sunt interesat 🙂 Lucrul ce a mers bine in Cecilia::Eyes a constat in faptul ca fiecare membru e mereu activ in faza de creatie a unei noi piese. Toti contribuie in felul lor, e ceva important pentru noi si rezultatul final al sunetului noii piese.

Pascal : Formula magica consta in faptul ca nu exista nicio formula magica! O alchimie buna intre cei cinci muzicieni si dorinta de a canta piese live ce ne plac, probabil. Emotia ne ghideaza!

Christophe: E simplu, eu sunt “formula magica”. Eu sunt seful si eu decid totul. Mie mi se datoreaza faptul ca tot ceea ce am facut pana acum a functionat. Membrii din Cecilia::Eyes nu imi multumesc destul…

Ultimul vostru material, “Here Dead We Lie”, contine soapte fantomatice si alte interludii. Trebuia aceasta schimbare sa creeze o alta aroma, ceva diferit fata de materialele precedente?

Gauthier: Telul de a avea un nou membru (eu) in Cecilia::Eyes era de a veni cu ceva nou, ceva mai mult, ceva interesant, nu numai de a avea a treia chitara (ce poate fi minunat, dar nu obligatoriu pentru aceasta muzica). Sample-urile si vocile au fost ceva ce am facut mereu  (cu trupe precedente) si a fost ceva ce stiam ca ar putea oferi ceva interesant muzicii trupei Cecilia::Eyes…

Pascal : Tema explorata ne permite sa experimentam trairi, deoarece atmosfera era foarte importanta. Ma gandesc la poezia lui Owen, “Anthem for doomed youth”, spre exemplu.

Christophe: Personal, cred ca melancolia este esenta muzicii noastre. Dar e mai mult un reflex… ce creez este adesea legat de emotii puternice, lacrimi si durere profunda. Ca si predecesorul lui, “Here Dead We Lie” este un album ce calatoreste intre melancolie, tristete, furie, romantism si speranta.

Muzica voastra este apreciata pe scara larga, judecand dupa numarul cronicilor de pretutindeni. Considerati ca e o mare realizare? Cum va surade ideea de popularitate sau promovare masiva?

Gauthier: Numarul de recenzii pozitive pe internet este absolut minunat, si bineinteles, este o placere sa descoperim una noua. Pe langa asta, lista concertelor pentru aceasta vara (ok, nu suntem o “trupa estivala”:)) si dupa lansarea albumului a fost destul de saraca si speram sa vedem mai multe date pe la sfarsitul anului. Concertele live sunt sursele majore de placere pentru noi.

Pascal : Sunt de acord cu Gauthier. Suntem foarte mandri cand citim recenzii pozitive despre muzica noastra, dar concertele sunt foarte importante. Sesizez un interes nou pentru Cecilia::Eyes dincolo de granitele noastre datorita acestui album si probabil ca acum e posibil sa cantam putin in afara Belgiei…

Ati fost impresionati de anumite trupe recent?

Gauthier: Trebuie sa descoperi o trupa numita Electric Litany, tipii aceia sunt geniali, muzica lor e perfecta, ii iubim si speram sa fim in curand pe aceeasi scena cu ei.

Pascal : Ceva diferit, “Mouth of the Architect” este o trupa americana atmosferica Post-Metal. Multe emotii in muzica lor, mai agresiva dar cu un simt incredibil de a crea atmosfera si melodii… Ascultati si savurati!

Christophe: Mi-ar placea  sa mergem in turneu cu iLiKETRAiNS sau GY!BE. Pe cealalta parte, trebuie sa recunosc ca treptat, Post-Rockul ma plictiseste. De ceva vreme, ascult o varietate larga de lucruri, si sunt surprins ascultand “techno” sau ceva mai dansabil, pentru a ma distanta comparabil de ceea ce facem.

Cand trebuie ascultata muzica trupei Cecilia::Eyes? Titlurile pieselor voastre sunt destul de ironice… cum asa?

