Straniu!!! Dar magnific! Habar n-am ce canta! Plecata pe structuri Black/Death Metal la inceputul anilor ’90, trupa nordica si-a schimbat radical stilul in decursul anilor, fiind extrem de greu de catalogat un asemenea sound. Recunosc doar multe elemente electronice, acorduri linistite de chitari, baterie sacadata si o voce masculina linistita, clara, superba! Nu e Rock, nu e Metal, dar nici Pop sau Trip-Hop sau Dance. Ar putea sa fie cate putin din fiecare, important ca se desluseste o aura Dark profunda. In rest, o muzica inca nedefinita.

Probabil ceva ce merge de ascultat in cluburi si dupa ce consumi ceva, cred ca te poti apuca si de dans. Imi amintesc ca dupa un EP deloc mediatizat, Longing For Scarlet Days, norvegienii realizeaza prin 1995 (daca nu ma insel) excelentul debut Pity Love, la Candlelight. Urmeaza poate cel mai neconventional album scos la Misanthropy, Revelry, dupa care experimentalele In Reverie sau Electric Sulking Machine. Nu stiu daca este mai bun decat Revelry, pentru ca soundul a evoluat mult, chiar mai bine directionat spre melancholic experimental Pop, dar vocea lui Espen continua sa-mi aminteasca deseori de Michael Gira (SWANS), ceea ce inseamna calitate. Ar mai fi de mentionat doar ca CD-ul contine si un ciudat videoclip, care vine sa confirme nonconformismul celor patru norvegieni.

The post BEYOND DAWN „Frysh” appeared first on Kogaionon.