Gauthier: Care dintre ele? Oh da, “Too late for a porn movie”… ai dreptate, nu e niciodata prea tarziu pentru un film porno ! 🙂 Cred ca poti asculta Cecilia::Eyes de fiecare data cand doresti, doar e ca un film, trebuie sa te concentrezi la ce asculti, sa iti inchizi ochii si sa iti creezi propriile imagini, propriul tau film cu suntele pe care le-auzi intr-adevar.

Christophe:  Muzica noastra poate fi ascultata atat intr-o stare de tristete cat si de relaxare, deoarece lasa in urma reflexia sperantei melancoliei sale… mai poti manca si un “chili con carne” si sa asculti titlurile cele mai violente pentru a te calma, daca te ustura.

Pentru “Mountaintops…”, ideea era ca titlurile sa mearga in toate directiile, chiar daca exista si intamplari secrete…

In noul album, “Here Dead We Lie”, setul a fost prestabilit: un album funerar si sumbru, amestecand disperare si melancolie, cu abraziunile de fundal al razboiului si ranile cauzate in timpul marilor conflagratii mondiale. Toate titlurile au fost discutate si determinate in acest spirit.

Pascal  : Ascultand Cecilia::Eyes pe scena este, de asemenea, o experienta interesanta…

     Veti canta in 24 Septembrie impreuna cu Kwoon in Bucuresti. I-ati intalnit anterior? E Romania (si publicul) o curiozitate pentru voi? Cum va fi concertul, cat de lung, piesele…

Gauthier: Abia asteptam sa fim acolo, va fi o experienta nemapomenita pentru noi, vom face tot posibilul sa va oferim un show minunat si speram ca va va placea… Nu am ales inca lista de piese, dar sunt sigur ca vor fi numerose de pe ultimul album si cateva de pe “Mountaintops…”

Pascal : Da, e minunat sa cantam pentru prima data in Romania, ba mai mult, cu Kwoon! I-am cunoscut la un festival in Belgia acum 2 ani si am pastrat de atunci legatura. Muzica lor e extraordinara. 24 septembrie 2010, Bucuresti, Romania, Kulturhaus, locul unde trebuie sa fii 😉

Christophe: Sandy din Kwoon este un prieten bun de-al meu. E mult timp de cand vroiam sa cantam impreuna si e destul de funny sa-i vezi atat de departe de casa. Cat despre concert: probabil vom canta ultimul album in intregime si cele mai bune titluri de pe “Mountaintops…”. Adica, pe cele ce le preferam oricum.

Din ceea ce am vazut, deja au existat cateva contacte cu fanii romani pe cateva siteuri de socializare…. Sunt destul de incantati sa va vada aici!

Gauthier: Si noi, de asemenea! Speram sa intalnim cat mai multa lume posibil, pregatiti doar barul si bauturile, deoarece ar fi trebuit sa auziti de pofta belgiana de a bea, nu…? 🙂

Pascal : E chiar incredibil pentru noi! Suntem atat de departe de voi! Sa nu ezitati sa ne cunoasteti dupa concert si sa ne vorbiti… si sa beti ceva !

Christophe: Cum am spus mai devreme,  aceasta va fi o sansa de a petrece intr-un loc placut cu voi toti… Cantand, band, fumand, visand, dansand…si sa petrecem pana la rasarit…

Altceva de adaugat?

Gauthier: Primul va fi pentru tine, multumesc pentru cuvintele placute pe siteul tau, pentru interviu si pentru invitatia in tara ta frumoasa, ne vedem cu totii in septembrie. Nu stiu niciun cuvant in romana, dar voi fi fericit sa invat cateva 🙂

Pascal : Multumesc pentru tot. E o onoare sa cantam in tara ta!

Christophe: Exista doar un homosexual in trupa. Numele lui e Gauthier.

The post Cecilia :: Eyes appeared first on Kogaionon.